927 matches
-
înțeleagă și să nu se mai sperie când vede sânge. — Ți-am spus că e normal să-ți curgă sânge prin crăpătura dintre picioare, șușotește exasperată spre ea. — Da?! se minunează fata. — Parcă ar fi prima dată când auzi asta, bombăne Occia. I-a vorbit de ovare, de pântec. Că toate fetele au ciclu. Că sân gerarea nu e cu nimic mai periculoasă decât atunci când se taie la deget. Asinia repetă întruna bucuroasă: — Nu-s bolnavă! Nu-s bolnavă! O smucește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Agită apoi din brațe după o profesoară. — Să vină careva să aibă grijă de ea! E nevoită să ridice tonul și să repete de câteva ori ca să se facă auzită în vacarmul ăsta. În sfârșit o vestală se apropie. După cum bombăne e Cornelia. Numai ei îi tună și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face decât prostii. — Bine, bine, mormăie plictisită bătrâna. N-are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
concepe că influența religiei nu a curs întotdeauna de la Roma în afară, ci mai degrabă invers, atunci s-ar putea să nu fie departe de adevăr. Zâmbește. N-ar mărturisi așa ceva în public nici picată cu ceară! — Sunt unii proști..., bombăne Claudia de una singură. — Ce-ai zis? face greșeala Occia să o întrebe. — Cred că fecioarele au aruncat lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se apropie de el și, în ciuda protestelor, îi scoate de sub tunică medalionul rotund de aur. I l aranjează grijulie la gât. — Ți-am zis să nu-l mai ascunzi! îl mustră. Aurul este un remediu medicinal. Nu mai sunt copil! bombăne nemulțumit băiatul. — Porți bula de la naștere ca să te apere de strigoi și o vei purta până când îmbraci toga virilă! îi răspunde pe un ton care nu admite replică. Îl ia apoi de braț. — Unde e fratele tău? întreabă. A spus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Herius. — Ia nu te mai sclifosi atâta, îl repede tot în șoaptă. Vocea îi e aspră, căci nu mai reușește să-și stăpânească ener varea. — Măcar atât poți face ca să te arăți vrednic de memoria bu ni cului tău. Băiatul bombăne: — Mai bine și-ar frânge toți ăștia de-aici pana și nu s-ar mai osteni fără rost. Că dacă nu i-ați încuraja tu și alții ca tine le-ar mânca moliile lucrările în sertar. Pleacă, atunci! se înfurie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îmi permit doar să-l pomenesc din nou pe cel care a construit acest auditorium... De data aceasta, Calpurnii și Antonia se ridică în picioare, în semn de respect. Îi urmează ceilalți spectatori. Chiar și Agrippina se scoală cu greutate, bombănind nemulțumită. Vipsania însă ră mâne neputincioasă pe scaun. Corpul nu i mai răspunde la comenzi. Uzura minții e extremă. — Asinius Pollio, își umflă Maternus vocea din plămâni, care s-a străduit să creeze instituții trainice pentru a servi culturii și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu pare să fie meșteșugul cuiva, ci mai degrabă un fenomen spontan al naturii. Incredibil! Petele sunt dispuse în așa fel încât fiecare dintre muze își are trăsăturile distinctive. Se mai învârte o dată, atent la bogăția de culori și reflexe. Bombăne încetișor: Dacă legea n-ar avea atâtea cusururi, nu s-ar mai osteni Augustus să o repună în picioare. Dar tot degeaba încearcă să prevadă sancțiuni împotriva ce lor care o încalcă. Surâde cu ironie. Avocatul n-are în continuare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vândute la licitație publică, cu condiția însă să nu fie ținuți ca sclavi la Roma și nici pe o rază de o sută de mile împrejurul cetății. Dar nici nu vor mai putea fi eliberați vreodată. — Doream să-l ajut, bombăne Scribonius Libo. Că altminteri n-ar mai fi pupat ca fiu-său să poată purta cândva numele de cetățean roman. — ...Înseamnă că Oto..., cum pizda mă-sii l-o fi chemând..., începe Asinius Gallus. Face un gest de lehamite cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap. Nu prea cred. — Nici eu, consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am dat foc nimănui, deși poate ar fi trebuit. Lasă astea, îl întrerupe nerăbdător celălalt. Se scarpină în creștet. — O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el. Încearcă să se stăpânească, dar dorința de a-și afirma virilitatea și autoritatea îl copleșește. Se simte gata să ejaculeze, ca și cum s-ar fi masturbat. Îi trebuie o femeie! Pune cu hotărâre mâna pe umărul ei. Agrippina se întoarce, bombănind ușor, pe partea cealaltă. Și, dintr-odată, nu se mai poate controla. Dacă ar fi răspuns pozitiv la avansul lui erotic, ar fi avut cea mai bună dovadă că da, într-adevăr, îl iubește. Că e respectat. Dar - până și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că asemănarea dintre tată și fiică este surprinzătoare. Oare de ce băieții par să se arunce mai degrabă în neamul Agrippinei? — Nu e de mirare că la aproape 18 luni nici nu se poate ține pe picioare de gras ce e, bombăne în continuare Pomponia. Asta pentru că-l îndoapă cu toate prostiile, ca pe o gâscă. De câte ori nu le-am zis să-l înfășoare strâns, să nu i se îndoaie oasele sub atâta greutate... Pruncul, ca și cum ar vrea să-i răspundă la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o nișă la exteriorul casei s-a adunat deja întreaga familie. Ca să nu fie auzit, tânărul coboară glasul: — De când ne-a retezat drepturile politice, ne face cadou sarcini administrative... Antonia nu comentează. Își continuă tăcută drumul. Germa nicus fierbe însă. Bombăne înfundat: — Refuz să particip la o astfel de carieră civilă. Mai bine sol dat pe câmpul de luptă, decât sluga lui Augustus. Fără să se oprească din mers, Antonia își admonestează cu tristețe fiul: Dragul meu, mă mâhnește să văd
