441 matches
-
de vânzător: reușea cu ușurință să-și îmbrobodească clienții. Mare pișicher! ar fi zis mama. Poate că și era. Dar eu îmi spuneam că totuși nu depășește niciodată o anumită măsură. Cu mici excepții. Adică era în stare să fie bonom și, la o adică, chiar și cordial. El și cu tata se înțeleseseră bine totdeauna și uneori mă minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zgomotoși: genul de corsicani care iau viața În piept de pe la paisprezececincisprezece ani, cu femei și alcool, slabi și negricioși, jerpeliți, dar unu’ și unu’. Mi-am cumpărat o sticlă de tărie și m-am așezat lângă un tip imens - tipul bonomului, roșu la față, privind Într-o sacoșă cu câteva fire de pătrunjel și cu două căpățâni de țelină - și fără să-l bag În seamă am Început să torn În mine, gândindu-mă la tinerețea mea singuratică și la fetele
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ignorării ar fi discreția personajului: „Discret personaj al avangardei românești, însă recunoscut ca un ferment și animator, fire profund boemă” (cf. D.G.L.R, vol. II, p. 399). Și, nu în ultimul rînd, prejudecata epigonismului urmuzian. Un „minor discret”, surîzător și bonom, care a trecut - fără zgomot - printr-o avangardă unde Zgomotul și Furia erau zeități tutelare. Volumul Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte (apărut în 1931 la Editura Naționala, S. Ciornei cu un portret al autorului și cinci desene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scuză a fabulistului francez - „Remușcări și omagiu“, dedicate poetului I.B. (Ion Barbu)... O altă secțiune, „Diez și becar“ cuprinde, pe lîngă experimentele radicale menționate ceva mai sus, compuneri „pseudoromanești” inspirate evident de Urmuz, dar mai epice, mereu supravegheate de ironia bonomă a naratorului, pline de trucuri metatextuale: Un om prevenit face cît doi. Studiu și introducere la genuul propriu, Bîrna și paiul. Proiect de roman pentru sfîrșitul săptămînii engleze, Model benevol (dedicat Miliței Petrașcu). „Discurs pentru îmbunătățirea rasei cailor“ parodiază discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
infiltrat discret, subversiv și ironic într-un organism rigid și „oficial”. De astă dată, vîrstnicul comediant își readucea în atenție amicul sinucis, folosindu-se de o strategie „la pachet”, adaptată rigorilor epocii. Sub masca bufonă a memorialisticii și a portretisticii bonome, el reproduce fabula „Cronicari” alături de fragmente ample din „Algazy & Grümmer”, „Pîlnia și Stamate”, „Ismail și Turnavitu”, reia cîteva pasaje din articolele interbelice de susținere a lui Urmuz, iar către finalul cărții citează integral propria-i piesă nonconformistă, Capul de rățoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu omise să menționeze și acest lucru. Avea un fiu care, chiar dacă suferea de infirmitatea cu auzul, era cât se poate de bine realizat din punct de vedere profesional. Printre colegii săi de serviciu, Virgil își făcu, cu felul său bonom și deschis de-a fi, mulți și buni prieteni. Unul dintre aceștia, Georgică Mardare, bucureștean get-beget și tânăr foarte manierat, îi deveni atât de bun prieten, încât începu să vină destul de des cu el pe acasă. Mardare era un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din drum, apoi deschise o ușă care da într-o încăpere. E un matematician care se dă în vânt după studentele de la filologie! glumi Felicia. Numai de una, o corectă Victor, râzând și el. Ei, tinerețea, bat-o vina! grăi bonom bătrânul și îi introduse într-o cameră de zi, unde se afla o masă ovală cu niște scaune tapițate în jurul ei. Se ivi îndată și doamna Măgureanu, mică, vioaie și guralivă, despre care Felicia îi spusese lui Victor că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ocazia ultimei sale vizite În America. Luat prin surprindere de plecarea lui William Într-o excursie, nu mult după sosirea lui - intervenise o Încurcătură În planuri -, Își scurtă vizita după zece zile, timp și așa suficient pentru rolul de unchi bonom și, dacă tot venea vorba, și pentru Elveția. Se Întoarse la Londra, făcând o mică pauză la Paris, la mijlocul lui august. Avea În bagaje o primă variantă completă a unei piese intitulate Doamna Jasper, pe care o scrisese În călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
