462 matches
-
medie - ceva mai puțin de un metru optzeci - hotărât, care părea calm și puternic; și care, într-un fel, reușea în tot ceea ce făcea: ținuta pe care o avea, fiecare gest, reflecta puterea super-creierului său și... Semantica Generală. De unde se bronzase, nu putea decât să bănuiască. Dar presupuse că o sursă slabă de radiații din interiorul capsulei făcuse parte din sistemul de întreținere adaptat nevoilor sale. Pe durata acelor secunde de conștiință de sine, îi păru că nu avea rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe care-l vezi doar în filmele pentru adulți. Și-a căptușit interiorul buzelor cu tuburi pline cu spumă, care i-au dat un botic numai bun de muie pentru tot restul vieții. S-au înscris amândoi la sesiuni de bronzat, douăzeci de minute de două ori pe zi. Și-au citit unul altuia cu voce tare, ca să învețe, cum montajul video se face cu ajutorul marcajelor de timp care însoțesc fiecare moment al înregistrării. Fiecare moment poartă un cod cu ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
altfel decât ceilalți oameni. Dar vă asigur că pretenția asta nu ascunde nici o vanitate. E vorba de altceva. Adeseori, vara, pe plajă, mă uitam în jur și mă întrebam ce reprezenta marea pentru necunoscuții care stăteau la soare să se bronzeze, sporovăind veseli sau prăbușiți în clipa lor interioară. Pentru unii, marea era cu siguranță un exil provizoriu din plictiseala și mediocritatea vieții obișnuite. Veneau pe plajă și trăiau câtva timp în afara destinului lor. Sau vroiau să prindă puteri, ca să reziste
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
brâu. Își strânse părul răsucindu-și-l cu mâinile, apoi își scutură capul. Veni până la mal și în apa tot mai puțin înaltă corpul ei apăru încetul cu încetul. Avea un costum de baie turcoaz din două piese. Nu era bronzată. Abdomenul alb era ușor proeminent, ca acela al unui copil care de-abia a terminat de mâncat. Înainta spre mine, legănându-și șoldurile osoase. Mi s-a părut că-i aud zgomotul respirației, al picăturilor de apă care, desprinzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să se oprească. M-am plictisit. — Acum îmi amintesc, bolborosi Emmy. Suntem în Curaçao. Zborul nostru de la Miami a avut întârziere și am pierdut feribotul spre Bonaire. Am rămas aici. Nu mai fiți atât de negativiste, fetelor! fredonă Adriana. Ne bronzăm frumos. O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt mișto? — Olandezii? Nu știam că sunt olandezi în Jamaica! țipă Leigh într-un fel care nu-i stătea în fire. Adriana pufni în râs și cele două bătură palmele. Tâmplele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Zice aici despre curaçao albastru că este un lichior dulce, de culoare bleu, făcut din coajă uscată de portocale și că se adaugă pentru culoare în cocteiluri, citi ea de pe etichetă. — Da, și? întrebă Adriana, masându-se pe umerii deja bronzați cu un strop de ulei Hawaian Tropic. — Cum și? Nu e decât colorant alimentar care conține alcool. Nu putem să bem așa ceva. — Zău? Eu pot. Adriana scoase dopul și luă o înghițitură zdravănă. Emmy oftă. — Nu e apă? Aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în dungulițe, fără cravată. Avea părul tuns mai scurt la spate și în părți, dar ușor zbârlit în față, unde era puțin mai lung: super, dar nu ostentativ. Însă mai mult decât orice, părea să strălucească. Era proaspăt bărbierit și bronzat de soare, nu la solar; avea unghiile tăiate scurt și drept, cu un luciu discret fără să pară câtuși de puțin efeminat; chiar și mocasinii din piele cu ciucurei străluceau în lumină. Mackenzie se întoarse din nou spre Adriana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de oră; mergea, uneori, la saună. Dar, oricum, nu mai era Thomas cel de odinioară, zvelt, ușor bronzat vara, mult prea energic, gata să se ia la harță cu alții pe măsura lui; nu cu oricine, avea pentru oamenii la locul lor un anume respect, amestecat, În anumite situații, c-un oarecare dispreț, pentru că i se păreau fricoși