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă Herodes Agrippa, Antonia bombăne nemulțumită: — Tămâia și mirul nu se cade să fie date drept jucării copiilor. Sunt aduse tocmai din Arabia cea îmbelșugată. La auzul acestui nume, inima tânărului se umflă dureros. Îmbelșugată, într-adevăr, este Arabia fericită, oftează adânc pentru a se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
supusă soția. — Mai întârzii un pic, apoi vin și eu, răspunde el scurt. Fără nici un alt cuvânt de rămas-bun, îl apucă pe Herodes Agrippa de mână și-l târăște după el. Când consideră că se află la o distanță suficientă, bombăne înfundat: — N-oi cunoaște eu durerile nașterii, dar nici ea nu s-a lovit vreodată la boașe. Nu-i dă timp tovarășului său nici măcar să zâmbească, și-l întreabă: — Ce-i cu tine? Te agiți ca peștele pe uscat... Agrippa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție din spatele său. Tipic pentru Augustus! Forma circulară tradițională este doar de spoială. Să se spună că s-a inspirat de la etrusci, italici ca și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
n-ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de harță: — Nu! Și iarăși nu! protestează el, roșu la față de mânie. — Care-i problema? încearcă să intervină Nero. Silvanus bombăne nemulțumit: — Un stat de drept ar trebui să apere proprietatea particulară, nu s-o acapareze în mod silnic... Dar nimeni n-a dat bogățiile pe mâna poporului să le prade! se revoltă din nou Paterculus. Au fost doar naționalizate... Rotunjește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
format de vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai aici până se întinde masa pe altarul Zeului? vociferează ea. — Ba da! se împotrivește cu încăpățânare bătrânul, dar fără prea multă vlagă. Bombăne ceva ursuz, însă nu îndrăznește să i se împotrivească pe față. O fi conștient că Marcia este de neam mai ales ca al său? se înveselește Tiberius. Unde mai pui că e și augustul ei unchi de față! — Frumoasă mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul își pierde șirul. Bolborosește ceva inin teligibil, după care tace cu un aer îmbufnat. Principele încearcă să-l consoleze: — Hai, Paullus, Marcia are dreptate... — Ea are întotdeauna dreptate, bombăne morocănos flaminul. Găsește totuși puterea să zâmbească sarcastic: — Chiar și atunci când nu are. — Mai ales atunci, completează cu umor flaminica. Își apucă soțul de braț, deși ochii par să-i fugă în altă parte. — Știi cât de mult am la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
certurilor cu copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne el posac. Își strecoară totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Așa că legea le-a retras dreptul de a se mai folosi de trăsuri prin Cetate sau prin împrejurimi. Orgolioasa soție a lui Germanicus se consideră însă deasupra suratelor ei. Deh, nepoata lui Augustus, cum spune chiar ea. Alături de el, Livia bombăne cu acreală: — Tatăl tău adoptiv preferă să confere onoruri mai degrabă femeilor din familie decât bărbaților, pentru că ele nu i pot deveni rivale la putere. Tiberius nu apucă să zâmbească, căci Agrippina se leagă acum de Livia. — Abia aștepți ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din ochi. Dar dacă asta e porunca, trebuie să ne supunem. Fără îndoială că până la urmă or să ne înțeleagă. — Eu nu pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi bombăni întruna plângându-se în van, căci n-avea ce să mai îndrepte. Se lăsă noaptea. După cină, Nishi rămase ghemuit pe podea ținându-se cu mâinile de genunchi. Lângă el, samuraiul scria în jurnalul său de călătorie la lumina sfeșnicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bucuroase să Își vadă prietenii străini Înfulecând mâncarea pe care ele o gătiseră cu gândul la gusturile lor americane. Îl supravegheau pe Fratele Alb Mai Mic. Aș fi vrut să avem și altceva de mâncare, Îl auzi Bootie pe Rupert bombănind. Cum ar fi? Întrebă Esmé. —Top Ramen 1, răspunse el. — Nu avem tăiței. Atunci Îmi doresc să fi avut tăiței. Câteva minute mai târziu, Bootie Îi povesti lui Pată Neagră ce spusese Fratele Alb Mai Mic. Acesta dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de rău că nu venea la cursul ei de ceramică. Ce alt curs opțional alesese. Connolly a părut atins de întrebarea asta și a mormăit ceva ce Sheba n-a înțeles. — Ce spui, a întrebat ea. — Nevoi speciale, Miss, a bombănit el. În ciuda diverselor „referate“ care ieșiseră la iveală ulterior, Connolly nu era “înapoiat“ sau „retard“. Ca 25 la sută din elevii de la St. George, el fusese identificat ca având „probleme cu scrisul“ - dificultăți de citire și de scriere - și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu el o șfichiuire de ploaie și miros de cartofi prăjiți. — Uf, a zis urcând în mașină. E al dracului de urât afară. Și a început să scoată cumpărăturile. Am luat niște super hamburgeri cu brânză pentru toată lumea. Polly a bombănit. Nu mănânc de la McDonald’s. Richard s-a uitat la ea, confuz: — Dar parcă renunțase și la vegetarianism... Polly și-a luat fața în mâini și a scos unul din sunetele ei de iritare: — Irrrrrr. Da, tata, am renunțat. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]