1,250 matches
-
apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
grotescului instictual, a răutății primare și a viciului suveran. Această jertfire dăruiește oamenilor imanentului dragostea insulară ce se deschide pentru și printre ei ca unică fereastră spre libertatea unei iluminări încă posibile. Prin exemplul verticalității sale, misticul luminos deschide o breșă de sfințenie în omogenul banalului social, un vârtej spiritual ce poate convinge și atrage magnetic către evadarea spre transcendență. Dar, mai presus de atât, actul iubirii și sacrificiului său, demersul de a continua pasul purității strălucitoare în mijlocul lumii profane și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai este menținut nici ca absență, nici drept simulacru de fostă prezență. Când o persoană în care am investit pulsiunile cele mai aprinse ale spiritului nostru ne părăsește dar continuă să trăiască ea rămâne prezentă ca loc metafizic decupat, ca breșă vidă în sfera propriei împrejmuiri. Ceea ce menține această paranteză ontică, acest refugiu rezervat nimănui și mereu descomplectat, ne-reocupat și indisponibil unei alte noi prezențe, este tocmai conștientizarea perpetuă a faptului că cel drag cândva nouă continuă să trăiască chiar dacă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Zeulș deține în mâna sa demiurgică potirul ultimei realități, nectarul veșniciei ce se între-zărește atunci când este picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește pământ sfânt, adică o breșă, o perforare supra-existențială a spațio-temporalului de către sacralitatea transcendenței. Pășirea și situarea pe un asemenea pământ insular implică o suspensie și reducție a conexiunilor credinciosului cu mundaneitatea ce-și consumă superficialul zi de zi. Spre deosebire de reculegerea care impune restrângerea și comprimarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
credința ce înfruntă dual îndoiala, ea solicită credință în fapta, în acțiunea zeului ce a coborât miraculos peste un moment al trecutului consumat. O astfel de coborâre iluminantă preschimbă acel moment temporal într-o clipă abisală a miraculosului, într-o breșă atemporală ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator și taumaturgic. Prin relicvele-mărturii, conștiința deschisă întru credință Divinității, este vindecată la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Singur, cu un asemenea front lung, și tocmai noi, abia treziți ca popor la viață, cu acele defecte de organizare pe care ni le știm prea bine ! Și dacă tot ceea ce Brătianu s-a silit să calculeze, nelăsând hazardului nicio breșă, va sări în aer, pentru că nu se va respecta convenția ce s-a făcut ? Dacă Aliații au să se dezintereseze de noi ? Dacă au să ne abandoneze în mâna unui dușman atotputernic ? După masă am lucrat cu destul spor, cu toate că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi realizată prin două sau chiar trei discursuri, acestea trebuie astfel construite încît să fie convergente, să se susțină reciproc și să emane în efectul final același mesaj unitar. Dacă această convergență de prezentare nu se realizează, se pot crea breșe în acest tot unitar pe care, în general, jurnaliștii le prind și le speculează, putînd chiar să deturneze sensul unei discuții. O altă caracteristică deosebit de importantă care ajută la menținerea unui anumit control al discuțiilor pe timpul unei conferințe de pre-să
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
stației de metrou Eroii Revoluției. Câteva zeci de minute - cum oare să le zic pentru mai multe felii de public? - instructive? halucinante? nașpa? Pe când le trăiam cu sângele-n palme, știu că (deformație profesională!) mi-au evocat definiția fantasticului ca „breșă-n real“ (Roger Caillois), plus scena tranșării cadavrului din Inocentul lui Ian McEwan. Ca să vezi! Totul era de-o domesticitate dezarmantă. Dimineață de august la metrou în Bucureștii evacuați de febrilitatea vacanțieră. Sfârșit de săptămână, sfânt plictis de concediu, cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
