600 matches
-
compromisese în fața de guvernul de atunci 122. Dar nimeni nu s-ar fi gândit vreodată să facă din el un șef de partid; nu inspira nici simpatii arzătoare, nici antipatii pronunțate. Prin poziția sa socială, prin familia sa, el aparținea boieriei de rangul al doilea; tendințele sale liberale îl recomandau celorlalte clase. Părea a nu fi deloc ambițios. Numele său fu primit ca o garanție de reconciliere de către unii, ca un mijloc de tranziție de ceilalți; încă de a doua zi
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Dar nu trebuie invocat un sentiment de afecțiune față de popor pentru a scuza o măsură la fel de vicioasă în formă pe cât e de agresivă în fond. Ar fi fost un lucru curajos să se mărturisească intenția de a ruina și coborî boieria. Decretul din 14 august menține printre țărani patru clase, dintre care primele trei sunt înzestrate cu pământ, cum am spus-o adineaori; a patra nu are nimic. Deci guvernul dorește să democratizeze Moldo-Valahia; și nu respectă de la bun început principiul
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ranchiuna lor a devenit mai puternică decât oricând. Țăranii așteptau ceva mai bun de la lovitura de stat; ei nu înțeleg deloc să fie aserviți unei redevențe pentru răscumpărarea unor pământuri a căror coproprietate o revendicau. Burghezia născândă, încă legată de boierie prin relații de client-patrician, mânată spre țărani de instinctul democratic, plutește nesigură între partide și așteaptă pentru a acționa clipa în care va fi mai independentă și mai bine constituită. Nu poate rezulta nimic liniștitor sau ferm din această expectativă
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
domnul [Alexandru Ilieș], la Brăila și doamnă-sa la Giurgiul...”; „Zic unii să să fie culcat Ștefan vodă [Gheorghe] cu doamna [a lui Vasile Lupu] să-și întoarcă aceaea ce făcuse Vasilie vodă de să culcase cu jupâneasa lui, în boierie”; [Grigore I Ghica, în a doua domnie] „au trimis pă Sturzea spătar, cumnatu-său, de au adus pă doamna de la Vinețiea...”; [turcii] „temându-se de o primejdie ca aceasta” [hainire] „au poruncit domnului să-și trimiță doamna cu coconii la țarigrad
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
deși Iorga era de părere că acest „boiernaș era desigur român”14) se trăgea din neamul moldovean al Boeștilor, fiind fiică a vistiernicului Toader Boul, și, prin urmare, soră a Saftei, soția Voievodului Gheorghe Ștefan. Când soțul ei a schimbat boieria (sub Matei Basarab, Constantin Șerban fusese mare serdar, destituit însă de Vodă, care îl crestase și la nas) pe doamna țării Românești, viața acestei harnice ziditoare și dăruitoare de biserici (biserica Sfântul Gheorghe din Pitești este ctitoria perechii voievodale) s-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Marica, fiica lui Mateiaș Sturza și nepoată a lui Gheorghe Ștefan, soție (numită Safta [?] într-un act din 1654) care-i dădu un băiat și două fete, una din ele măritându-se cu Iordache, fiul lui Antonie-Vodă Ruset. Din boierie se căsătorise și Istrate Dabija. O luase pe Dafina, care ținuse înainte un boier din neamul Buhuș, Dumitru pe numele său, și-i făcuse și o fată, pe Anastasia. Această Anastasia se va mărita cu Gheorghe Duca. Șerban Cantacuzino a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
l-a învins și l-a ucis - în aceeași zi (14 decembrie 1470) pe Petru Aron, Ștefan cel Mare (în ale căror hrisoave - în intitulatio - apare pentru prima dată sintagma božiejy milostiju „din mila lui Dumnezeu” s-a răfuit cu boierii trădători (o lună mai târziu, în 16 ianuarie 1471, „în târgul Vasluiului”). A poruncit să fie tăiați după lupta de la Orbie - „fără giudeț” - vornicul Isaia, cumnatul său (o ținea pe Sora, fiică a Doamnei Oltea dintr-o altă căsătorie; un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
complotiști (marele vistier Vasile Gheuca și ceilalți) - „[...] uneltirile lor se dădură în vileag. Sânt prinși, dovediți și descăpățânați după hotărârea domnească” - evocă o judecată? Erau uciși (am văzut) rivalii - cu șanse la tron, pretendenții veniți de aiurea, inamicii vechi (din boierie), boierii puternici și incomozi (precum hatmanul Vartic - căsătorit cu Stanca -, „prim sfetnic” al lui Iliaș Rareș, dar tăiat în 1548 din ordinul aceluia 71; fiul lui Petru Vartic, marele vornic Vartic, însurat cu Nastasia, va fi omorât de Aron Vodă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
