1,903 matches
-
strada plin de importanță pentru a-și țipa propria-i versiune. New York-ul e plin de actori, producători, consultanți. Dar când maestrul lanțului a fost vârât în mașină și o altă mașină a poliției s-a desprins și ea de la bordură și până și ultimul dintre polițiști a umplut aerul cu vocea ei lansată prin megafoanele puternice, cu un regizor secund - „Okay, spectacolul s-a terminat. Circulați, vă rog. Haideți să mergem. S-a terminat“ - mulțimea s-a împrăștiat iar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pregătea s-o pornească ușurel spre forfota bulevardului, dar i-am lătrat numele cu toată puterea care îmi mai rămăsese în plămâni și el s-a întors iar, cu un efort, și a venit spre mine aproape târându-se pe bordură, cu umerii adunați în semnul unei predări necondiționate, cu un aer de maximă umilință. Nu l-am lovit. L-am apucat de ceafă. L-am dus acasă. Martina aștepta pe treptele de la intrare. Înainte nu plânsese, dar a plâns acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
futut-o pe Selina. — Zău? Când? — Oricând am vrut. De multe ori. Tot timpul. Doamne, sunt singur. Ești ca și terminat, nu-i așa? Fiasco-ul a murit pe Maida Vale. A tușit și a nechezat, târându-se epuizat până la bordură, ca un înotător care se zbate să iasă la liman. Am sperat să fie din cauza combustibilului, dar am simțit că e vorba de mult mai mult decât atât. Pe lângă asta, tocmai ce băgasem benzină de trei lire în rezervor. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fie o injectaseră cu atâtea calmante încât nu mai știa unde-i era capul, fie nu îi era greu să își controleze durerea provocată de moartea lui Charles. Din când în când, se ștergea la ochi cu o batistă cu bordură neagră, dar asta părea a fi mai mult de efect decât de nevoie. Dominic, ca de obicei, se așezase în spatele familiei, costumul lui negru și ochii gânditori făcându-l să aibă aerul lui Heathcliff. Probabil se întreba cât timp va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu tufe de trandafiri. Șoferul nu pățise nimic. A reușit să se strecoare de sub mașină și, cu brațele în șold, privea nedumerit isprava. Din când în când, neputincios precum inginerul când mă văzuse apărându-i în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea, într-un fel. Se proptea în mine, încercând să-mi șoptească: „De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câțiva curioși arătând cu degetul spre scena spectacolului nocturn. O analiză a terenului făcută de cei de la DIS devenise inutilă. Dubița criminalistului și Buickul abandonat se găseau la celălalt capăt al străzii. Danny observă că era perfect parcat, aliniat lângă bordură la zece centimetri, cu roțile spre interior, pentru a preveni alunecarea vehiculului în josul pantei. O idee: asasinul tocmai ucisese brutal victima și o adusese naiba știe de unde, dar fusese îndeajuns de calm ca să parcheze mașina - în apropierea cadavrului -, ceea ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băruleț și se gândi la una mică - poate că o tărie îi conferea un plus de șarm. Apoi auzi „Phil, cum adică numai între patru ochi?”, ceea ce îl făcu să renunțe. Un tip scund și rotofei, cu o chelie cu bordură, deschisese larg ușa. Buzz îi arătă legitimația, iar omul întrebă: — Ce-i asta? — Sunt de la Procuratura Districtuală, domnule Hartshorn. Aș fi vrut să nu implicăm și restul familiei. Charles Hartshorn închise ușa și se sprijini de ea. — E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
maro viră la dreapta și urcă pe o stradă paralelă. Danny schimbă viteza, apăsă pe frână și opri în fața șuvoiului de mașini ce curgeau din sens opus. Farurile veneau direct spre el. Porni din nou, acceleră, trecu în viteză peste bordură și o luă în susul acelei străzi în timp ce claxoanele urlau în urma lui pe Sunset. Bungalow-urile se înșirau pe ambele părți ale străzii. Un indicator anunța că se află pe „La Paloma Drive, numărul 1900 Nord”. Danny acceleră. Strada deveni tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Audrey se retrase, mergând în genunchi. Buzz se duse în camera de zi, desfăcu perdelele și se uită afară. Exact vizavi de ei era parcată o mașină care nu fusese acolo când venise el. Nici o altă mașină nu staționa lângă bordură. Încercă să-și imagineze ceea ce, probabil, se întâmplase: El arăta ca Mickey de la distanță. El conducea un Eldorado verde, model ’48. Casa lui Mickey fusese bombardată ieri. Mickey, nevasta și buldogul supraviețuiseră. El parcase mașina la distanța standard de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Audrey. Suna ocupat. Așa că o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe șezlongul ei de la solduri, cu părul pus pe moațe și fața acoperită cu o cremă. Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Coleman la o tocăniță de wolverine și o noapte de jazz îndrăcit. Apoi văzu o serie de luminițe albăstrui pâlpâind la intrarea unei clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată pe aleea din fața casei lui De Haven. Mal dădu din cap, deschise torpedoul și scoase o pereche de cătușe. Aveam de gând să anunț presa, dar cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că Imperial River Club a cunoscut și zile mai bune, dar asta ar însemna să decidem când au fost acelea. Un bungalou aflat în centrul unei construcții de lut ars, se fălește cu un drum de acces marcat de o bordură de piatră decolorată, un catarg cu steagul pavilionului britanic decolorat de soare și o pereche de tunuri în miniatură, instalate de fiecare parte a verandei, cu țevile îndreptate spre oraș. Ridicat pe ceea ce s-ar putea numi un teren înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost transformată într-o prințesă. Fann Sora cea Mare își dovedește reputația - ea, care cândva s-a ocupat de înveșmântarea împărătesei, mă înfășoară într-o tunică ușoară din satin verde, brodată cu fazani albi care aproape că par vii. O bordură brodată într-o nuanță mai închisă decorează gâtul, manșetele și marginile. Această tunică a fost a Majestății Sale. Mi-a dat-o cadou de nuntă, mă lămurește Fann Sora cea Mare. N-am purtat-o pentru că mi-a fost teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o cuvertură bej, și mă sprijin de cele opt cuverturi împăturite, confecționate din mătase și bumbac de cea mai bună calitate, care sunt așezate una peste alta la perete. Perdelele patului, lungi până la pământ sunt brodate cu glicine albe. Pe bordura roșie sunt brodați bujori roz și verzi. Îl zăresc pe eunucul-șef Shim trecând pe lângă fereastră, urmat de un grup de tineri eunuci. De ce nu sunt aprinse lampioanele? se arată elnemulțumit. Apoi mă vede prin fereastră. Cu un zâmbet umil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în această privință, dar eu, ca individ, nu pot să nu-mi reamintesc prin ce am trecut împreună cu generația mea. Două zile mai târziu am luat măsuri ca să refac mormântul mult regretaților mei părinți, de la Priponești, așezând o cruce cu bordura respectivă spre a le cinsti cu adâncă recunoștință memoria. E o a doua încercare - izbutită - de data aceasta - pe lângă prima încercare de acum treizeci de ani și când am fost escrocat de un oarecare meșter care după ce mi-a arătat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fericită. — și viitoare rudă! a ciripit ea. Vreau ceva simplu, am insistat eu pentru a șasea oară. notă de disperare mi se strecurase în voce. — Ca asta. Am despăturit o fotografie cu o rochie simplă, strânsă pe trup, cu o bordură delicată de mărgelușe, în jurul decolteului. O rupsesem din mormanul din ce în ce mai consistent de pornografii de nuntă pe care Lucille comandase să-mi fie livrate acasă, în fiecare săptămână. Era 3:00 p.m. și trecusem deja, cu viteza vântului, pe la Angel Sanchez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că sunt epuizată... a fost o săptămână așa de lungă. Mama n-a părut pe deplin satisfăcută, dar n-a mai insistat. — și acum, voaluri, a continuat Lucille, după ce croitoreasa fusese concediată. Mă gândeam la un voal amplu, cu o bordură cu broderie bogată... Vera are o selecție superbă. M-am uitat la ceas. La birou mă așteptau, cu siguranță, cel puțin cinci mesaje vocale enervate - acum, că Stanley ieșise din peisaj, se părea că nu mai exista nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și iată-mă pornind - brusc, impulsiv, fără nici cea mai vagă idee despre ce urma să-i spun. Autobuzul tocmai se punea din nou în mișcare când am ajuns pe partea cealaltă a străzii și am văzut-o, stând la bordură, chiar în fața mea, trimițând un ultim pupic celor doi drăgălași, care își găsiseră deja locurile în mașină și se integraseră în grămada celor treizeci de mogâldețe urlătoare. Abordând expresia cea mai plăcută și mai convigătoare de agent de vânzări, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja din magazin și Harry smucea ușa de la intrare - continuând să hohotească, în continuare pe urmele lor. Un taxi era parcat la bordură, cu motorul și aparatul de taxat mergând, iar cei doi au urcat pe bancheta din spate înainte ca el să îi poată ajunge din urmă. Și-a vânturat pumnul în direcția lor, s-a oprit o clipă ca să strige două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
niște cremă pe mâini, să mănânc vreo câteva Smarties, să-mi citesc horoscopul pe iVillage, să citesc și horoscopul lui Connor, să scriu de câteva ori „Emma Corrigan, Director General“ pe blocnotesul meu, cu litere elegante, să adaug și o bordură cu floricele, să-i trimit un e-mail lui Connor, să aștept câteva minute să văd dacă Îmi răspunde, să iau o gură de apă minerală, după care, Într-un final, să mă apuc să caut broșura aia pentru Artemis. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uit În gol spre o reclamă auto, Întrebându-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care ți se topește pur și simplu În gură, când lângă bordură oprește silențios o mașină imensă argintie. Nu-mi vine să cred. — Te rog, spune Jack, ieșind din mașină. Lasă-mă să te conduc acasă. Nu, zic, fără să Întorc capul. — Dar nu poți rămâne aici, În ploaie. — Ba da, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la modul puțin ciudat În care stă. Aș putea să mă urc și eu cu el În mașină și să... Nu. Nu. Derulează banda Înapoi. Imaginile astea nu au existat În mintea mea. Când ajungem la șosea, văd că lângă bordură ne așteaptă două mașini argintii. Sven e postat lângă una dintre ele, și e evident că mașina cealaltă mă așteaptă pe mine. La naiba. Mă simt de parcă aș fi devenit brusc membră a familiei regale sau așa ceva. În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]