682 matches
-
de avocado umplute, șalăul à la meunière sau acele crépes au cointreau din care țîșneau flăcări acoperind toată masa, fără să-l sperie pe Juan Lucas cîtuși de puțin. Jucătorii de golf și femeile intrau În sufragerie; Își făceau apariția bronzați, elegant bronzați și se vedea că sînt sprinteni, supli și că se bucură de o situație economică excelentă. Se salutau chiar dacă se urau În afaceri și aici nu era un păcat să fii divorțat, de exemplu, ba erau Îngăduite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ploioasă: vitraliile vechii biserici, lumina slabă care pătrundea prin ele, Întunericul atît de potrivit pentru reculegerea dintr-un templu, toate acestea Îl Împiedicau să pună În valoare nuanța fină care deosebea costumul lui de orice alt costum Închis; pielea lui bronzată Își pierdea culoarea și sănătatea, iar ochelarii de soare, care-i veneau atît de bine, se Înnegreau atît de tare În lipsa soarelui, Încît părea orb. Era obosit și din cînd În cînd Își ascundea un căscat cu dosul palmei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai coboară odată; o așteaptă cu cîteva sticle de Jerez În față, pentru invitații din săptămîna asta și mai simte Încă prin toți porii plăcerea de a sta la nesfîrșit sub un duș rece, cu apa șiroind pe umerii bronzați și puternici, pregătindu-și pielea pentru cămășile de mătase venite de curînd de la Londra, pentru fularul de mătase legat cu un nod perfect În jurul gîtulul, despre care cineva odată Îi spusese că e senzual, la trei dimineața și tot Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl vedea așezat la volan, cu șapca pusă pe-o ureche și privind-o cum vine, grăbește-te, draga mea, că sîntem așteptați, privind-o prin ochelarii de soare; lentilele aveau o culoare care se potrivea perfect cu fața lui bronzată și-i ascundeau ridurile ca o labă de gîscă cînd rîdea, tipicele riduri ale ducelui de Windsor, fiindcă unchiul Juan Lucas se apropia de cincizeci de ani, deși era proaspăt ca un măr și fața lui părea Întruchiparea visului tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
goni așa pe șosea, darling, cred că băiatul lui... era beat, mamă..., s-a accidentat grav..., ceao, mămica... Bobby a și dispărut de lîngă ea; aleargă la administrație și pe urmă iar la Ancón, pe zi ce trece e mai bronzat și mai frumușel... „Susan, dalmațienii mei... Susan“ - „Iartă-mă, darling, eram cu gîndul la Julius; am impresia că n-am mai mîncat cu el de un veac; nu vrea nici În ruptul capului să vină la clubul de golf... Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
privi paharul În lumina palidă a localului, cu acordurile muzicii pătrunzînd printre rotocoale de fum, voia ca el să-i vorbească puțin și cu miez și ea să se Întoarcă din cînd În cînd ca să se delecteze privindu-i ceafa bronzată, Împodobită cu argint și mătase. Juan Lucas Împingea usa de la Freddy Solo’s Bar, Îi făcea loc să intre. Susan Îl văzu stînd pe marginea patului, aproape adormit. Cravata Îi atîrna de o ureche În timp ce se descheia la cămașă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i un papă-lapte, dar uite că deodată băgă de seamă că profesoara avea părul roșcat, o văzu sărutîndu-se cu iubitul ei pe bulevardul Wilson și simți că ceva se Înmoaie În el cînd ochii Începură să-i alunece pe forma bronzată care cobora umflîndu-se și devenind din ce În ce mai albă, pînă ce se pierdu cu totul Într-un fior care-i mîngîie testiculele, gata să se transforme, norocul meu că sînt Încă mic, Într-o comoție cerebrală. — Stai jos, Julius, spuse profesoara, strîngîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și teancuri de frigănele pe care le Învîrtea prin aer un bucătar Îndemînatic ca un jongler și pe care o ospătăriță voinică le aducea În goană la masă pe tăvi Încărcate pe care le purta pe sus, În vîrful degetelor bronzate, Într-un echilibru miraculos. Iar peste mirosul amețitor al mîncării hrănitoare și suculente plutea veșnic mirosul fierbinte și ademenitor - care parcă adăuga savoare și prospețime pulsației dimineții, pline de forță și de fior - al cafelei fierbinți, care aburea Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de la masă - inclusiv cei doi șefi de guvern, Enro și Blayney, se uitau la el, îl determină pe Gosseyn să se vizualizeze pe sine. Stând aici, în picioare! Un bărbat cu o fire puternică, cu o față prelungă și tenul bronzat, de înălțime medie - ceva mai puțin de un metru optzeci - hotărât, care părea calm și puternic; și care, într-un fel, reușea în tot ceea ce făcea: ținuta pe care o avea, fiecare gest, reflecta puterea super-creierului său și... Semantica Generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
spuse ea. Nu văd nici o problemă, cel puțin pentru următoarele cincisprezece minute. Gosseyn deschise ochii și văzu că bărbatul care sosise stătea cu spatele. Era îmbrăcat din cap până-n picioare și, când se-ntoarse, încet, arăta ca un bărbat puternic, bronzat, cu o față prelungă, cam de treizeci de ani. Dar era îmbrăcat cu alt costum. Doctorul Kair intră și, fără o vorbă, îl dezlegă pe Gosseyn Trei din scaunul în care fusese așezat pentru a fi examinat. Rămase pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam mai puternic. Număram zilele pînă în septembrie. Eram acolo. Pünktlich. David încă bronzat și relaxat ca întotdeauna. Schneiderhahn cu părul tuns scurt, care părea să se fi deschis sub soarele din sud, dar, de asemenea, cu cearcăne mari sub ochii lui întunecați pe o față care purta mai degrabă urmele unor grele negocieri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pielea lui. Îl puteam simți respirînd, puteam să-l miros. Chiar dedesubtul meu apa rîului se mișca foarte blînd. Dacă cineva ar fi privit în jos de la un balcon de la primul etaj al marelui hotel, ar fi văzut doi băieți bronzați lungiți, unul, prelungire a celuilalt, capul unuia aflîndu-se nu departe de genunchii prietenului său, înfășurați strîns în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri. Nemișcați, înconjurați de apa albastră, nu un vas cu un echipaj, ci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la un zid străpuns de arcadele obișnuite. Urcă două-trei trepte și ajunse într-o cameră învăluită într-o lumină blîndă, cu fotolii din piele și covoare groase. Noakes stătea lîngă trepte și fuma un trabuc subțire, privind pe furiș trupurile bronzate refractate de apa albastrui-verzuie. Sînt doctorul Lanark, spuse el așezîndu-se în fața lui. — A, da. — O pacientă de-a mea are nevoie de material de citit și strîng cărți. Profesorul Ozenfant mi-a sugerat că mi-ați putea împrumuta una. Noakes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
când o privi, aceasta tocmai își întorcea capul din lumina felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar foarte bronzată. Ochii păreau două lacuri întunecate, iar buzele îi erau întredeschise. Machiajul, prost făcut, nu contribuia cu nimic la înfrumusețare. Părea să nu fi avut deloc ocazia să mai râdă de foarte multă vreme. Bănuielile lui Gosseyn se risipiră. Dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
când o privi, aceasta tocmai își întorcea capul din lumina felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar foarte bronzată. Ochii păreau două lacuri întunecate, iar buzele îi erau întredeschise. Machiajul, prost făcut, nu contribuia cu nimic la înfrumusețare. Părea să nu fi avut deloc ocazia să mai râdă de foarte multă vreme. Bănuielile lui Gosseyn se risipiră. Dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de posibilitatea de a obține un grad în armata Maiestății voastre, spuse el. - Îmi închipuiam, zise Împărăteasa cu glas liniștit. Făcu o pauză, mutându-și gânditoare privirea de la Cayle la Medlon, apoi iarăși la Cayle. Pielea ei era netedă și bronzată. Își ținea capul drept, cu mândrie. Era plină de tinerețe, de viață și de o magnifică încredere în sine. Ceva din experiența ei în a mânui oamenii ieși la iveală chiar