consacre artei. Lady Blessington se apucă de literatură, iar d’Orsay de sculptură și desen. Vechii prieteni, Disraëli și Bulwer, le sunt mereu aproape. Pe bogatul evreu contele d’Orsay Îl introduce În cele mai selecte medii, căci figura sa bonomă, trupul de uriaș, purtat Însă cu atâta grație și eleganță sunt primite pretutindeni cu venerație. Ținuta impunătoare, celebrele mănuși albe, de cele mai multe ori parfumate cu iasomie, gesturile seducătoare Îi cuceresc pe toți. Soții Carlyle sunt pur și simplu vrăjiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să Înțelegeți că situațiile deosebit de grave nu se pot soluționa Întotdeauna cu mijloace dintre cele mai ortodoxe. - De când și pentru ce reprezintă răpirea o soluție, fie și În situații deosebit de grave? - Preferați moartea? Am tresărit violent. Cheliosul continua să surâdă bonom, dar vocea lui nu lăsa loc nici unui dubiu: omul era cât se poate de serios. - Am avut de optat Între un asasinat și o răpire. Ce ați fi ales În locul nostru? Am simțit că mă apucă amețeala. - Puteți fi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Bibliotecă. Șoferul Berbantului tocmai intra cu teancul de cărți și țoașca galbenă în sală. Garderobiera îi ținea ușa larg deschisă. Cum pășea grav, ghebos și el, șoferul părea că-i chiar Berbantul. Cred că, în străfundul lui, acest moșulică bonom se simte, într-un fel, un soi de Berbant al șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oraș. Odată, trecând prin Lipscani cu ceva treburi, chiar în fața magazinului "București", cu cine credeți că s-a întâlnit? Cu ea în persoană; la braț cu soțul. Și el, soțul, decupat din același material stilat și șlefuit, intelectual jovial și bonom, de aceeași înălțime și cu cocoașă asemănătoare. Păreau doi gemeni de sex diferit. El, cu o prezență de spirit rar întâlnită și cu un suflet deschis ca o carte de rugăciuni în mâna unui prelat, și-a făcut imediat cunoscută
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bătrânețe, ca și cum dorul de mamă al bătrânilor, ar fi mult mai ardent sau ca și cum odată cu o vârstă înaintată, tinzi să auzi mai frecvent chemarea mamei. Hainele și mobilele, toate purtau în ele zâmbetul acela numai al ei, cu toată dantura, bonom și protector. Îi știam pe dinafară toată biografia, fără să mă roage cineva s-o învăț: unde se născuse, unde copilărise, la ce pension de fete învățase, când se măritase cu nenea Epa, prin ce momente grele a trecut (mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
familia lui, ceva tragic. Într-adevăr, i se umezeau puțin ochii, respira adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea adesea totuși, ca să trezească interesul vizitatorilor care n-ar fi pus ochii pe acea operă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul venit în casa lui sau chiar la cinematograf, pictorului îi creștea șarmul prin zâmbetul acela bonom, indiferent ce replică primea de la cel cu care vorbea. Zâmbetul acela îl afișa de la început, cu o ușurință de nedescris. Da. Zâmbetul lui era cartea lui de vizită. 4. 14 apr. ’81 Pascal zicea că inima are rațiuni pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase în urmă cu ani: tăcută, rezervată, corectă, cea care făcea ce făcea și, când vorbeai, te sorbea din priviri, fără să-și lepede nemaipomenitul surâs bonom. Acuma vorbea mult și repede, de parcă ar fi simțit că timpul se comprimă tot mai al dracului. Relata diverse întâlniri cu persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și sărea brusc de la o amintire din copilărie, la una
