400 matches
-
fitoncide etc.). Botanistul a participat, de asemenea, la numeroase proteste civice împotriva tăierii arborilor din Iași, precum la cel organizat pe 11 mai 2014 în Parcul Expoziției, unde primăria a dispus marcarea silvică (marcaj de tăiere) a sute de arbori . Botanistul a explicat cum Parcul Expoziției a fost amenajat în secolul al XIX-lea și că a rezistat comunismului, dar a declarat că nu înțelege de ce acum, ""când protejarea mediului este foarte importantă, copacii sunt tăiați cu sutele"". Acțiunea de protest
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
dendrologic independent a confirmat ulterior declarațiile profesorului Leocov, și anume că majoritatea arborilor marcați nu prezentau un pericol public și nu ar fi trebuit tăiați. În anul 2008, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași a publicat un volum memorial dedicat botanistului, intitulat "In Honorem: Profesorul Mandache Leocov la 80 de ani (director al Gradinii Botanice in perioada 1973 - 1990)."
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
englezi și germani. Sediul a fost mutat la Alexandria în 1859, iar denumirea sa a fost schimbată din nou, în "Institut Égyptien". Noul institut funcționează sub auspiciile viceregelui Egiptului Said Pacha: mai mulți dintre membrii săi sunt foarte importanți, ca botanistul german Georg August Schweinfurth și egiptologii Auguste Mariette și Gaston Maspero. Mai târziu, fac parte Ahmed Kamal, primul egiptolog egiptean și filologul Ahmad Zaki Pasha. Institutul revine la Cairo în 1880, își reia vechiul său nume, Institut d’Égypte, prin
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
Leocov, Emilian Țopa, Ion Sarbu, Rodica Rugina și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință 'Ghidul Grădinii Botanice', contribuind la lărgirea sferei de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume. Responsabil cu plantarea a peste 10.000 de arbori, botanistul își aduce aminte de câteva exemplare remarcabile, printre care un plop eurasiatic care în 35 de ani s-a dezvoltat accelerat, producând o tulpină groasă cât a unuia de 70 de ani, sau de un stejar spaniol - "Quercus iberica" - care
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
de preț. Au pus la punct diverse strategii pentru a controla Asia Centrală în care au infiltrat numeroși spioni, agenți ai armatei deghizați în pelerini budiști. Au cartografiat regiunile necunoscute, obiectivele strategice. Printre spionii ruși figurau și oamenii de știință: geologi, botaniști, zoologi... Unii dintre ei nu scapă prilejul de a achiziționa diverse obiecte vechi. În 1880, un colecționar englez cumpăra de la un traficant de obiecte furate 51 de manuscrise din scoarță de copac cu inscripții în limba sanscrită, manuscrise datând din
Legende INCREDIBILE, spionaj și arheologie extremă. Cum au încercat occidentalii să jefuiască Asia () [Corola-website/Journalistic/102072_a_103364]
-
departamentul Jura apoi la Paris. In 1872 a reușit să devină practicant la Bletterans (Jura), situație care i-a permis să lucreze în Laboratorul de Studii Avansate al Muzeului Național de Istorie Naturală. Acolo a cunoscut pe cei mai mari botaniști ai epocii, ce a pricinuit decizia lui de a se consacra studiul ciupercilor. În 1879, Patouillard a obținut titlul de clasa a 2-a în farmacologie, și după ce a luat bacalaureatul, s-a înmatriculat la Facultatea de Farmacie din Paris
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
legături cu Universitatea de Stat din Sankt Petersburg au fost Leonard Euler, Mihail Lomonosov, chimistul Dmitri Mendeleev, matematicienii Mihail Ostrogradski, Pafnuti Cebîșev, Vladimir Smirnov, Solomon Mihlin, Iuri Linnik și Aleksandr Aleksandrov, fizicienii Boris Rosing și Vladimir Fock, astrofizicianul Viktor Ambartsumian, botaniștii Vladimir Komarov și Vladimir Sukahev, fiziologii Ivan Secenov și Kliment Timiriazev, filosoful și sociologul Pitirim Sorokin, istoricii Mahapandit Rahul Sankrityayan, Evgheni Târle și Boris Grekov, filologii Ivan Turgheniev, Ilia Ceavceavadze, Aleksandr Blok, Lev Șcerba, Vladimir Propp, Viktor Jirmunski, orientaliștii Vasili
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
sunt înnoite și întreținute, atât în aliniamentele stradale, cât și în parcuri. Dezvoltarea sectorului dendrologic al Grădinii Botanice din Iași a presupus, de asemenea, înființarea a noi plantații de tei (precum "Tilia tomentosa", "Tilia platyphyllos" și hibrizi), proiect gestionat de botanistul ieșean Ionel Lupu. De asemenea, Mandache Leocov a reușit să atenueze efectele ecologice distructive ale procesului de sistematizare urbană comunistă, care în anii '80 presupunea tăierea a sute de tei pentru modernizarea căii de rulare a tramvaielor pe bulevardul Copou