continua linia politică a unui adversar abia anihilat (Paul de Alep ne spune că Gheorghe Ștefan, care, victorios, i-a ucis și pe nepoții lui Vasile Lupu, „a scos din cetate pe doamna și pe fiii ei și pe toți boierii și dregătorii. După ce a jurat [că îi va lăsa în viață], [noul domn] și-a încălcat jurământul; a ucis pe cei mai mulți din ei și a ținut pe doamnă și pe copiii ei închiși într-un sat, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ungurean, când vor merge ei cu Vintilă vodă pre malul Jiiului vorbind, iar ei să să răpează cu cai și să-l i-a în suliță să-l omoare. Și așa păziră acea vreme și mergând Vintilă vodă împreună cu toți boierii, iar slugile acele începură a repezi caii și într-o parte și într-alta. Și căutând Vintilă vodă înapoi, zisără: ce aleargă cu cai? Iar cumnată-său zisă: cei nebuni ai mei ungureni. Și așa îi păru că vor să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tronul Moldovei se afla, într-a doua domnie, Constantin Duca. Nu i-a mai fost dat Cantacuzinului să se întoarcă acasă. A murit în 1703 în țara Românească 200. Clipelor de violență produsă de mulțimile dezlănțuite le-au căzut victime și boierii. Alexandru Iliaș și-a salvat viața oferindu-l mulțimii răsculate („nespusă vrăjmășiia a prostimei” - vamedita mai târziu Miron Costin) în 1633 pe cumnatul său Batiște Veseli (grecul, mare paharnic, mai fusese însurat cu Maria, fiica lui Nestor Ureche; era cumnat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să va face călugăr, ce va fi pe dreptate partea lui de moșie care vrea să o moștenească după moartea lui, ori bărbat de va hi, ori muiare” -, „pentru că și acela ca un mort să socotéște”263. în cele mai multe situații, boierii care „se tund întru monahi” erau însurați (nu trebuie exclusă o asemenea stare civilă nici în cazurile în care informațiile lipsesc). Ei „mor” și lasă în urmă „văduve” (dacă nu cumva - aduc din nou în discuție speranța de viață mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ori). Scenariul „spectacolului” funebru era, însă, valabil și pentru înhumările celor cărora li se întâmpla să moară în scaun” și aveau și soții în preajma lor. Dimitrie Cantemir spune că așteptarea de după expiere durează „până ce se adună la Iași, toți dregătorii, boierii, episcopii, arhimandriții și stareții tuturor mănăstirilor, călugării chiar, măcar aceia care sunt vestiți prin sfinția vieții lor, și preoții cei mai de frunte” (poate mai mult de trei zile), precizând că trupul neânsuflețit (după ce, dacă este vară, a fost îmbălsămat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnească. Și l-au ținut trei zile, păn’ l-au grijit...”. „Grijirea” aceasta era de tip complex: veghe (lângă Voievodul „îmbrăcat cu veșmintele domnești și împodobit cu însemnele sale” stau „închinându-i-se [Domnul este din nou „persoană publică”] dregătorii, boierii și ceilalți slujitori”, ca și atunci când era în viață); rugăciuni („Preoții vin să spună rugăciuni, iar boierii stau de veghe ziua și noaptea” - De la Croix), plânsete și bocete (Doamna văduvă, soțiile boierilor - la care călătorii străini au observat o decență
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scurtă, până la biserica domnească ori până la catedrala mitropolitană seamănă, ca fast și etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rucăr, al 20-lea] la Diodrih...”95; până la douăzeci de războaie, cu inamic din afară - evocați și în pisania de la Argeș: „[...] și au năpădit turcii cu multă apăsare, ca să ia patria noastră, țara Românească, și m-am ridicat domnia mea cu boierii, luptând în multe războaie, când fiind alungați, când gonind [pe dușmani], până când puterea și ajutorul lui Dumnezeu cel de sus [...] și ne-a dat Domnul Dumnezeu pace” - și dinlăuntru) și „încheoerea” („Acum zac singur aici, în mormânt mic, așteptând glasul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
