1,967 matches
-
sale sunt: curajul, setea de libertate și dreptate, dârzenia, mândria de neam, neînfricarea. Autorul realizează portrete admirabile truditorilor de rând, eroilor fără de nume, închinând cuvinte Cosașului, “Făcătorilor de pâine”, care: “Din vechime, ei, cu munca, țin viața mergătoare, / Stând în brazdă-n recea ploaie sau uscați de caldul soare, / Iar când toamna, chiar de-i bună, e să-și vândă ce-au lucrat, / Mărunțiș primesc la munca, ce nădejde le-a tot dat. // Ei, eroii fără nume, sunt cohorte rennoite, / Ce-
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
din cuptor / Și să țin pe mai departe rânduiala vremii lor, / Preacucernicul, credința dădătoare de putere, / Iară dascălul de țară, limba - fagure de miere. // Satul, datina-nțeleaptă și respectul ce-i de dat / Fiecăruia în parte, de la slugă la-mpărat, / Brazda reavănă întoarsă, ce e dragostea de țară, / Coada sapei, ce e munca și dulceața ei amară. // Șipotul cu apă rece, o iubire dezmierdată, / Bolta nopții-n roi de stele, jurămintele de fată, / Casa veche, amintirea timpului de început, / Țintirimul, ce
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Biserica-i aproape goală / Bătrânii-s duși în țintirim, / Se-nchide școală după școală, / Copiii-s rari și nu mai vin. // Se umple lunca cu rogozul, / Ce-mi crește îndesat, în pace, / Și-n loc de grâu iese mohorul, / Că brazdă n-are cine-ntoarce. Să hâie-o șură, cade-un gard, / Să mai astupe o fântână, / Stă drumul țării desfundat / Și n-are câini, bătrâna stână” (Tristă realitate) (În dulcele stil popular). Aceeași realitate a mediului rural îl regăsim și în
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria și viața mea. Lumea prezentă încremenise. Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Și venea, of, of, oful care sfâșia sufletul sub brazde adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanțuri. Și vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă lăsa acolo, în
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
ponegrire a unui om frumos și iubit pe planetă, e bună de făptuit ceea ce Robert Turcescu o amenință pe Nadia, cu picioarele! Dacă înțelege ce vreu să spun, colonelul fără armată...! Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie cenușie, mai încrețit sau mai neted...! Fulgerat de ideea de a-i da un șut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine faptul că încununații austerității naționale au provocat grave și nimicitoare
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
de hermină, petrecând argeșeanul pe plaiuri, de la intrarea până la ieșirea din fiecare anotimp. Și mai cântă viața sufletească a argeșeanului, aninată între bucurie și supărare, răzbătută de luciul dragostei sau de pâraiele lacrimilor. Reprezintă zona etnofolclorică a broderiilor deluroase, cu brazde de iarbă și șiruri de pomi, ori ape scurse pe sub perdele de ceață în dimineți cu umbre și răcoare, când mierla doinește iar vântul poartă parfumul pământului de la Curtea de Argeș, la Corbeni și Vidraru. De aici, cântecele Elisabetei Turcu urcă la
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
conducerea operațiilor, soldate cu 12 000 de victime românești „grație” intervenției neinspirate a generalului sovietic, care contramandase manevra lui Avramescu. Era semnalul că se începuse înlăturarea marilor comandanți români care luptaseră în Est. La 25 Octombrie 1944, după eliberarea ultimei brazde de pământ românesc din Câmpia de Vest-Oradea-Carei-Satu Mare, generalul Gheorghe Avramescu, prin Ordinul de zi 392 s-a adresat ostașilor Armatei Române eliberatoare: „La chemarea țării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena, ați răspuns cu însuflețire și credință
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
comunei 23 August ca administrare. A scos caii din grajd, i-a adăpat și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau localnicii acea zonă, situat undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
scrise de poetul Octavian Goga, o carte a sufletului meu. Nicolae Iorga, în 1905, spunea despre Goga că va ajunge unul din poeții naționali, nu plecând de la teorii sau de la sentimente generale, ci de la nemărginita dragoste pentru casa sa, pentru brazda sa, biserica sa, pentru satul său, ținutul său ardelean. Poetul va iubi poporul românesc nu din datorie, nu din conștiință de cărturar sau de simpatie de artist, ci din iubirea trainică și veșnică pentru părinții de acasă, pentru frații de
ORGANIZAŢIA MUNICIPALĂ DE FEMEI A PSD BRĂILA, INIŢIATOAREA ACŢIUNII ,,O CARTE PENTRU FIECARE” de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344512_a_345841]
-
struguri sau pepeni. Era un troc echitabil spuneam noi copii. Același lucru se întâmpla cu tractoriștii care după recoltarea cerealelor arau miriștile pentru însămânțările de toamnă. Prima data m-au învățat cum se conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și cum se scoate la capătul lotului, apoi mă lăsa pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri pe săturate sau se mai odihneau. Cât era ziua de lungă stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
scoate la capătul lotului, apoi mă lăsa pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri pe săturate sau se mai odihneau. Cât era ziua de lungă stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să nu iasă din brazdă. Nu era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