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la deal până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie). Adesea oară se uită, că unul dintre primii botaniști și micologi britanici, William Hudson (1734-1793), a descris această specie sub denumirea "Agaricus pratensis", în cartea sa "Flora anglica - exhibens plantas per Regnum Britanniæ sponte cescentes" deja în anul 1778. În anul 1791, compatriotul lui Hudson, renumitul savant James Bolton
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
bazate pe aceeași argumentație și propuse în același an în care primăria a suferit un scandal de imagine în urma tăierii aliniamentului de tei din centrul orașului, au fost contestate vehement de societatea civilă. Numeroși intelectuali și personalități culturale locale, alături de botaniști precum Mandache Leocov și Ionel Lupu, au argumentat în favoarea păstrării vegetației înalte a parcului și au solicitat găsirea unei locații alternative pentru parcarea subterană. După numeroase dezbateri și contestații legale înainte de grupări civice precum Asociația Dendro-Ornamentală "Anastasie Fătu" Iași, Grupul
Esplanada Teatrului Național din Iași () [Corola-website/Science/336365_a_337694]
-
1867, a publicat rezultatele cercetărilor sale în eseul "Taschen-Flora von Leipzig". Din 1863-1866 îl întâlnim că comerciant la Berlin. Și acolo a petrecut cea mai mare parte a timpului liber în excursii botanice din această zonă, deseori întovărășit de doi botaniștii stabiliți la Berlin, Alexander Braun (1805-1877) și Paul Ascherson (1834-1913), dar a călătorit și prin Europa Centrală precum Italia. În anul 1867, Kuntze a revenit la Leipzig, și numai un an mai târziu a deschis o fabrică pentru producere de
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
de revizie. Kuntze a fost descris ca un „reformator polemic de nomenclatura" și "petrelul furtunos al nomenclaturii", iar controversele care l-au înconjurat cauzate contemporanilor săi deghiza vederea corectă a lucrării sale. Trebuie recunoscut faptul, că el a obligat pe botaniști să abordeze și să rezolve multe probleme fără răspuns în nomenclatura. Contribuțiile semnificative ale marelui botanist privind taxonomia plantelor, bazate pe călătoriile de colectare la nivel mondial precum monografiile sale sunt bine cunoscute până în prezent. Savantul a denumit extrem de multe
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
din Montpellier. Alphonse a continuat lucrările tatălui său. Ca copil, Augustin sa bucurat de școală și după absolvirea ei, a început un studiu de medicină la "Collège Calvin" (fostul "Collège de Genève", fondat de Jean Calvin) sub tutela teologului și botanistului elvețian Jean-Pierre Étienne Vaucher (1763-1841) care l-a încurajat pe tânărul student să-și concentreze atenția în principal pe botanică. A terminat studiile sale la Paris, unde a găsit primul loc de muncă într-un ierbar din oraș. Acolo a
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
Strada Candolle în Paris amintește de el. [[Categorie:Nașteri în 1778]] [[Categorie:Nașteri pe 4 februarie]] [[Categorie:Decese în 1841]] [[Categorie:Decese pe 9 septembrie]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Botaniști elvețieni]] [[Categorie:Briologi]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Pteridologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Franceze de Științe]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri corespondenți ai Universității de Stat
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
el. [[Categorie:Nașteri în 1778]] [[Categorie:Nașteri pe 4 februarie]] [[Categorie:Decese în 1841]] [[Categorie:Decese pe 9 septembrie]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Botaniști elvețieni]] [[Categorie:Briologi]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Pteridologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Franceze de Științe]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri corespondenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg]] [[Categorie:Membri ai
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
Regatul Boreal sau Regatul Holarctic (Holarctis) este un regat floristic identificat de către botanistul Ronald Good (și mai târziu de către Armen Takhtajan), care include porțiunile de la temperată la arctică din America de Nord și Eurasia. Flora acestora este moștenită din vechiul supercontinent Laurasia. Cu toate acestea, anumite părți ale regatului floristic (și cea mai mare a
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
oricăruia care îl precedase și a fost astfel în stare, să atragă atenția agricultorilor referitor la calitățile nocive precum cele utile ale plantelor. Genul de plante "Curtisia" din clasa "Magnoliopsida " în ordinul "Cornales" a fost denumită după el (1789) prin botanistul scoțian William Aiton.
