769 matches
-
2001 și într-o extraordinară ofensivă după 2003. În pionierat în România, Noua Paradigmă a secolului XXI a reușit să trezească interesul intelectualității creatoare din jurul revistelor de mare prestigiu "Timpul" de la Iași și "Mișcarea literară" de la Bistrița, a tinerilor scriitori brașoveni, a scriitorilor băimăreni. La Cluj, aderența la noua concepție e manifestă la scriitorii Virgil Bulat, Ioan Constantinescu, Teofil Răchiteanu. Declarat mort în Occident (certificatul de deces este semnat printre alții și de Raymond Federmann), postmodernismul se încăpățânează transpirând inutil în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
, Emil (19.XI.1933), dramaturg, prozator și jurnalist. Debutează în revista brașoveană „Astra” cu povestiri, la rubrica „Jurnalul unui procuror”. Atât dramaturgia, cât și proza lui P. sunt circumscrise în două arii: istoria națională și adaptarea literară a bogatei experiențe de procuror a autorului. Astfel, piesa într-un act Stejarul (1968) urmărește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
grăbește să-și acuze personajele, mizând îndeobște pe „recuperarea” eroilor săi și fiind interesat de meditația asupra justeții legii în raport cu vinovăția reală a indivizilor. SCRIERI: Stejarul, Brașov, 1968; ed. (Acuzatul Gheorghe Șincai), București, 1979; File din activitatea și lupta comuniștilor brașoveni (în colaborare cu Mircea Băltescu), Brașov, 1971; Sala de așteptare, Brașov, 1971; Complot la Sarmizegetusa, București, 1973; Sala de așteptare, București, 1974; Prețul omeniei, Brașov, 1976; Testament cu illustrate colorate, București, 1977; Burebista, București, 1978; Calendarul de la Sarmizegetusa Regia (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
pe strada cu pricina. În alt cartier sau în alt oraș, accidentul nu va stârni nici un interes. Un accident cu cinci morți, petrecut la Ploiești, va fi subiect de primă pagină în presa locală, subiect de știre dezvoltată în ziarele brașovene, o simplă notă la Sibiu, în timp ce presa din Ucraina va aborda cu siguranță alte subiecte. Cu puțin cinism, ziariștii numesc acest fenomen de îndepărtare a interesului direct proporțional cu distanța față de locul producerii accidentului: principiul mort/kilometri. Această proximitate, numită
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
prăbușise. Tocmai de aceea greviștii din Valea Jiului au fost timorați și terorizați, pentru că făcuseră să se prăbușească un mit nu doar pentru ei înșiși (și pentru alte incarnări ale omului nou), ci și pentru președintele statului român comunist. Revolta muncitorilor brașoveni din noiembrie 1987 Cauzele și începutul revoltei În luna noiembrie a anului 1987, la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roșu” din Brașov (IABv), mizeria socială și financiară impusă de regimul comunist din România îi adusese pe muncitori într-o stare disperată
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cel care îi amenința astfel pe muncitorii de la IABv știa că minerii protestatari de odinioară fuseseră chemați în instanță și deportați, iar cei care rămăseseră fuseseră reeducați ideologic ori supravegheați intens de membrii poliției secrete, Securitatea. În ciuda acestor amenințări, muncitorii brașoveni își continuă protestul colectiv, pentru că nu mai au ce pierde, considerându-se oricum muritori de foame: „Ce se mai poate întâmpla șse întreba unul dintre ei, n.n.ț, ne vor lua gâtul?” (Oprea și Olaru, 2002, p. 17). Revendicările au
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se retrag, astfel încât coloana care inițiază marșul către Comitetul Județean al PCR este alcătuită din 400de oameni (câți mai rămăseseră din cei 4 000 care protestaseră în interiorul întreprinderii). „Pe de o parte ne era frică șavea să recunoască un muncitor brașovean la 15 ani după evenimente, n.n.ț. Pe de altă parte, am avut și curaj.” (Oprea și Olaru, 2002, p. 27) Probabil că aceasta a fost constanta manifestației, un amestec de frică și curaj, în care însă frica a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Europa Liberă»! «Europa Liberă», am cucerit partidul!” (Oprea și Olaru, 2002, p. 24), declara acest manifestant exaltat, în euforia distrugerii sediului PCR din oraș. Mulțimea nu s-a descărcat doar asupra obiectelor: au fost agresați și câțiva membri ai nomenclaturii brașovene, atât verbal, cât și fizic; primarul orașului, de pildă. Dar și alte figuri ale nomenclaturii locale, vizibil timorate și angoasate pentru siguranța lor: unii au manifestat chiar crize nervoase de depresie, în public sau în mediu restrâns. Dar sunt agresați
