3,270 matches
-
a ajuns acasă, în grădina suspendată a dragostei tale. șase deasupra: cățelușii tăi de ciocolată, rin și ron, vor să sară pe tine când te văd, atât ar mai lipsi, să umple măiestria rochiței tale cu ciocolată, le dai tandru boturile la o parte, tigrul alb qilin, protectorul căminului tău, se dă peste cap de bucurie, furnicuțele albe bat tropa-tropa pe pământ, vulturii harpagornis fac loopinguri pe cer, broscuțele țestoase de galapagos dansează dezbrăcate, unele veverițe-călugăr chicotesc, altele se roagă solemn
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai înainte de-o coadă de topor, potrivit de groasă și tare-ndemânoasă... Și mai văd bine c-ai uitat unde se află. Anisie... Anisie, să nu-ți mai spun o dată... ANISIA: Da' rămâi cu frate-tău și te pupă-n bot cu dânsul. Eu am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la ele. Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține minte ce-ți spun: când a răsări Luna, poți să te ștergi pe bot de buzdugan. CODÂRLIC: Cum așa, că tot nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, fii fără grijă. Ia spune, uitatu-te-ai vreodată în sus când e lună plină? CODÂRLIC: Uitat. DĂNILĂ: Și-ai văzut în Lună niște pete? CODÂRLIC: Văzut. DĂNILĂ: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu era pentru prima dată, când îmi adresa el mie aceste vorbe fără sens. Eu, auzindu-le din gura acestui teribil neghiob pentru a nu știu câta oară, în prima clipă mai că-mi venea să-l pocnesc tare peste bot, ca să îl fac să tacă odată pentru totdeauna. Eram în stare. Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede tactica imperturbabilă a tăcerii. Tot astfel - nu-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
obraz și o aruncă cât colo. Treptat vălul de căldură dispare, lumina se scurge în pământ, zărește ca prin ceață un chip unduind în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de iepure lasă rândul de sus al dinților descoperiți într-un rânjet nefiresc. O arsură dureroasă îi paralizează inima. Acesta este chipul ei. Un chip de monstru. O femeie cu bot de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de căldură dispare, lumina se scurge în pământ, zărește ca prin ceață un chip unduind în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de iepure lasă rândul de sus al dinților descoperiți într-un rânjet nefiresc. O arsură dureroasă îi paralizează inima. Acesta este chipul ei. Un chip de monstru. O femeie cu bot de iepure. Inima i se oprește o clipă, pentru ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de iepure lasă rândul de sus al dinților descoperiți într-un rânjet nefiresc. O arsură dureroasă îi paralizează inima. Acesta este chipul ei. Un chip de monstru. O femeie cu bot de iepure. Inima i se oprește o clipă, pentru ca în următorul moment să înceapă să-i bată cu atâta putere încât imaginea din pârâu începe să se clatine. Face o sforțare imensă să-și vină în fire, sperând că ceea ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se simte în mijlocul unui spectacol televizat. Zinzin o întrerupe: "Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale. Privirile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-sii, cine se uită la scârbe ca ea!?". Un urlet de fiară despică întunericul camerei, noaptea de afară. "Vă omor pe toți, animalelor!" Ușa dormitorului se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acesta se uită încremenit la ea, în sala de concerte se așterne o tăcere de mormânt. Într-un târziu instrumentiștii încep să-și acordeze instrumentele, Zinzin stă cu mâinile în poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la orfelinat, filiera secretă dar eficientă a partidului comunist, parcursul spectaculos al lui Sandei, vedetă necontestată la pian, felul crud în care tratează bărbații, îi devorează pur și simplu, fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse doar cu o Încuviințare din pleoapele și așa atât de grele, după care Își aprinse o țigară lungă și subțire, cu filtrul maroniu. Cineva dădu muzica mai tare. Modern Talking! Buuun, mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Piruietau, din val în val, ca la un concurs. Avansau, în zig-zag, pe valuri, cu viteză nebună. Burta șalupei a întâlnit un sul gros de nisip. Din sforțare, pentru a-l depăși, șalupa sa răsturnat, intrând ca un bolid, cu botul, în malul tare al canalului Borcea. Coastele lui Naghi s-au frânt ca niște chibrituri. Sternul i a fost în întregime distrus. Fapt care a determinat moartea sa instantanee. Soția i-a fost aruncată la câteva sute de metri distanță
