439 matches
-
taifas și de farse, alternând însă buna dispoziție și expansivitatea cu închideri în sine și cu stări de ursuzlâc, acestea nedurând totuși mult. Dominante în comportarea lui Velea, în acei ani în care abia ieșeam din adolescență, erau bonomia, maliția bonomă, ironia lipsită de răutate și mai ales autoironia. Cultiva despre sine cu mare vervă o imagine a deprecierii scandaloase, a unei rebutări din pornire care-i pecetluise viața. Nu știu cât adevăr era în ce spunea că i se povestise despre ivirea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în față cu personajul său, ca individ, în timpii revoluți din care vrea să-l aducă în actualitate prin prisma unei aprecieri a mentalităților publicului de azi. Între timp, coloratura epică a evocărilor, e străbătută de o fină privire ironică, bonomă sau ranchiunoasă, întotdeauna însă capabilă a crea atmosferă credibilă și o conjunctură din care nu neapărat poetul în sine, cât imaginea lui în conștiința publicului de mai târziu se validează ("În această admirabilă și romantică seară, poetul o conduce acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amână discuția pentru un nou volum, probabil. Să-l așteptăm. Până atunci aplaud la scenă deschisă mustrarea ce i-o face lui Neagu Djuvara pentru declarația că "publicistica lui Eminescu nu ar mai trebui reeditată". Subtil și ironic, ca un bonom și hâtru bănățean, Cornel Ungureanu iluminează această reticență: "De ce, se întreabă cei care nu știu că în arborele genealogic al combatantului se află un strămoș Djuvara huiduit de Eminescu. Strămoșul Djuvara nu-i, pentru poet, decât "un biet omușor de pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aplicată privind "isprăvile stilistice vrednice să fie amintite", după cum el însuși nota, mici eseuri pe probleme de cultură a limbii pe care și le-a adunat în volumul Măiastra (Editura Timpul, Reșița, 2000, Colecția Eminesciana, nr. 8), atrăgând atenția, cu bonoma sa exprimare autoironică, asupra "detaliilor semnificative", stilistic vorbind, prezente în creația marelui poet, evidențiind, cu o "bucurie nespusă", "strălucirea versurilor eminesciene" și iluminând totodată "noblețea Omului care le-a zămislit". Analizele sale nu au rigiditatea demonstrațiilor didactice și cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amintirile și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor medii socio-culturale ale vremii în care a trăit un om important, dar modest, educat, bonom, omenos, prețuit și chiar iubit (aproape de toți!), așa cum l-au cunoscut numeroși contemporani ai săi. Cu un caracter eterogen, situat la granița dintre autobiografie și publicistica ocazională, poate fi considerat, în mod cert, volumul Pagini răzlețe, care, pe lângă unele povestiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în sensul etimologic al termenului) lui Gane, volumul, în întregul său, reprezentând un fel de portret în oglindă, al unui om și al unei epoci. Personajul-narator ne apare așa cum l-au cunoscut contemporanii săi: "om delicat și fin, cultivat și bonom, sentimental și înțelept, visător și romantic paseist" (Cf. Ilie Dan, Pașii memoriei, București, 2001, p. 75). Și rămâne în toate mândru de orașul natal Fălticeni și de cel care l-a adoptat pentru totdeauna: Iași. Într-un cuvânt, prin formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce e interzis devine valoros. Prin subversivitate. E mai bine să rămână așa, clandestin, să rămână doar pentru cei care merită. Dacă l-ar da așa la televizor, poate mi s-ar părea un lăutar îngălat. Are ceva de pustnic bonom. Sau de pustnic boem, dacă e posibil. N-are nimic deosebit, un semn distinctiv, să zicem. Niște buze din ale împletite, ca Jagger. Buze cum cred că vor fi fost ale lui Paraschiv din Moromeții. Buze din care să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