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1, pp. 47-52). ședințele vor fi reluate ritualic pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce acuzații absurde și tendențioase? Pentru că, după cum răspunde un politruc speriat, „această întreprindere poartă pecetea gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu”. IABv este proiectată ca un fief al președintelui României, care l-ar fi trădat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anchetă și condamnare, prudenți totuși, foștii torționari și-au prevenit victimele „să aibă fermoar la gură”. Tortura fizică Interogatoriile (precum și procesul) au fost instrumentate de o brigadă specială a Procuraturii Generale din București, evitându-se, în general, contactul cu procuratura brașoveană. Chiar dacă protestatarii au fost maltratați și de agenți locali, ei au fost bătuți mai ales de agenți veniți din Capitală: probabil că scopul era ca anchetatorii să nu fie cunoscuți de victime (pentru a nu fi recunoscuți mai târziu) și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de victime (pentru a nu fi recunoscuți mai târziu) și nici înduioșați de acestea. S-au remarcat 22 de anchetatori-torționari (Arsene, 1997, vol. 1, p. 312). Nu toți arestații au fost torturați; majoritatea însă, da. Un minor anchetat în lotul brașovean îi descrie pe anchetatorii-torționari ca fiind „mascați” și „veseli” (Arsene, 1997, vol. 2, p. 59)! Se poate, într-adevăr, ca în anumite cazuri torționarii să fi dorit să-și protejeze identitatea; cât despre „veselia” lor, aceasta era legată, probabil, de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fi dorit să-și protejeze identitatea; cât despre „veselia” lor, aceasta era legată, probabil, de faptul că aveau la dispoziție atâtea victime pentru a-și testa abilitățile de bătăuși! În orice caz, majoritatea mărturiilor sugerează atmosfera de „abator” din cadrul miliției brașovene și mai apoi a arestului din Capitală. Maltratările la care au fost supuși protestatarii arestați au fost extrem de variate (unele fiind soldate, din cauza traumei fizice intense, cu urinarea de sânge): bătăi cu pumnii, cu picioarele, cu un scaun (sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
indiferent de felul cum intenționau să îi încadreze autoritățile, erau niște deținuți politici. Camarazii de detenție proveneau deci, uneori, dintre cei de drept comun, o parte dintre aceștia fiind delatori ori provocatori. Un astfel de personaj le inculcă unor protestatari brașoveni ideea detenției prelungite și a familiei care se va desolidariza de ei. Scopul era provocarea pierderii nădejdii. Unele victime au fost ținute în celule pătate de sânge, în scopul intimidării lor. Alte victime (chiar dacă rar) au fost amenințate cu pistolul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
recunoscuți (așa cum fuseseră cei care trecuseră prin Pitești), ci pe deținuți politici camuflați de autorități în infractori de drept comun. Or, pedagogia lui Macarenko preciza că reeducarea este aplicabilă mai ales pe aceștia! Ca să se evite substratul politic al protestatarilor brașoveni, ei au fost judecați ca „huligani” și „tulburători ai liniștii publice”. În 1987 trecuseră 35 de ani de la fenomenul Pitești și totuși acesta era reluat la o scară redusă, fără nici o inhibiție din partea aparatului de represiune. Lucrurile începuseră să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acestora, zona fusese învăluită de Securitate și mare parte dintre greviști, deportați; câțiva făcuseră chiar închisoare. În 1987, Valea Jiului devenise, sugera respectiva autoritate a IABv, o fortăreață a Securității, care ar fi fost aptă să-i reeduce și pe protestatarii brașoveni! La reîntoarcerea muncitorilor în Brașov, după decembrie 1989, când este legalizată „Asociația 15 noiembrie 1987”, foștii protestatari recunosc într-unul dintre colegii lor de asociație o victimă care acceptase colaborarea cu anchetatorii-torționari și „piteștizarea”. Acesta fusese, după cum declara, într-atât
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a revoltei ca având o tentă legionară sau de spionaj, dar s-a renunțat la aceste ipoteze neverosimile. Până la urmă s-a pedalat doar pe ideea revoltei „huliganice”, infracționale, excluzându-se intenționat orice urmă de caracter politic în acțiunea muncitorilor brașoveni. Metodele de tortură și anchetă și limbajul securiștilor nu au diferit, în 1987, în majoritatea cazurilor (excepții au existat, ca întotdeauna), de cele din perioada Dej. Dimpotrivă, metodele rămăseseră aceleași, pentru că aparatul de represiune nu se modificase genetic: păstrase aparențele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu s-au sfiit (deși foarte rar) să-și manifeste admirația față de protestul brașovenilor: „Măi, băieți, măi, ce-ați făcut voi, noi nu am fi avut curajul niciodată!” (Filichi, 1994, p. 37). Ecouri studențești La câteva zile după revolta muncitorilor brașoveni au apărut și foarte puținele, dar vehementele solidarizări ale studenților cu protestatarii. Cel dintâi este Cătălin Bia, student la Horticultură, care se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scrie: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Studentului protestatar i
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