garanți au fost băgați și ei în temniță) și toți cei care îl însoțiră pe Vodă la Istanbul fură exilați în Asia Mică, la Kiuta Lia (Chiutaia). Și membrii familiei (Pană, fratele Doamnei Marica, nu s-a alăturat surghiuniților), și boierii credincioși (mai târziu, prin 1746, unul dintre ei va pomeni într-un zapis acele timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii au stat în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Grozea, fiul lui Vasco, cel de-al doilea pretinzând stăpânirea asupra averii răposatului Cupcici. Ștefan cel Mare o declară, însă, proprietară peste bunurile tatălui ei - la 26 august 1474 - pe Marușca (și pe nepotul ei, Mihno). Judecau - cum ziceam - și boierii, căci Domnii practicau adesea ceea ce Nicolae Iorga a numit „administrarea prin delegație”, încredințând anumite pricini spre judecare dregătorilor (în funcție sau depuși din rang) sau ierarhilor Bisericii. Văduvele - din cauza caracterului „pricinilor” în care erau amestecate (unele foarte grave cum a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-i dam, ne-am socotit în-de-noi frățește...”) pare a fi fost un destin în neamul Costinilor, căci Nicolae, fiul lui Miron și istoric de bună ținută, a murit în 1712, cu datorii neplătite. Inimiciția unor Voievozi (conservată încă „din boierie”) putea pulveriza averea adversarilor. Era de ajuns o acuză de „hiclenie”, pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă Iliaș i-a luat „toate ocinele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au plătit de către Dragomir armașul” (se arată în hrisovul dat de Alexandru al II-lea Mircea). Complicată viața văduvelor... Spectrul sărăciei: confiscarea averii Răzbunările Voievozilor nu se încheiau mereu cu suprimarea adversarilor. Urmașii „hiclenilor” și ai inamicilor (dușmani „din vremea boieriei” - cum zicea cronicarul) de tot soiul (uciși sau refugiați peste hotare) trebuiau să simtă duritatea puterii domnești. Expresia ei cea mai curentă era „trecerea bucatelor pe seama Domniei”, confiscarea averii, adică (pe care Voievozii o păstrau pentru ei sau o „redistribuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Daissoli [Ercole Dalmatul] pe regele Ioan I Zápolya „la Alba Iulia, împresurat din toate părțile de molima grozavă a ciumei” 555) sau în spații izolate și neinfestate („Iară Dumitrașco-vodă [Cantacuzino], vădzându atâta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, și acolo ședè” - Ion Neculce), elitele au plătit un obol însemnat acestei boli neiertătoare. „într-această vară” - nota Radu Greceanu -, „fiind domnul la Cerneti, i-au venit veste de la țarigrad, cum au murit de ciumă [epidemia stanbuliotă din 1697] fii-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mă va dărui Dumnezeu cu domnia țării Românești, să nu am a amesteca pe dumnealui la luatul banilor și nici la chezășii să nu-l pui pentru bani; și dacă mă va dărui Dumnezeu să merg în țară, nici la boierie să nu-l amestec și nici o bântuială să n-aibă de Domnia Mea, ci să aibă a se răposa la casa lui, ca o slugă bătrână a noastră și a țării, și nici la dări să n-aibă bântuială, că
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Dorotei al Monemvaziei. Manuscrisul românesc cuprinde, în cele 226 de capitole de istorie (începând cu Facerea biblică), și texte diverse, apocrife și legende, iar în final, învățături ortodoxe. Unele istorisiri s-au desprins și au circulat independent (Istoria Troadei, Boieriile curții bizantine ș.a.). Alături de cărțile populare și de legendele hagiografice, Hronograful... a constituit lectura predilectă în epoca veche a culturii românești și a avut o largă răspândire. Unele motive epice au fost asimilate de folclorul autohton. Traduceri: Povestiri din Hronografe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286686_a_288015]
-
avea prieteni pe toți cei din Lumea a Treia și noi aveam o grămadă de prieteni care trimiteau studenți. Problema se punea la valutar, la cei care plăteau. S. B.: La gradul de încărcare în cămine, cu 0,9 era boierie. D. T.: La valutari nu aveam voie să încălcăm norma. Erau oameni care cereau să stea singuri în cameră, cei care plăteau cu valută, maxim doi. Deci era o problemă din contract. S. B.: O problemă mai era migrarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Mihăilescu, O ambiție năvalnică, „22”, 1997, 43; Marius Lazurca, Sfințenie sau moarte, O, 1998, 11; Alex. Ștefănescu, Poet român afirmat la sfârșitul secolului XX, RL, 1999, 33; Dan C. Mihăilescu, Ispita anarhiei, „22”, 2000, 17; Dan C. Mihăilescu, Tărie de boierie, „Ziarul de duminică”, 2002, 30. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]