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de aproape trei ore Într-o mașină Închiriată, În apropierea locuinței lui Bert, cînd l-a văzut pe acesta ieșind. Da, era urmașul său! Blond, Înalt, la cei vreo șaisprezece ani ai săi, ceva mai Închis la față, poate era bronzat, nu era, l-a văzut cînd s-a apropiat, iar ochii nu păreau albaștri; poate, priviți de aproape, erau precum ai Antoniei, albaștri spre verde. Rusoaica era acolo, Înlăuntrul adolescentului de pe trotuar, minusculă, cît un grăunte, alergînd prin venele acestuia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
merge acolo aproape în fiecare săptămână. În ziua aceea trebuie să fi fost îmbătată de dragoste, pentru că am observat că s-a dat cu FPS 8 înainte să se întindă. (Salonul e dotat cu niște camere private, unde te poți bronza cu o prietenă.) Julie avea o mască de ochi din satin roșu pe care era brodat cu mătase roz DRAMA QUEEN. —Charlie e tare drăguț, îmi spuse Julie de sub mască. Prietenul meu zice că-i foarte potrivit pentru mine. —Prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu trei bărbați! Asta nu era tocmai adevărat, dar, de vreme ce am susținut întotdeauna că așa stau lucrurile, nu vedeam de ce aș spune altceva acum. În realitate, n-am nimic împotriva preacurviei, dar nu în public, mă gândeam eu în timp ce mă bronzam în nuanța perfectă - cafea cu lapte. (Nimic nu-i mai de prost-gust decât o față prea bronzată în mijlocul orașului.) Când vine vorba de politica sexului, părerea mea e că o fată emancipată ar trebui să se comporte ca o virgină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu vedeam de ce aș spune altceva acum. În realitate, n-am nimic împotriva preacurviei, dar nu în public, mă gândeam eu în timp ce mă bronzam în nuanța perfectă - cafea cu lapte. (Nimic nu-i mai de prost-gust decât o față prea bronzată în mijlocul orașului.) Când vine vorba de politica sexului, părerea mea e că o fată emancipată ar trebui să se comporte ca o virgină, astfel încât să aibă o reputație nepătată, indiferent de chestiile pornografice pe care le face, de fapt. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
piscina situată pe o margine de stâncă, deasupra oceanului. Tocmai voiam să mă așez pe un scaun, când cineva m-a strigat „Hei, aici!“ Era Jazz Conassey. Bine’nțeles. M-am dus spre locul unde era tolănită ca un covrigel bronzat pe o salteluță albă. Bună, i-am spus. —De-vas-ta-tori! exclamă ea, uitându-se la bikinii mei. —Poftim? Sunt devastată, zise Jazzy. —De ce? De bikinii tăi. Ce, e ceva în neregulă cu ei? Nu! Nuuuuu! Sunt devastată în sensul bun al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la Holiday Inn. —Și ia zi, ai scris deja articolul despre mine? mă întrebă Jazz. — Da, am mințit eu, știind că revista îl vrea urgent, dar nu suportam ideea de a sta înăuntru să muncesc când aici puteam să mă bronzez de nota zece. Ce faci aici? am întrebat-o pe Jazz. —Să fac? Nu fac nimic. Am venit cu un prieten care prezintă cinci sau șase filme. —Ai văzut ceva ieșit din comun? — Nu încă, dar în după-amiaza asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
chiar nu voiam să mă vadă. Detest întâlnirile întâmplătoare, în special cu oamenii care tocmai te-au văzut, de curând, după o supradoză de Advil. Mai rău, am remarcat dintr-odată că Charlie era mai drăguț decât îmi aminteam. Era bronzat și uimitor de degajat. E singura mea cunoștință care chiar arată bine la lumina artificială dintr-un aeroport. Presupun că asta se datorează succesului. Simpla lui vedere m-a transformat în diabetică, pe cuvânt. Șocul a făcut ca zahărul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