orașele de origine, fiind supravegheați și timorați împreună cu familiile lor. Securitatea a evitat să ia măsuri mai drastice, tocmai pentru a nu face vizibilă solidaritatea studenților (intelectuali) cu muncitorii. Procesul Deși fuseseră cercetate și anchetate 183 de persoane în legătură cu revolta brașoveană, la proces sunt prezenți 61 de acuzați (dintre care 53 de la IABv), care primesc aceleași încadrări ca și minerii din 1977: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice; ei primesc condamnări ceva mai mici decât greviștii din Valea Jiului, între
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
erau întrerupte. Corespondența era verificată (cea expediată din Brașov, în mod special). Unitățile militare au fost alertate, întreprinderile au fost înțesate cu delatori și securiști. Secțiile din IABv de unde izbucnise revolta erau supravegheate zi și noapte de activiști. La Universitatea brașoveană, după acțiunea studenților de la Horticultură, a fost declarată starea excepțională; căminele erau pichetate în permanență, pentru a se evita alte solidarizări ale studenților cu muncitorii. La nivel propagandistic, orașului Brașov (cu regim de asediere belică și ideologică, la propriu) i
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
revista „Carnet literar” din Buzău. În 1934 a redactat împreună cu Silviu Roda revista „Foc tânăr”, apărută la Roman. Tot acum îl frecventează pe M. Blecher, care îl pune în legătură cu Sașa Pană. Se apropie mai mult de grupul de la publicațiile literare brașovene „Frize” și „Front literar”. A mai colaborat la „Bilete de papagal”, „Convorbiri literare”, „Almanahul ziarului «Curentul»”, „Curentul magazin literar”, „Floare de foc”, „Munca literară”, „Universul literar”, „Vremea”, „Familia”, „Însemnări ieșene”, „Cuvântul liber”, „Jurnalul literar”, „Abecedar”, „Manifest”, „Meridian”, „Teatrul Național”, „Claviaturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
care urmau să se publice nuvele, romane, istorii și „scurte conțepturi” traduse din principalele limbi europene. F.d., editată de J. Gött, a fost susținută material de Rudolf Orghidan, negustor din Brașov, care va participa financiar și la editarea altor periodice brașovene. Revista are caracter de magazin duminical, după modelul unor periodice germane din Transilvania, și cuprinde articole și informații de istorie, geografie, tehnică, botanică, precum și numeroase articole de cultură generală. Aici s-a publicat literatură puțină și neinteresantă, mai ales nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287040_a_288369]
-
emblematic; sau al lui Radu Filipescu (1983). Au mai fost destule cazuri de disidență și opoziție individuală sau În grupuri mici, nu le mai pomenesc aici pe toate (la Iași, la București etc.) Greva minerilor din 1977 și mișcarea muncitorească brașoveană din 1987 trebuie privite ca acțiuni masive care ar putea fi circumscrise rezistenței la reeducare. Pe mine m-a interesat, Însă, de ce chiar și atunci când românii și-au dobândit libertatea În 1989 și au luat pulsul democrației, mecanismele spălării creierului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În munți, țărani care au fost arestați și schingiuiți. Există apoi, tot la capitolul memoriei rezistenței, mișcările anticomuniste, câte au fost ele, unele doar anticeaușiste de fapt, dobândind o coloratură anticomunistă ulterior: greva minerilor din 1977, mișcarea Goma, revolta muncitorilor brașoveni din 1987, fenomenul disidenței; nu În ultimul rând, țăranii revoltați Împotriva colectivizării, despre care la noi se știe foarte puțin, și dintre care mulți au fost aruncați În lagăre și Închisori. Ceea ce le explic studenților și ei Înțeleg și acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
complexați În această chestiune, dar acum s-au publicat destule cărți despre fenomenul disidenței. Vă pot da chiar un titlu: Cei care au spus NU, carte ce marchează fenomenul disidenței, de la Doina Cornea până la Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii, muncitorii brașoveni din 1987 etc. Există apoi, recent apărută, cartea lui Vasile Paraschiv, care a trecut prin aziluri psihiatrice În ultima perioadă a regimului Ceaușescu. Corneliu Pintilescu: Ca să nu mai apară cazuri precum cel cu studenta care a avut un conflict cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și cultură” (Cluj), „Glasul Mureșului” (Târgu Mureș), „Pagini literare” (Turda), „Gând românesc” (Cluj), „Familia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii”, „Înnoirea” (Arad), „Universul literar”, „Tribuna” (Brașov), „Luceafărul” (Sibiu), „Drum nou” (Brașov), „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. A condus revistele brașovene de poezie „Claviaturi” (1941-1943) și „Luceafărul de ziuă” (1957), a făcut parte, între 1966 și 1971, din redacția „Astrei”. Și-a strâns versurile în volumele Drum lung (1928), Amvonul de azur (1933), Privighetoarea oarbă (1940; Premiul Academiei Române), Timp sonor (1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]