post. Ține post de când a luat-o pe calea bisericii. Nu-l înțeleg de ce încearcă să facă pe cucernicul. Asta e problema lui. Pentru că e un tip fundamental cinic, un tip în fraza căruia se vede un fel de maliție bonomă. Un sarcastic care vrea să facă pe habotnicul - și nu-i iese, iar lucrul ăsta nu se iartă. L-au chemat la un simpozion, o paranghelie de tot râsul, despre literatura erotică. Păi, acum? Asta trebuia să se întâmple cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vreo douăzeci de ani în urmă. Atunci nu era defel bisericos și nici nu încerca să găsească în cuvintele searbede și banale ale popilor sau în cele două-trei boscorodeli ale vreunui țăran comori de înțelepciune. El, care, cu cruzimea asta bonomă, a descris ucigător un oraș de provincie unde se exilase după ce terminase facultatea. Vorbește de parcă în fraza lui se aude o muzică monotonă și cochetă. Sunete care par să pătrundă prin catifea. Poate și pentru că a fost înscris un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îi cred. Dar sunt ceasuri de noapte când, mute, morile de vânt, înalte, cu aripi lungi, uscățive, deșirate, palide, îmi apar în vis mergând la pas, călări pe Rosinante hamletiene, alături de morile de apă, mici, bondoace, bătute-n cap și bonome, păstrând în ochi o poftă de viață pe cât de neghioabă, pe atât de inteligentă. Și atunci, în acest secol al vizualului al cărui rob sunt, constat înfiorat că mă aflu în fața Cavalerului - Moară de Vânt și a scutierului său - Moară
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
numele meu conspirativ este Otilia, vă mărturisesc că nu miați fost simpatic dintotdeauna. Vă vedeam din când în când la televiziunile dumneavoastră, în cadrul știrii zilnice despre nu știu ce mare brânză a mai făcut Partidul Conservator, și credeam că sunteți un tip bonom, bleguț și - fiemi scuzată exprimarea - cam umanist. Se vede bine că sunt tânără și încă mai am multe de învățat de la un cadru cu etatea și experiența dumneavoastră. Apoi am văzut două emisiuni care miau relevat adevărata dumneavoastră personalitate - de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui Jderescu : își ascunde referințele, în loc să le afirme în gura mare. Faptul că vedem în A fost sau n-a fost ? ecouri din Caragiale, Ionesco sau Beckett (sau Mazilu) poate fi doar efectul unei perspective rigid culturale, pe care maliția bonomă a lui Porumboiu o tematizează la mișto. Iar faptul că putem citi în povestea trist-comică a celor trei prizonieri din televizor (invitații unui talk show sunt la fel de captivi ca și telespectatorii) o parabolă zen și, în același timp, o comedie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sta de vorbă între patru ochi cu căpitanul Andrei. Am suprins această discuție, eu fiind în planton. M. M.: Erau bune la ceva și plantoanele. Voinea era o spaimă printre militari. S. B.: Dar mi s-a părut o față de bonom. M. M.: Da, dar era un om aspru. S. B.: Scena asta se întâmpla în ianuarie. Deja începea așezarea noilor structuri. În discuțiile pe care le aveați cu Voinea și cu comandantul dumneavoastră imediat, Costache, aveați senzația existenței unor tabere
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care spiritul are nevoie pentru a nu sesiza precaritatea mijloacelor și dorințelor sale.” (trad. mea, A.M.) Cu precă- dere ultima frază traduce mecanismul ficțiunii compensa- torii care îl proiectează pe micul burghez ca virtual martir al unei revoluții eșuate. Mediocritatea bonomă se vede astfel investită în excepționalism manufacturat la școala grandilocvenței romantice, excepționalism alimentat cu ficțiunile și retorismele ziarelor de partid. Este semnificativ faptul că Leonida confundă inițial revoluția cu spiritul orgiastic și teatral al sărbătorii, iar această confuzie se repetă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
urbe, orgoliile sunt croite pe măsura inconsistenței personajelor vorbite de ticurile lor, de retorica lor, de un body language elocvent. Să ne întoarcem la acestă figură ștearsă pe fon- dul acestui tablou al exceselor, excese minore, desigur. Și acest anonim bonom asumă o formă de exces numaidecât vizibilă, excesul etilic, care pare să-l extragă din realitatea urbei sale, dacă nu ar exista această formă de înrădăcinare mai puternică consemnată mai sus. Însă în rama tabloului, ceea ce mărește până la enorm acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că, deși nu este un om crud, Lache susține introdu- cerea în legislație a pedepsei capitale. Care este rațiunea acestui gest sau cum putem rezolva acest paradox ? Ima- ginea publică a lui Lache apare deopotrivă ca fiind aceea a unui bonom și a unui radical. Cum pot coexista cele două dimensiuni în acest impiegat ? Lache împărtășește cu Nae din Situațiunea același sentiment al unei somații dramatice, a unei necesități imperioase de a denunța scan- dalul, de sublinia catastroficul „situațiunii”. Toți acești
