1,700 matches
-
obligase să le exporte prin tratatul de pace. Istoricii ucraineni presupun că această decizie a fost luată datorită presiunilor exercitate de Polonia. Puterile Centrale au semnat, în 3 martie 1918, un al doilea tratat de pace la Brest-Litovsk cu Rusia Bolșevică. Rușii s-au obligat prin semnarea acestei păci să recunoască tratatul dintre Puterile Centrale și Ucraina Populară. De asemenea, Rusia s-a obligat să semneze fără întârziere un tratat de pace cu Ucraina și un tratat pentru trasarea frontierei comune
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
inamicul ei, într-o poliție secretă. Agenții săi pot fi văzuți peste tot prin oraș în uniformele Hugo Boss, cărând genți Louis Vuitton pline cu dovezi incriminatorii. Un singur grup rămâne pe poziții: Platforma de Teatru Politic, ascunși în citadela bolșevică de la Green Hours, unde spectacolele nocturne incită publicul. Cine sunt acești oameni? Ce îi determină să se lupte cu o astfel de forță și să lovească retoric cu atâta pricepere? Regizorul Morten Bruun s-a aventurat într-o investigație care
Comunicat: VOX RUMANA, sâmbătă, 21 februarie, ora 19.30 () [Corola-website/Science/295822_a_297151]
-
1913 a avut loc o răscoală țărănească care a fost înăbușită de jandarmii ruși. Cu această ocazie au fost arestați trei țărani. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Doluchioi a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
Națională a Turciei, care avea să proclame în 1923 fondare Republicii Turcia, și reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului Sovietic și Georgiei Sovietice (care aveau să devină cu toate membre ale Uniunii Sovietice după Tratatul Unional din decembrie 1922), cu participarea Rusiei Bolșevice. Este considerat tratatul succesor al convenției semnate la Moscova în 1921. Acest tratat a stabilit odată pentru totdeauna granițele dintre Turcia și statele din sudul Caucazului. Tratatul a fost semnat la Kars pe 12 octombrie 1921 și ratificat la Erevan
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
Kerenski a escaladat. Premierul refuză să cedeze în fața cererilor de reforme sociale. După septembrie 1917, Lenin și bolșevicii au plănuit o nouă revoltă împotriva guvernului. Pe 7 noiembrie 1917 a izbucnit Revoluția din Octombrie. Lev Troțki a condus Gardă Roșie Bolșevica, ocupând punctele strategice din St. Petersburg și a asediat Palatul de Iarnă, sediul guvernului provizoriu. Guvernul lui Kerenski a fost arestat, iar Lenin a format Sovietul Comisarilor Poporului, prumul guvern sovietic. Bolșevicii au încheiat războiul împotriva Puterilor Centrale la 3
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Armata Roșie a învins. Roșii au cucerit treptat Georgia, Ucraina, Armenia, Azerbaidjan, precum și state care s-au declarat independente după Tratatul de la Brest-Litovsk. Războiul Polono-Rus din 1920-1921 și foametea cumplită din iarnă următoare nu mai reprezentau probleme serioase pentru conducerea bolșevica. În 1922, noul stat socialist era de dimensiunea fostului imperiu rus. Republică Sovietică Socialistă Federativa Rusă s-a unit cu Republică Sovietică Ucraineană și Republică Sovietică Belarusa, formând -URSS care a devenit primul stat comunist din istorie, salutată cu bucurie
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Evenimentul istoric cunoscut ca sau Revoluția bolșevică, a fost lovitura de stat prin care bolșevicii au preluat puterea cu forța de la guvernul lui Kerenski, și care a inaugurat a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Lovitura de stat a fost organizată de bolșevici sub conducerea lui
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
1917. Lovitura de stat a fost organizată de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și este considerată a fi prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea (deși, strict cronologic vorbind, este a doua, ea având loc după revoluția bolșevică reușită de la Tallin, prin care bolșevicii estoni conduși de Jaan Anvelt capturează puterea cu două zile înaintea revoluției bolșevicilor ruși la Petrograd, social-democrații radicali estonieni pierzând-o mai târziu, datorită invaziei armatelor kaiserului), revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
de este folosită în mod curent, deși istoriografia rusă modernă contestă caracterul de revoluție populară a loviturii de stat, iar expresia Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (M.R.S.O.) este folosită de partidele comuniste și troțkiste, bunăoară de comuniștii ruși. Revoluția bolșevică are drept cauză proximă măsurile represive ale guvernului provizoriu: închiderea ziarelor partidului ca și decizia guvernului de a trimite garnizoanele capitalei pe front.) O altă cauză proximă este refuzul obstinat al socialiștilor din Dumă de a lua puterea și forma