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dă-l dracu', da' s-a uitat cam lung la mine." "Nasol! Știi că lu' ăsta când i se pune pata pe cineva, o ține langa așa." "D-aia nu mai pot eu. Oricum, din toamnă s-a lins pe bot de decanat. Așa că să mă pupe!..." "Mda... numa' că, vezi tu, 'mnealui ar mai dori o derogare, ceva, ca să mai rămână-n scaun. Și la câte proptele are, nu-i exclus să-i reușească." "Hai, măi, Cornele, cum poți să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fac? S-o țiu la ușă?" Văd că nu există să n-ai replică în glas, don'șoară! Ia, că tot ai tu atâta timp liber, completează fișele alea și când termini, mi le aduci la semnat." Asistenta pune un bot cât o zi de post, dar nu crâcnește. Cei doi studenți îl privesc în tăcere. Ea un picuț cam stresată, el cu admirație. Radiologul îi face tânărului, pe șest, cu ochiul. Apoi le zice: "P-aici nu-s prea mari
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în culori pastelate. "Băbăciunea se ține bine", aprecie Relu. "Nu-i nici bașoaldă, nici o uscată d-aia de să treacă pe sub ușă și pă pariu că s-a siliconat și asta. Cred că și-a tras și ceva botulină la bot. He, he!", se amuză în sinea lui domnul director. "Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu?" "Să poate, doamna ministru?...", rânji unsuros dom' Relu. Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ți-ai schimbat complet impresia despre mine. Tu, ca om de teatru, chiar amator fiind, nu te-ai gândit să fi dat atunci, la o parte vălul dramatic pe care eu îl concepusem spre a-l pune pe Gicu cu botul pe labe. Dacă făceai așa și dacă nu plecai imediat din fosă, ți-ai fi putut da seama că eu nu-ți voiam răul, așa cum nu ți-l voi vrea niciodată. Tu însă, m-ai confundat pur și simplu, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
până și Măriuța a dispărut în spatele ușii de la bucătărie. Apoi a început să vorbească: Povestea din astă seară îi oleacă mai deocheată, așa că să nu-l prind pe vreo unul că mă oprește din povestit, că v-ați lins pe bot! Da’ aprig mai ești în astă seară, Pâcule - l-a tachinat moș Dumitru. Păi cum să nu fiu, când - ca un făcut - abia apuc să spun două vorbe și sare unul - așa ca tine - cu o gură cât îi lumea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fiindcă cucoana era aprigă. Eu am rămas în așteptare, să aflu ce i se mai năzare și ce mai dorește cucoana. Întrevederea între Catrina și cucoană n-o durat prea multă vreme. Parcă o văd pe Catrina... O pus un bot cât turla bisericii de peste drum. Aista era semn că-i supărată foc. <Cei, Catrină? Ce-o zis cucoana?> <Ei. M-o trimis la piață singură, iar tu să aștepți aici până se scoală. Și dacă ar fi numai atâta, da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sclifoseala servitoarei maiurului. Ei îi era ciudă că nu merge cu mine la piață. Doar eram ditai caprariul și nu unul de ici de colo... Păi dacă așa o zis cucoana, așa am să fac> - am răspuns eu. Catrina, cu botul ei lungit, o plecat în treaba ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai fi o treabă, Hlibocene. Care? Trebuie să vorbim și cu Aizic, ca să vedem dacă vrea să ne facă plata odată pe săptămână. Bine că nu i-o cerem s-o facă sâmbăta, pentru că atunci ne-am fi lins pe bot de gologani. Măi Mitruță cum văd eu ție îți umblă mintea și asta nu are decât să mă bucure. Chiar astăzi, cât oamenii au să descarce, eu am să-l întreb pe Aizic dacă vrea să ne facă plata o dată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mare, era rupt în patru bucăți de carne sângerândă... „Doamne!!! Ce s-a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am gândit: „Da’ mama de ce nu-i aici? Ea știe ce s-o întâmplat?” Nu. Nu știa nimic de groaznica întâmplare! Din ce cauză și-a rupt calul pieptul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai strânge zăbala. S-o liniștit”. A luat apoi o mână de zăpadă pufoasă și i-a întins-o, ca pe un tain. „Hai, băiatul mamei! Hai, ia de aici, ca să te răcorești!” Calul, ca și cum ar fi înțeles, a întins botul și cu buza de sus, ca un pămătuf, a cules zăpada din palma mamei...După ce l-a mai mângâiat o dată pe bot, mama a continuat să vorbească, așa ca pentru ea: „Acum o să-l băgăm în grajd, ca să nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tain. „Hai, băiatul mamei! Hai, ia de aici, ca să te răcorești!” Calul, ca și cum ar fi înțeles, a întins botul și cu buza de sus, ca un pămătuf, a cules zăpada din palma mamei...După ce l-a mai mângâiat o dată pe bot, mama a continuat să vorbească, așa ca pentru ea: „Acum o să-l băgăm în grajd, ca să nu-i obrintească rana, iar mâine ne om duce la târg ca să aducem ce trebuie ca să se vindece”... Până în seară am tot cărat apă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
coapse, Împinse picioarele prin găvanele de tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]