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și narcisiacă - pe care autorul o pune continuu în joc ; o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce se ascunde în trăsăturile îngroșate ale unei caricaturi.” , respectiv, „pedagogia pe muchie de cuțit pe care o practică autorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a condus într-un birou alăturat unde lucra soțul ei. Ne-a prezentat bucuroasă, informându-l drept "carte de vizită" și ce rarități căutăm și ne-a lăsat cu dumnealui, o persoană cam de 50 de ani, rubicond, cu față de bonom. Aveam să aflăm că se înrudesc cu vestita familie de cărturari Alcalay, cei cu fosta mare librărie din centrul Bucureștiului și cu faimoasa editura. Din una în alta, ne-am "expus biografiile" și când a aflat că suntem din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a condus într-un birou alăturat unde lucra soțul ei. Ne-a prezentat bucuroasă, informându-l drept "carte de vizită" și ce rarități căutăm și ne-a lăsat cu dumnealui, o persoană cam de 50 de ani, rubicond, cu față de bonom. Aveam să aflăm că se înrudesc cu vestita familie de cărturari Alcalay, cei cu fosta mare librărie din centrul Bucureștiului și cu faimoasa editură. Din una în alta, ne-am "expus biografiile" și când a aflat că suntem din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu dă smash uri, ci medicamente compensate electoral. înainte de alegeri, EI acționează cu maximă eficiență. Cine sînt EI? Nu contează, MI, Contrainformațiile, Doi și-un sfert, Secu, CNSAS. Totuna! Al treilea candidat pe lista președinților Comitetului Olimpic era Marcel Popescu, bonomul chestor comandant al clubului Dinamo. Nesăbuința de a-l înfrunta pe Țiriac, adică de a se pune de-a curmezișul sistemului, a fost urgent taxată de EI. Adică de MI (trăiți, ordinele se execută, nu se discută!), care i-a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pe care o imită (Fisiologia provincialului în Iași), dar memorialistul are în Ilusii pierdute, unde povestește idila sa juvenilă cu Niceta, fata unui profesor de elină, care îi dăruise o acadea în chip de inimă, pagini de o grațioasă melancolie bonomă. Proza cea mai valoroasă e aceea mai veche din scrisorile către babacă și surori, contrafăcute la modul Dinicu Golescu, cu caligrafii orientale, spre a place bătrînului: " Cu multă fiască plecăciune sărut mâinile d-tale, babacă. Mai întîi doresc a ști
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe-mprejur, Cazaci, baskiri sălbatici Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai sburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. O mare parte din activitatea sa Alecsandri o consacră teatrului, care convenea spiritului său critic, bonom, și aspirației lui la succesul imediat. În bună măsură a localizat. Ginerele lui Hagi Petcu este Le gendre de Mr. Poirier a lui Augier în dialect moale moldovenesc și în decor oriental. Politeța franceză e înlocuită cu ceremonia fanariotă: "Plecăciune
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât vigilent și deci inevitabil "cocu". Nae Ipingescu, epistatul, e un devotat redus la minte, întunecat de o onestă stupiditate. Trahanache e o variantă bonomă a lui Dumitrache. Farfuridi, Brînzovenescu, Cetățeanul turmentat sunt mai mult niște intrări grase în scenă, Cațavencu e zgomotos, schelă-lăitor, escroc, galant, sentimental, patriot, adică un Mitică, Pristanda un Polonius pentru această lume bombastică, funcționând ca un ecou docil. Femeile sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea să sărute
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]