KorAP: Find »[drukola/base=bombăni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...41 >

1,005 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

Dezlegați-mă! le strigă el. De nu, vă zvânt În bătaie! Pelerinii vârstnici și țărăncile care urcau până la templu râdeau de el: — Ia te uită, asta nu cumva e o maimuță? La un moment dat, fu Îndeajuns de calm ca să bombănea În sinea lui: — V-arăt eu vouă. Trupul său mic, lipit de marea coloană a templului, fu umplut dintr-o dată cu sentimentul unei mari puteri. Nu scotea nici o vorbă În astfel de situații și, cunoscându-și prea bine osânda, afișa o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În conac, nu mai scăpăm vii. De ce te-aș crede? — Fiindcă așa e. — Dacă aflu că-ți arde de jocuri, am să-ți tai capul. — N-o să afli pe degeaba. Trebuie să-mi dai ceva În schimb. — Hm? Tenzo, bănuitor, bombăni În sinea lui. Deasupra, cerul Înstelat devenea tot mai luminos, dar conacul, Înconjurat de zidul său, era cufundat Încă Într-un Întuneric deplin. — Ce vrei? Întrebă Tenzo, Într-o doară. — Nu vreau nimic, decât să mă lăsați să devin membru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
rezultat. Se zvonea că Tenzo se ascundea la clanul Takeda din Kai. Le dăruise pușca furată și intrase În slujba lor, pe un post În armata de spioni și agitatori care lucrau În acea provincie. — Dacă a ajuns În Kai... bombăni Înverșunat Koroku, Însă, deocamdată, nu putea face altceva decât să se resemneze și să aștepte. Curînd după aceea, fu vizitat de un mesager al vasalului clanului Oda, care-l invitase la ceremonia ceaiului. Omul aduse cu el ulciorul akae. — Știm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În fața lui. * * * Căldura stăruitoare a verii se stinse În sfârșit; diminețile și serile miroseau a toamnă, iar frunzele de taro erau de un verde sănătos și atinseseră maturitatea. Șanțul ăsta n-a mai fost dragat de cel puțin cinci ani, bombăni Hiyoshi. Exersăm la nesfârșit călăria și Învățăm diverse tehnici ale suliței, dar lăsăm ca mâlul să se adune sub picioarele noastre! Nu-i a bună. După ce se Întorsese de la casa tăietorului de bambus, cercetă vechiul șanț al conacului. — La ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dacă nu Întrebați! Nu suport să fiu Închis În Întuneric. — Ești gata să vorbești? — Da. — Bine. Pun eu Întrebările, spuse Mitsuharu. — Începeți. — Ce e cu... Dar calmul lui Hiyoshi părea să-l irite pe Mitsuharu, care se opri În mijlocul frazei, bombănind: N-ajută la nimic! E un ins straniu. Mă-ntreb dacă o fi Întreg la minte. Precis se ține de jocuri cu noi. Cu o privire spre Mitsuhide, râse acru. Dar Mitsuhide nu râdea. Îl privea pe Hiyoshi, neliniștit. Mitsuhide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
băț. Nobunaga se străduia din răsputeri să nu se lase depășit, dar și el Începea să-și piardă răsuflarea. Goroza goni, lăsându-și stăpânul Într-un nor de praf. Iritat, Nobunaga sări din șa, umilit. — Murgul ăsta are picioare bune, bombăni el. Nici În ruptul capului nu ar fi recunoscut că poate era și vina lui. Ajutoarelor li se părea că seniorul lor descălecase, În loc de a parcurge toată distanța. — Faptul că a fost Învins de Groza n-o să-l Înveselească, remarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nisip, poți deschide un culoar de atac. Și nici nu este prea multă apă de băut În castel. Prin urmare, punctul slab al castelului e aprovizionarea cu apă. În caz de asediu, avem destulă cît să rezistăm În apărare...“ În timp ce bombănea astfel de unul singur, un om uriaș se apropie și Îl bătu pe umăr. — Domnule Maimuță. Ești de serviciu? Tokichiro ridică privirea spre chipul vorbitorului și, În același moment, găsi o soluție a problemei. Nu, e un moment potrivit, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
crimă? — N-ai nici un pic de bun simț? Ți-o spun fiindcă s-ar putea, totuși, să devii samurai. Buna creștere e foarte importantă pentru un războinic. Când treci pe-aici, te uiți la construcții cu o mutră Înfumurată și bombăni neumlțumit În sinea ta. Dar un șantier de construcții la un castel se supune aceleași discipline ca un câmp de luptă. Nesimțitule! Dacă te mai porți așa, n-ai să scapi la fel de ușor. Poftim, uite ce se-ntâmplă când un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