odihneau. Cât era ziua de lungă stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să nu iasă din brazdă. Nu era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
ocheanul, toate lucrurile din jur, deodată, se vedeau extrem de departe. Astea erau în zilele când nu aveam treabă. Dar, vara de exemplu, nu era timp de privit în oglindă. Uncheșul Iacob se apuca de cosit. Noi îl ajutam la împrăștiat brazdele, să se usuce iarba mai repede. Apoi, pe la prânz, după ce întorceam iarba și pe partea cealaltă, începeam să strângeam fânul în prepeleci. Uneori era vânt, amenințare de furtună, trebuia să ne luptăm cu vântul, să nu ia fânul de pe prepeleci
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
vârful bărcii despică curcubeul nori negri-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules pomană-n ulcea nouă - candelă luna culesul în toi - coșurile vechi pline cu musculițe miros de reavăn - boii înjugați la plug aburind brazda pâclă peste deal - ecoul tălăngilor ritmând liniștea răcoarea serii - în palma strânsă căldura castanei Cer plin de stele - sub tei șoaptele mătesc tainele nopții luna în beznă- pepenii luminează calea hoțului capătul zilei - bătrânul culegător de coșuri goale o stea
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
Visându-ne ca-n anii, de-demult, din pruncie. Eram în Eden ca Adam și Eva la începutul lumii, Dar Biblia n-a scris niciodată despre noi, Dacă doriți să aflați răscoliți în memoria humii, Acolo găsiți povestea noastră sub brazdă și-n ploi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Eternul nud / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași Zona Botoșani A.T. Laurian Botoșani A.T. Laurian Botoșani Familie A.T. Laurian Botoșani Direct Line Cruises Cunoștințe Înapoi Îmi pare rău dar nu e primăvară îmi pare rău această nu-i părere cu brazde scriem viață pe la țară și grâul se coace prin cădere Îmi pare rău această nu-i părere îmi pare rău indiferență e chiar ură când trântorii își fac averi de miere tăcerii un calus îi pun în gură Îmi pare
LĂSAŢI-MĂ SĂ ARD de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347530_a_348859]
-
se coace prin cădere Îmi pare rău această nu-i părere îmi pare rău indiferență e chiar ură când trântorii își fac averi de miere tăcerii un calus îi pun în gură Îmi pare rău indiferență e chiar ură cu brazde scriem viață pe la țară s-au intergrat și arta și țăranul în natură cu ce cuvinte totuși nu se ara Îmi pare rău mi-asum părerea ca-n brazdă-i laptele și mierea Costel Zăgan , Cezeisme ÎI Referință Bibliografica: LĂSAȚI
LĂSAŢI-MĂ SĂ ARD de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347530_a_348859]
-
pun în gură Îmi pare rău indiferență e chiar ură cu brazde scriem viață pe la țară s-au intergrat și arta și țăranul în natură cu ce cuvinte totuși nu se ara Îmi pare rău mi-asum părerea ca-n brazdă-i laptele și mierea Costel Zăgan , Cezeisme ÎI Referință Bibliografica: LĂSAȚI-MĂ SĂ ARD / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1114, Anul IV, 18 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LĂSAŢI-MĂ SĂ ARD de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347530_a_348859]
-
frumuseților naturii. La începuturile vieții dragostea lui este senină, frumoasă, împlinită cel mai adesea într-un cadru feeric al naturii proaspete și viguroase, ca în poezia „Dorința”: Vino-n codru la izvorul / Care tremură pe prund,/ unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund./ Și în brațele-mi întinse/ Să alergi, pe piept să-mi cazi,/ Să-ți desprind din creștet vălul,/ Să-l ridic de pe obraz ... Iubita îi apare gingașă venind parcă dintr-un dulce vis, în poezia „ Atât
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
dansează, desculță! Zise Președinta femeilor cu pălărie mov-deschis, arătându-i bastonul din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint. Dacă n-am bătut-o când trebuia, acum a luat-o razna pe arătură și umbla Noaptea pieziș pe Brazdă lui Novac după cai verzi pe pereți, iar Ziua umblă că Fata-Morgană pe un Câmp Negru la cules de cucuruz din mătase de porumb, via OMG - Monsanto! Dar ce nebună frumoasă, dulce, tristă și fierbinte și rea și cuminte! Să
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
Moldova nu-i a voastră, ci-a urmașilor în veci Și avem o datorie: s-o dăm cu hotare-ntregi. Mergeți moldoveni la Putna și vă dați mână cu mână, Adunând în piept durerea izvorâtă din țărână. Călcați în picioare brazda Prutului și faceți pod Cu istoria din veacuri a lui Ștefan Voievod. Rupeți legile străine ce-au schimbat vorbire, port Și în țara ta obligă, să faci uz de pașaport. Epurați sângele țării de venetici și de hoți, Care-n
MOLDOVA LUI ȘTEFAN de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365902_a_367231]
-
copilăriei. Mă-ntorc spre tine, te privesc cu miare, Mi-acordez strunele sufletului, Să-ți mai cânte o dată oda, Să-ți mai facă de Crăciun o urare. Fericire, steaua ta mi-atinse odihna pe câmp, În așteptarea lunii pline peste brazda-nghețată. Mă-ntorc spre tine, te privesc cu mirare, Mi-acordez strunele minții, Să-ți mai aducă o dată - omagiu - o șoaptă, Săți mai ridic o dată înfrigurată cântare. Apoi am să scriu istoria voastră Cu sânge și smoală la răscrucea de
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]