oglindă, îmi înăbuș cu greu râsul. Am o față dement de aurie și strălucitoare. Arăt ridicol. Pe bune acum, pe cine păcălesc ? Un avocat din City care n-a mai avut vacanță de doi ani n-are cum să fie bronzat. Nici măcar să aibă un ten luminos. La fel de bine mi-aș putea pune biluțe în păr, pretinzând că tocmai am coborât din avionul care m-a adus din Barbados. Mă mai privesc preț de câteva clipe, după care scot un șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a dovedit că ambii sunt contabili din Staines. Și nici măcar în acel moment nu și-a pierdut deloc cumpătul, și mi-a zis că au fost artiști de circ pe vremuri. Are ochii bleu intens și pistrui, și e mereu bronzată de la călătorii. Chiar și acum are nasul ușor cojit și un cercel nou, chiar în vârful urechii. Are cei mai albi și mai strâmbi dinți pe care i-am văzut vreodată și, când râde, i se ridică un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de sticlă mobilată cu șezlonguri opulente de tek, cu plante bogate și o tavă bine garnisită cu băuturi. — Eddie ! Vino puțin ! Bate în fereastră și, când mă uit, văd un bărbat în pantaloni de golf traversând peluza bine îngrijită. E bronzat și arată ca un om fără griji materiale, probabil spre cincizeci de ani. Trish are probabil cam aceeași vârstă, mă gândesc, remarcându-i ridurile din colțul ochilor când se întoarce de la fereastră. Deși ceva îmi spune că ea se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
toaletă, în capot, cu un păhărel de sherry în mână și ștergându‑și ochii cu o batistă. Maureen, care de ani de zile le coafează pe ea și pe mama, stă cu foehnul deasupra capului ei, iar o femeie foarte bronzată pe care nu o cunosc, cu păr blond ondulat vopsit și un taior lila de mătase stă pe pervazul fereastrei și fumează o țigară. — Bună, Janice, spun și mă duc la ea și o îmbrățișez. Cum te simți? — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Iese din garsonieră și sună la ușa lui Liliane. În mod ciudat, Robespierre nu-l mai latră. Ba, mai mult, când Liliane deschide ușa, se ridică în două picioare și începe să-l amușine prietenos. — Ai fost la salonul de bronzat? — Am fost puțin în iad. Se așază într-un fotoliu. Liliane se îndreaptă spre dulapul cu băuturi, dar Lionel îi face semn că nu e cazul. Robespierre se bagă sub pat, jignit. După un lung moment de tăcere, Liliane spune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
margine, îmi aranjez părul și observ că Finn a ieșit din casă și tocmai îngenunchează lângă Daisy și Davey. O mângâie pe păr, iar ea îi zâmbește. Le stă bine împreună. Finn, ca și Daisy, în ciuda tenului foarte blond, se bronzează foarte ușor (deși brațele și picioarele prelungi ale lui Daisy sunt mult mai închise la culoare, grație cremei autobronzante). Este zvelt și nu poți vedea pe corpul lui nici un gram de grăsime în plus. Poartă un slip îndrăzneț, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
excluse. Este ca și cum ai permite cuiva să breveteze nasul. Atunci nu ai putea face ochelari, șervețele, spray-uri nazale, măști, farduri sau parfum, pentru că toate acestea se bazează pe un aspect al nasului. Poți să îți dai cu soluție de bronzat pe piele, dar nu și pe nas, pentru că orice modificare a nasului tău ar viola brevetul pentru nas. Bucătarii ar putea fi dați în judecată pentru producerea de feluri de mâncare aromate, cu excepția cazului în care plătesc brevetul nasului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
buzișoare Pân la țâțișoare... Recitam și mă uitam pe plapumă, îmi plimbam ochii pe mătasea aia, deloc în ochii profei sau pe pielea ei. Franțuzoaica, așa-i ziceam la școală, se ridică deodată, era goală complet, țin minte că era bronzată, fusese la mare, în vară, probabil, și se duce pe hol, ia o cană cu apă, vine înapoi, se bagă în pat, așa, de formă, că o țâțișoară îi rămâne afară, ea n-o vede, e degajată, gustă din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doua zi, la școală, ca să mă salvez, le-am povestit băieților că m-am culcat cu profa, bineînțeles că nu m-au crezut, dar le-am dat atâtea amănunte, că arată așa, că are țâțele așa, că șoldurile, că e bronzată... după recreații nesfârșite, în care am tot reluat povestea incredibilă, băieții m-au crezut... numai că eu, în toți anii următori, i-am tot văzut cu ciudă sânii, îi văd țâța aia ieșită din plapumă și acum, ce invitație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine știe, te-oi fi bronzând pe vreo plajă din Acapulco, bând sucuri de mango și fumând trabuce parfumate? Din șandramaua lui Ben nu răzbate nici un sunet, nici măcar obișnuitele și jalnicele scâncete de foame ale câinelui. Antoniu se Îndreaptă spre ,,casa,, cu numărul 11 a vecinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]