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
ca și decizia guvernului de a trimite garnizoanele capitalei pe front.) O altă cauză proximă este refuzul obstinat al socialiștilor din Dumă de a lua puterea și forma un guvern socialist pur, așa cum cerea populația. O cauză fundamentală a revoluției bolșevice este refuzul guvernelor provizorii de a încheia pacea (care a fost prima cerere afișată pe pancartele revoluției din februarie), asta cu atât mai mult după eșecul total al ofensivei din 16 iunie ordonată de guvernul provizoriu (și care s-a
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
a populației voiau reformă agrară cu împroprietărire, în timp ce muncitorii orașelor, și ei țărani la origine, voiau schimbarea relațiilor umilitoare dintre patronat și forța de muncă) Guvernul revoluționar a alunecat gradual, dimpotrivă, dinspre poziții pro-reformă, înspre măsuri autoritare și nedemocratice. Insurecția bolșevică survine pe fondul deteriorării complete a popularității Guvernului provizoriu condus de Kerensky și a unei situații de criză profundă, atât pe front, cât și în întreaga societate și economie, fapt care a repolarizat societatea pe vechea linie de fractură dintre
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
Zinoviev), fapt care face ca decizia să fi fost adoptată de o minoritate a plenului. Unii istorici consideră de aceea mișcarea ca o lovitură leninistă în Comitetul Central al Partidul bolșevic, care a precedat lovitura de stat propriu-zisă. În presa bolșevică au avut loc după 10 octombrie confruntări epistolare între Lenin și ceilalți membri marcanți ai conducerii partidului care nu erau de acord cu declanșarea unei acțiuni de capturare a puterii înaintea desfășurării Congresului Sovietelor (programat pentru 20 octombrie și amânat
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
iunie, să folosească războiul drept instrument de blocare a presiunii maselor în sensul unei revoluții sociale. După 20 noiembrie 1917, Kerensky anunță intenția de a deplasa majoritatea unităților militare staționate în capitală pe linia frontului, acest fapt dând credibilitate acuzei bolșevice conform căreia guvernul pregătea un complot antirevoluționar. Însăși ipoteza bolșevică că guvernul intenționează să abandoneze capitala în mâinile dușmanului, a căpătat credibilitate din momentul în care presa a relatat despre îndemnurile lui Rodzianko, adresate primului ministru, de a abandona capitala
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
maselor în sensul unei revoluții sociale. După 20 noiembrie 1917, Kerensky anunță intenția de a deplasa majoritatea unităților militare staționate în capitală pe linia frontului, acest fapt dând credibilitate acuzei bolșevice conform căreia guvernul pregătea un complot antirevoluționar. Însăși ipoteza bolșevică că guvernul intenționează să abandoneze capitala în mâinile dușmanului, a căpătat credibilitate din momentul în care presa a relatat despre îndemnurile lui Rodzianko, adresate primului ministru, de a abandona capitala pentru a închide astfel Congresul Sovietelor. La 22 octombrie (după
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
-se în apropiere de frontieră. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. Jandarmii au arestat patru membri ai sovietului bolșevic. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Deljiler a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
din uzinele din vestul Germaniei, iar Stalin a răspuns închizând Germania de Est între granițele unuio stat comunist. Lipsa istorica de acces la porturi maritime a Rusiei, o preocupare de secole a politicii externe rusești cu multă vreme înaintea revoluției bolșevice, a fost un punct de interes al puterii comuniste, o altă zonă de interes în care estul a fost în conflict cu vestul. Stalin a făcut presiuni asupra Turciei pentru a îmbunătăți accesul sovietic la strâmtorile din Marea Neagră, ceea ce ar
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
politicienii germani semnaseră armistițiul care dusese la încetarea focului din 11 noiembrie 1918, marea masă a germanilor considerau că războiul nu fusese pierdut, dar că în schimb au fost trădați de liderii lori. Germania semnase Tratatul de la Brest-Litovsk cu Rusia Bolșevică prin care se punea capăt războiului între cele două puteri pe frontul de răsărit și se trasau noi frontiere în regiune. Regatul României fusese de asemenea scos din luptă după semnarea Păcii de la București. Pe frontul de vest, situația nu