băieții lui Altamira. Unul dintre ei fuma și el, tușea și rîdea suflîndu-i fumul În față și suedeza se apăra scuturîndu-și părul blond pe față, rămînea cîtva timp așa, cu obrazul acoperit, nimeni nu observa cînd deschidea cu degetul o breșă Între șuvițele ei blonde și se uita pe furiș la Juan Lucas, care Încă nu o văzuse. Lastarria Însă o văzuse și se Întorcea mereu cu spatele la ea și avea grijă ca grupul În care se afla să nu se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încă o dată, nu făcură nici un comentariu. Intraseră în laboratorul propriu-zis și acum se uitau unul la altul cu uimire. Camera fusese mărită considerabil față de dimensiunile ei inițiale, deși ei nu știau aceasta. O porțiune mare din perete fusese decupată, iar breșa, deși complet înghițită, era încă nefinisată și crestată. Asta cât privește pereții. Pe aproape fiecare iard pătrat de pardosea, imensă și nouă, erau mașini opace și mașini transparente, mari și mici, câteva părând complete, iar altele neîndoios doar simple fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de separare. Așa cum simțeam de câte ori treceam pe lângă vechea maternitate din Deva, o zonă rarefiată în aer, ca și cum acolo s-ar fi petrecut ceva important (pentru mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de vată, a ultimelor luni, un interval distinct care ne cuprinde pe toți trei și care se luminează semnificativ în jurul micului pat cu geamuri de sticlă prin care Dora mă privește ca pe
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
care, de fapt, nu era de sticlă, și nici cameră propriu-zisă nu era, ci un fel de nișă în peretele exterior al coridorului, mărginită de un enorm ecran curb turnat dintr-un metal atât de transparent, încât dădea impresia unei breșe regulate lăsată de constructori în carcasa navei. Dincolo de acest ecran se întindeau tenebrele spațiului. Grosvenor observase, distrat, că nava ajunsese la marginea micului arhipelag de stele; se mai vedeau doar câțiva din miile de sori ai galaxiei. Dădu să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ȘI NUMAI APOI SĂ ACȚIONEZE. ÎNCRUNTÎNDU-SE, CERCETĂ PEREȚII MUTILAȚI AI HOLULUI. OCHII EI VERZI ARUNCARĂ SCÎNTEI. SPUSE CU CEVA DIN VECHIUL EI SPIRIT SARDONIC: ― Judecînd după unghiul razei, s-ar părea că ai noștri au făcut toate pagubele, cu excepția breșei inițiale din peretele principal. Unul dintre ofițeri încuviință sumbru din cap: ― Îl căutau doar pe căpitanul Hedrock. Au folosit o rază paralizantă de tip special care i-a doborît pur și simplu pe soldații noștri de parcă ar fi fost popice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
punere în practică a unei amenințări mai sofisticate cu care oamenii se vor confrunta în viitor. Au fost furate informații referitoare la 670.000 de clienți din patru bănci diferite. Departamentul Trezoreriei SUA au denumit acest act cea mai mare breșă făcută vreodată în ceea ce privește securitatea financiară din istoria noastră. Instituțiile implicate au cuprins Wachovia, PNC Bank și Commerce Bancorp. În februarie 2005, sucursala ChoicePoint din Atlanta, o firmă de brokeraj de date, anunța că lucrătorii săi vânduseră din imprudență informații personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ei vizuală, În afară de cea care zăcea În sicriul din spate, bineînțeles, Însă nici asta nu intra În raza ei vizuală atâta vreme cât nu se Întorcea. Pe măsură ce Înaintau prin traficul gelatinos, atât de aglomerat și de Înțepenit, străpuns ici și colo de breșe neașteptate, În fața lor a apărut o camionetă Coca-Cola de un roșu strălucitor. Când semaforul s-a făcut verde și au Început iarăși să Înainteze, pe banda din dreapta lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
exclusiv literaturii. În 1940, părinții mei erau căsătoriți de trei ani și aveau o fetiță botezată Claire, Clara, ca Sfînta Clara, prietena Sfîntului Francisc. La Esbjerg, cel mai important port de pescuit danez, au aflat de invazia din Ardeni, de breșa de la Sedan, de capitularea unei Belgii care crezuse În virtuțile neutralității, de Înfrîngere, de armistițiu și de alte orori și atrocități. Ajunseseră În Danemarca prin Marea Nordului, În martie 1940, și socoteau să se Întoarcă peste cîteva luni În Franța, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
putea, fără pagubă vizibilă, să nu te duci la litughia de duminică. În loc să profit de marea mea descoperire, m-am dus la liturghie În duminica următoare. Nu te poți elibera chiar atît de ușor de o viață de supușenie. Dar breșa fusese deschisă. CÎteva luni mai tîrziu, la Începutul căsătoriei mele cu Ana Augustina, care nu era mai puțin catolică decît mine, am hotărît de comun acord să părăsim biserica În care intraserăm aproape mașinal Într-o duminică dimineață, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