absolută ca pedeapsa să fie strictă, indiferent de motivele conflictului. Inuchiyo e un om cu multe calități, dar iute din fire. Iar aceasta e a doua oară când rănește un vasal. Legea nu permite mai multă Îngăduință. În aceeași seară, bombăni spre vasalul superior de serviciu: — Inuchiyo ăsta! Mă Întreb unde s-a dus, acum, că l-am surghiunit. E bine pentru spirit să fii ronin. Poate că va Învăța ceva, confruntându-se cu asprimea vieții. Și cum mergea treaba pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
printre vasali nu era nimeni care să fi dormit cum se cade În ultimele două nopți. Nobunaga singur făcea excepție. Dormea noaptea și trăgea câte un pui de somn chiar și În timpul zilei, nu În dormitor, ci pe oriunde apuca. Bombănind aproape resemnat, Hayashi se plecă În fața stăpânului și a colegilor lui și se retrase. Ca niște dinți smulși, oamenii se ridicară și ieșiră, unul câte unul. În cele din urmă, numai Nobunaga mai rămase În marea sală de audiențe. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Din timp În timp, fețele albe de dedesubtul frunzelor fremătau pe neașteptate Într-o briză de vară răcoroasă, care cobora din Taishigadake. Unul dintre soldați ridică privirea spre cer, În timp ce se dădeau cu alifie pe degetele bășicate de la picioare, și bombăni ceva În sinea lui. — Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă altul. — Uită-te. — La ce? Se adună nori de furtună. Probabil va ploua. Diseară. Ar fi plăcută o ploaie bună. Dar Îți spun eu, pentru aceia dintre noi care trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ca să stăm de vorbă. Chemați-l Încoace imediat. — Am-Înțeles, o luă la fugă soldatul. Nu peste mult, Fuwa Heishiro, urmat de soldat și de cinci sau șase ofițeri, veni, cu pas vioi, spre malul râului. — Tigrul! Ce-o fi vrând? bombăni Fuwa, expresia sa prost dispusă indicând cât de obositoare se aștepta să fie Întrevederea. — Generale Fuwa, Îți mulțumesc că te-ai deranjat să vii. Nici un deranj. Cu ce-ți pot fi de folos? — Privește acolo, arătă Osawa spre malul opus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
face totul conform ordinelor. Sper că veți trece cu vederea nepriceperea mea precum și felul brusc și tainic În care s-a petrecut totul. Și, astfel scuzându-se, se retrase. Întâmplător, de astă dată Ieyasu era Împreună cu ceilalți generali, alături de Nobunaga. Bombănind În sinea lui, Îl privi pe Hideyoshi cum pleca. Din acel moment, Începu să-și dea seama că exista un om formidabil, nu mult mai vârstnic decât el, care se născuse În aceeași perioadă. Între timp, abandonând Castelul Kanegasaki și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
treacă, mai Întâi, pe teritoriul Tokugawa, era o bună ocazie de a cerceta drumurile spre Mikawa, dar nici asta nu s-a dovedit de vreun folos. Mă rog, nu tocmai de nici unul. Mâine, s-ar putea ivi un nou prilej. Bombănind nemulțumit de ce făcuse, Își descărca nervii de unul singur. Plecarea eficientei și puternicei armate din Kai fu amânată, iar oamenii petrecură vara lenevind. Dar, la venirea toamnei, În munții de la apus și colinele de la răsărit Începură, din nou, să circule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nu mai rămâne nici urmă de viață omenească În ruine! Nici chiar Rakasa, demonii canibali Însetați de sânge din infernurile buddhiste, n-ar fi putut face una ca asta. Generalii care-i auziseră ordinul erau iritați. — Și-a pierdut mințile? bombăni printre dinți Takei Sekian, destul de tare ca să-l audă și ceilalți generali. Totuși, numai Sakuma Nobumori, Takei Sekian și Akechi Mitsuhide Îndrăzneau să-și exprime opiniile În fața lui Nobunaga. Înainte de a se confrunta cu seniorul lor, juraseră: — S-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
am părăsi clasa samurailor! Pentru Nobunaga, provincia lui Ieyasu era una dintre liniile sale de apărare; pentru Ieyasu, Însă, Mikawa era căminul lui. Ieyasu n-avea de gând să moară În altă provincie decât aceea. Când primi răspunsul mesagerului, Nobunaga bombăni că omul era prea nerăbdător și se Întoarse la Gifu imediat ce termină cu Muntele Hiei. Probabil că și Shingen avea ceva de spus cu privire la graba lui. Lucru deloc de mirare, era dornic să profite de ocazie. Shingen afirmase clar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