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
(în rusă: "Коммунисти́ческая па́ртия Сове́тского Сою́за" = "КПСС") a fost numele folosit de succesorii facțiunii bolșevice a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Rusia din 1952 până în 1991. Denumirea de Partid Comunist a fost prezentă în numele partidului încă din 1918, atunci când bolșevicii au devenit Partidul Comunist al Întregii Rusii (bolșevicii). În 1925 partidul a devenit Partidul
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
Bulgaria și Imperiul Otoman), de partea cealaltă, Antanta: Franța, Regatul Unit și Rusia (aliate cu Serbia), la care s-au adăugat Italia - în 1915, România - în 1916 și Statele Unite ale Americii (SUA)- în 1917. Rusia s-a retras din cauza Revoluției bolșevice din octombrie 1917. Antanta învinge în toamna lui 1918. Tratatul de la Versailles din 1919 impunea condiții severe statelor învinse, cu deosebire Germaniei, acuzată că a provocat războiul. Prin dezmembrarea imperiilor german, austro-ungar și rus, s-au format noi state, ca
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial, numai de 2 mitraliere și 170 de puști, a rezistat, astfel, cu 1.000 de oameni în orașul Mariinsk - stație a căii ferate transsiberiene, împotriva forțelor bolșevice care îl înconjurau de 20 de zile, până i-au venit alte forțe în ajutor. Bătălia s-a dovedit a fi un moment crucial pentru joncțiunea trupelor cehoslovace dintre Omsk și Krasnoiarsk. În iunie 1918 căpitanul Kadlec a fost promovat
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Siberia. În decurs de câteva luni, acesta a reușit să reorganizeze corpul de voluntari, astfel că acesta a fost folosit pentru paza unei porțiuni din Transsiberian. Sub conducerea sa, legionarii au dus lupte de asanare a teritoriului dominat de gherilele bolșevice și au câștigat lupta de la Șeragul și Kuitun. S-a îmbarcat în 25 mai 1920, odată cu Legiunea spre România, pe vasul "Trás-os-Montes", sosind, în 5 iulie, la Constanța, cu vasul "Tellonic", pe care se transbordase la Port Said. La București
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
experiența efemeră a Republicii Carpato-Ucrainene, a fost ocupată de Ungaria amiralului Horthy. Franța nu a intervenit să apere țara, în ciuda acordurilor de apărare mutuale existente. A fost sfârșitul unei perioade care, în pofida neîncetatelor probleme politice (tensiuni naționaliste în interior, amenințări bolșevice din răsărit) și economice (criza din 1929), este percepută drept o epocă de aur de către cehi.
Prima Republică Cehoslovacă () [Corola-website/Science/323460_a_324789]
-
În 1917, când era student la o facultate tehnică în Baku, a aderat la Partidul Bolșevic iar din 1919 a activat în serviciile de securitate ale Republicii Democrate Azerbaidjene. Prin 1920 sau 1921 Beria a devenit agent al poliției secrete bolșevice CEKA. În acei ani, în Republica Democrată Georgiană - aflată sub control politic menșevic - a avut loc o rebeliune bolșevică. Armata Roșie a intervenit, invadând Georgia, care a devenit republică sovietică. Din 1922, Beria a fost numit adjunct al șefului OGPU
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
a activat în serviciile de securitate ale Republicii Democrate Azerbaidjene. Prin 1920 sau 1921 Beria a devenit agent al poliției secrete bolșevice CEKA. În acei ani, în Republica Democrată Georgiană - aflată sub control politic menșevic - a avut loc o rebeliune bolșevică. Armata Roșie a intervenit, invadând Georgia, care a devenit republică sovietică. Din 1922, Beria a fost numit adjunct al șefului OGPU-ului (succesoarea CEKA) din Georgia. În 1924, Beria a condus represiunea împotriva unei rebeliuni naționaliste din Georgia. Atunci au
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
sovietică. Din 1922, Beria a fost numit adjunct al șefului OGPU-ului (succesoarea CEKA) din Georgia. În 1924, Beria a condus represiunea împotriva unei rebeliuni naționaliste din Georgia. Atunci au fost executați aproximativ zece mii de georgieni. Ca răsplată pentru „intrasigența bolșevică”, Beria a fost numit șeful „secțiunii politice secrete” a OGPU-ului din Transcaucazia și a fost decorat cu Ordinul Steagul Roșu. În 1926, Beria a fost avansat în funcția de șef suprem al OGPU-ului georgian și ulterior a devenit
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]