țări central și est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Capitolul XII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice Capitolul XIII. Efectul Urmuz și mitul precursorului avangardist. Aventurile receptării. De la „centrul marginii” la „periferia Centrului”. Un studiu de caz privind canonizarea critică a avangardei românești Post-scriptum Bibliografie Capitolul I. De la estetism la preavangardism Astfel mă întorceam, în nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția ideologiei literare, cap. VII, C. Ciopraga, Literatura română între 1900 și 1918, Editura Junimea, Iași, 1970, D. Micu, Modernismul românesc I. De la Macedonski la Bacovia, Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1984). Breșele create în frontul conservator au facilitat, cu timpul, asimilarea inovației moderniste. O a treia ruptură literară, după cea macedonskiană de la 1890 și cea din 1908, are loc chiar în interiorul „simbolismului”, ca refuz al academizării acestuia prin intermediul lui Ovid Densusianu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stele cu lanțuri la animale/.../cu nisipul ce mai furnică în CREIER/fiindcă sînt foarte inteligent/ și în întuneric” („În gropi fierbe viața roșie“). Ca și în cazul lui Vinea („Dintr-o vară“, „Dicteu“, „Tuzla“ ș.a.), tînărul Tzara descoperă, prin breșele discursului simbolist, tranzitivitatea realului. În substanțialul său studiu despre dimensiunea tranzitivă a poeziei moderne, Gheorghe Crăciun făcea următoarea observație: „Chiar și atunci cînd Tzara își ia în serios vocația de disident al logicii gramaticale, lumea din care el pleacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Charlot învinge totul pentru că scapă din orice, respinge orice asociație și nu investește niciodată în om decît omul, numai omul. Anarhia lui (...) reprezintă, poate, în artă, forma cea mai eficace a revoluției”. Capitolul XIII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice O discuție despre începutul asimilării avangardei literare de către critica românească interbelică ar presupune, ea singură, un studiu amplu. Cîteva lucrări apărute în ultimii ani prefigurează deja un asemenea demers. Mă refer în special la capitolul „Șansa (ratată) de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autoare a unui presupus plan de subminare a valorilor fundamentale ce constituie identitatea autohtonă (ortodoxia, românitatea, ruralitatea ș.a.), bîntuie mințile naționaliștilor (ostili din principiu cosmopolitismului anarhic al avangardei). Fapt este că, dincolo de orice considerații colaterale, apariția Anarhismului... a reprezentat o breșă: dat afară pe ușă din citadela universitară, „anarhismul” avangardist intra timid pe fereastră. Abordarea de tip „clasificator” se asociază, în studiul semnat de Const. I. Emilian, cu o aplicare polemică și procustiană a grilei ideo-estetice. Conservatorismul autorului este - faptul merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de plăci transparente, prin care se vedeau cerul și câmpurile verzi. Eroul era acum un puști blond, ca un șoarece beat, care se lovea de zidul nevăzut, luându-l la rând, metru cu metru, convins că trebuie să fie o breșă. Imaginea se repetă, personajul este izbit, o dată și încă o dată, apoi din ce în ce mai repede, derulată cu viteză, ca-n filmele mute. Dintr-odată e liniște. Omul are o revelație și își ridică ochii spre cer. Își ia avânt și insistența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
arhitect Antonio Gaudi. Danci Bianca-Mihaela, clasa: a VI-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Vis Stătea întins pe pat când... Era negură... dintr-o dată se limpezește totul. Da, „copilul” era cufundat într-un vis. Printr-o breșă se vedea foarte deslușit Tărâmul Copiilor. Pruncul a picat în visul cel bun. O dată-n viață va fi, cum se zice, „în centrul atenției”. Pe chipul său este zugrăvit un zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și de atunci au trăit o viață fericită. Acum Îmi aduc aminte totul. Avionul În care zburau a fost lovit de trăsnet. A trebuit să aterizeze În Uruguai. Și au trăit Împreună ani În șir - patruzeci de ani, fără o breșă. Soții Battle se bizuie pe mine să recapitulez situațiile, așa Încât le‑am făcut plăcerea să le istorisesc propria lor poveste. Dintre milioane și sute de milioane de oameni, numai lor le‑a ieșit treaba bine. Au trăit o mare poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]