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nenea Epa în fotografie, tânăr, la braț cu o domnișoară suplă care nu putea fi decât Karin-tante, parcă veghea acum 24 din 24 de ore, ca soția lui să nu ducă lipsă de nimica. Zâmbetul lui, cu toată fața, de bonom, parcă-l învia din morți. Gerard nu se grăbea. De data aceasta nu se grăbea. Era în stare să încondeieze cu privirile toate obiectele din cunoscutul apartament, mai ales mobila stil, vechiul radio, fotografiile de familie prinse elegant în albume
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
auzindu-le, simțeai că respiri mai ușor. Așa cum simți când pui în scris ceva ce nu poți discuta cu nimeni în această lume. Îți amintești de Titi, un om de tonaj greu, cât dulapul de înalt și solid și adevărat bonom, care se întâlnea acolo la bar cu Esesistu', prietenul lui din copilărie și șofer pe-o tiriboanță cu trei roți, ca un fel de motoretă, cu care căra înghețata la cofetării. Mic dar inteligent. Începeau show ul, fără să fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai bine, mi-a explicat, fără alte motivații, domnișoara. De zece ani bătrînul Tomulescu era dat afară din învățămînt. Ieșise acum la pensie. Amîndoi bătrînii fuseseră învățători și trăiau într-o casă cu livadă și florărie îngrijită, ea blîndă, el bonom, avînd o figură a cărei expresie nu părea să fie tulburată de nimic. Dom’ Tomulescu se arăta cu deosebire încîntat de un cățel care, la poruncă, știa să se prefacă mort. În timp ce domnișoara Cornelia făcu prezentările, dihania nărămzie își executa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în jur. Pe la trei dimineața primarul închidea ședința. Odată cu cea dintîi babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat în munca de lămurire. Plecînd, activiștii luaseră cu ei idilica întrebare: „vrai ori ba, bade, să te înscrii?” Cei patru nu discutau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e aranjată în stil Biedermeier autentic. Nici unul dintre colegii ei de școală nu‑și dă seama de asta, fiindcă sunt tineri din zilele noastre, pentru care trecutul e mort și îngropat. La polul opus al unui Meier oarecare, cinstit și bonom, se află dorințele Sophiei de a deveni o femeie foarte dură pentru care nu contează sentimentele, ci numai cifrele. Ar vrea să urmeze o specializare economică în Elveția, iar apoi să lucreze cu acțiuni și devize. Orice altceva în afară de acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi revede, se revede între ei, înlănțuiți, inseparabili, în gâfâitul clipei. Bonoma eleganță a lui Storck, grația orien tală în care se refugiază Mina, efigia de consul a răbdăto rului Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita, într-ade văr, elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un contur colțuros
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe. Filatelistul abia se întorsese din concediu, gata de treabă. Revenise din concediu și tovarășul Manole, se pregătește tovarășul Caropol, Șeful, cu turturica geloasă, tovarășa Gina, peste câteva zile se întorc și Mehmed și bonomul Mișu Varlam, curând vor pleca Nalbandu, molia, bătrânul burlac bolnăvicios, și Lucian Vornicu și doamna Mitulescu știe tot scrie tot tace tot. Neclintit, doar ziarul, pe toate birourile : „Întărirea disciplinei... formarea omului nou... adeziunea unanimă la politica internă și externă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cifră la ultima tragere pentru a obține lozul cel mare. Demonstrează celor curioși, cu un caiet de diagrame și tabele, de câtă vreme pândește această alăturare de numere. Intră pe ușă valvârtej un domn vârstnic, elegant, cu un rotund chip bonom pe care zăpăceala înscrie o caricatură. — În sfârșit, în sfârșit m-au ascultat ! suspină, graseind, grăbit să-și încheie nasturii halatului. Își strânge și nodul cravatei albastre cu buline roșii, sub gulerul alb. Scoate căciula din cap, descheie și haina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]