până și rostirea cuvântului „praf“, a lăcuit balustrăzile stacojii și pereții negri. Un ceramist născut În China a fost numit maestru În fabricarea țiglelor. Fumul de la cuptorul său de lângă lac se Înălța În văzduh zi și noapte. Un preot solitar bombănea În sinea lui, privind castelul. Nu era decât un căugăr itinerant, dar fruntea sa Înaltă și gura largă Îi dădeau o Înfățișare neobișnuită. — N-o fi Ekei? Întrebă Hideyoshi, bătându-l ușurel pe umăr, ca să nu-l sperie. Hideyoshi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sau de la Hanbei, stăpâne? — Nu mi-au spus o vorbă. — Mi se pare cam suspect. — Ești sigur că ai vorbit cu Hanbei? — Nici nu mai e nevoie să mă Întrebați. Dar, În ultima vreme, a fost peste măsură de leneș, bombăni ofuscat Nobumori, adăugând: s-o fi considerat doar o măsură privitoare la copilul unui trădător și Încă să nu fi pus În aplicare importantul ordin al Domniei Voastre ar fi o crimă de nesupunere peste care nu se poate trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Da. Mi s-a dat liber pentru a avea grijă de fratele meu. — Va să zică, ești sora mai mică a lui Hanbei? — Da, numele meu este Oyu. — Tu ești Oyu, murmură el grosolan. Ești drăguță. Și coborî pe treapta de piatră, bombănind. Oyu nu făcu decât să dea din cap În urma lui. Își auzea fratele tușind În continuare și părea mai preocupată de doctoria care se răcea decât de sentimentele vizitatorului. Însă, tocmai când credea că acesta plecase, Nobumori se Întoarse, spunând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
anii Îndelungați care o așteptau pe Oyu, după moartea lui. Era ghinionul unei femei că fericirea ei nu dura toată viața. Îl Îndurera Îndeosebi sentimentul că Întinase albeața pură a Căii Samurailor - Cale care se baza pe moarte. De câte ori nu bombănise În sinea lui privitor la această chestiune, gândindu-se că ar fi trebuit să-i prezinte scuze lui Hideyoshi și să renunțe la Îndatoririle de vasal sau să se elibereze de chinurile pentru sora lui În fața acesteia, cerându-i să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se Întâmpla asta, s-ar fi putut să nu sosească niciodată ziua În care să-l dobor pe acest trădător ingrat. De astă dată, va trebui să curățim Fukushima de toți oamenii care nu știu ce Înseamnă loialitatea. Dezlănțuindu-și furia, Katsuyori bombănea de unul singur, În timp ce calul Îl purta mai departe. Dar vocile indignate ale celor care-l Însoțeau - glasuri ale nemulțumirii față de trădarea lui Kiso - erau puține. Katsuyori era la fel de Încrezător ca de obicei. Când rupsese relațiile cu clanul Hojo, abandonase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip zâmbitor. Nu era sincer. Mitsuhide era un om care nu s-ar fi deschis niciodată cu adevărat și nu avea prea multe calități plăcute. De ce nu putea și el să bombăne, măcar o dată? Cu cât Îl privea mai lung Nobunaga, cu atât devenea mai severă expresia lui. Probabil că starea de beție Îi intensifica sentimentele, dar reacția fusese inconștientă. Hideyoshi lipsea, Însă dacă Nobunaga l-ar fi privit pe el În locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să mă disprețuiască astfel? A trimis până și un mesager, ca să nu fie nevoit să mă primească personal. Nu te gândi. Nici prin minte să nu-ți treacă.“ Cu cât se străduia mai mult să n-o facă, cu atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci Înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide Întinse mâna spre vaza mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se gândească Întotdeauna cu drag la Hideyoshi. — Nagato? spuse el. — Da, stăpâne? — Fiul tău nu e aici? — A venit cu mine, dar e puțin cam neștiutor, așa că l-am lăsat să aștepte afară. Rezervele de soiul ăsta mă plictisesc Îngrozitor, bombăni Nobunaga. Când Îi ceruse guvernatorului să-și aducă și fiul, o făcuse În chip vădit cu scopul de a conversa după pofta inimii, nu de a avea o Întrevedere oficială Între senior și vasal. Totuși, nu-i ordonă lui Nagato

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
numaidecât și ai grijă. Asano plecă imediat. Nu mai rămăseseră decât Kyutaro și Yuko. — Ce oră e acum, Yuko? — A doua jumătate a Orei Mistrețului. — Azi a fost ziua a treia din lună, așa e? — Întocmai. Mâine e a patra, bombăni Hideyoshi În sinea lui. Pe urmă, a cincea. Închise pe jumătate ochii, apoi Își mișcă degetele pe genunchi, ca și cum ar fi numărat. — Mi-e greu să stau aici, degeaba. Nu-mi dați și mie niște ordine? Îl rugă Kyutaro. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]