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
1901 "La Botanica in Italia". În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000 de pagini). El a cooperat cu mulți botaniști și micologi renumiți, între alții cu Antonio Baldacci (1867-1950), Giacomo Bresadola sau cu zoologul Alessandro Pericle Conte Ninni (1837-1892), împreună cu care a publicat ziarul "Commentario della Fauna, Flora e Gea del Veneto e del Trentino" deja în 1867. Saccardo a
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
octombrie 1821, savantul a fost ales corespondent al „Academiei de Stiinte” în secțiunea medicină și chirurgie. Câteva lucrări ale marelui savant: [[Categorie:Nașteri în 1740]] [[Categorie:Nașteri pe 26 aprilie]] [[Categorie:Decese în 1826]] [[Categorie:Decese pe 4 august]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Micologi]]
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
problemă financiară. În prezent, prețul pentru cele cinci volume este estimat de [[Christie’s]] din Londra la aproximativ CHF 50.000. [[Categorie:Nașteri în 1727]] [[Categorie:Nașteri pe 16 februarie]] [[Categorie:Decese în 1817]] [[Categorie:Decese pe 26 octombrie]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Rectori]] [[Categorie:Profesori universitari]] [[Categorie:Cetățeni de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști austrieci]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Zoologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Ruse de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Fellows of the Royal Society]] [[Categorie:Scriitori de
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia la genul "Cortinarius" sub numele "Cortinarius caperatus" în lucrarea sa "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" din 1838. În anul 1874, genul a fost din nou schimbat, acum în "Pholiota", anume de către botanistul francez Claude Casimir Gillet (1806-1896), iar numai cinci ani mai târziu soiul a fost redenumit de savantul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) în "Rozites caperata" (în onoarea micologului francez Ernst Roze), publicat în jurnalul "Bidrag till kännedom af Finlands natur
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
până în anul 2002. Atunci buretele a fost replasat la genul "Cortinarius" sub denumirea lui Fries pentru a documenta mai bine apartenența. De a lungul timpului s-au mai făcut două denumiri care pot fi neglijate: prima ca "Dryophila caperata" de către botanistul francez Lucien Quélet în 1886 și ultima ca "Togaria caperata" de micologul englez Worthington George Smith (1835-1917) în 1908. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu galben și cu roșu. Acest burete poate fi confundat, în primul rând de începători
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
limbi germanice de la Universitatea din Helsinki Torsten Edvard (Tor) Karsten (1870-1942), pe savantul Rafael Karsten (1879-1956), un antropolog cultural, etnolog, istoric de religie, sociolog și filosof (devenit faimos mai ales pentru studiile sale asupra popoarelor aborigene din America de Sud) precum pe botanistul și micologul finlandez Harri Harmaja (n. 1944). Karsten sa născut în mica comună Merimasku în apropiere de orașul Turku și aproximativ 150 km la vest de Helsinki. El a studiat la Universitatea din Helsinki, obținând o diplomă de master în
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
iar micologul american Cyrus Longworth Lundell (1907-1994) a aprobat-o în 1956. În anul 1929, Rolf Singer (1906-1994), una dintre cele mai influente și productive personalități în micologia secolului al 20-lea, a denumit această ciupercă "Russula mairei" în onoarea botanistului și micologului francez René Charles Joseph Ernest Maire, (1878-1949), nume binomial până la sfârșitul secolului al XX-lea. Atunci s-a preluat din nou denumirea "Russula nobilis" a lui Velenovský, actuală până în momentul de față (2016). Buretele se decolorează cu hidroxid
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]