atunci: în loc să-i pună lui Cayle următoarea întrebare, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu-l poată recunoaște cândva în viitor. - Mi-ați solicitat o întrevedere? - După cum vedeți. Împărăteasa se juca și acum cu cartea lui de vizită. Purta o rochie ca o hlamidă, albă ca zăpada, care-i scotea în evidență culoarea feței bronzate, ca și decolteul. Încăperea în care-l primi fusese pregătită să semene cu o insuliță din mările Sudului. Erau înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de alta erau valuri care se spărgeau de o plajă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tablă erau înconjurate de oameni în cămăși, fără haină. Unul dintre ei, cu pălăria de paie dată pe ceafă, cu o cămașă albă descheiată peste pieptul de culoarea pământului ars, s-a ridicat la intrarea lui Cottard. Avea un obraz bronzat, cu trăsături regulate, ochii negri și mici, dinții albi, două sau trei inele în degete; părea să aibă în jur de treizeci de ani. Salut, spune el, să bem ceva la tejghea. Au luat trei rânduri în tăcere. \ Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o pensioneze. — Vrei s-o termini? Atunci chiar că s-ar simți inutilă. Ar însemna s-o omori cu mâinile tale. — Ei asta-i! Când mă gândesc la propria mea mamă... Își petrece fiecare iarnă pe plajă la San Juan. Bronzată, îmbrăcată în bikini, dansează, înoată, râde. Are prieteni. Face câte un atac de inimă de câte ori o trântește jos un val. Ce nu apucă să piardă la cazino, cheltuiește pe medicul casei la Hotelul Hilton din Caraibe. — Nu-ți place mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să lase pachetele jos pe scaunul de alături, mai cu seamă într-o sală de cinematograf ca aceea. Ținând pachetele în poală, nu-și putuse desprinde gândul de la povara lui în toate cele trei ore de ecran umplut cu piele bronzată. În alte zile le purtase cu el în hoinăreli plictisitoare prin districtul comercial și Cartierul Francez. Pe la ora trei era atât de obosit de acel maraton, încât abia mai avusese putere să-și negocieze distribuirea mărfii, iar în cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să m-agațe pen’ că-s’ vagabont.“ A zis: „Le spun. Toț’ de la secsie o s-apreceze ce-ai făcut, omule.“ Acu’ poamele alea de polițai m-aprecează! Tiii! Poate-m dă și vro reco’pensă. Jones îndreptă niște fum spre capul bronzat al domnului Watson. Javra aia de Lee avea niște poze d-alea la ea-n casetă. Cân’ le-a văzut, agentu’ Mancuso s-a zgâit la ele de era cât p-aci să-i cadă ochii jos pe podea. „Ăăău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
proces, aruncând îndoieli asupra dreptului de proprietate al lui BioGen asupra liniei celulare. Diehl avea probleme chiar și să-i convingă pe investitori să se întâlnească cu el. În cele din urmă, fusese obligat să îl accepte pe zâmbitorul și bronzatul Jack Watson. Dar Diehl știa că Watson își dorea, nici mai mult nici mai puțin, să preia BioGen și să se descotorosească de Rick Diehl fără să clipească. — Jack! Fantastic discurs! zise Rick, întinzând mâna, când Watson se întoarse, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Iar după numai o oră, unul dintre ei spuse, în cele din urmă că, după părerea lui, numai un idiot ar fi investit în citocine. Frumos. Așa că acum se simțea epuizat și învins, stând prăbușit în vestiar, când Jack Watson, bronzat și splendid într-un costum alb de tenis, se lăsă să cadă pe bancă, lângă el, și spuse: — Deci? A fost un meci util? Era ultima persoană pe care și-ar fi dorit s-o vadă. — N-a fost rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ziare, unii Îl urmăreau pe Regele Arthur ucigându-și dușmanii Într-un joc video pentru pasagerii de la bord, În timp ce alții erau adânciți În rezolvarea careurilor de cuvinte Încrucișate. O femeie care stătea cu zece rânduri mai În spate, o brunetă bronzată, În jur de vreo treizeci și cinci de ani, l-a privit stăruitor. Mustafa a Întors ochii În altă parte. Era Încă un bărbat arătos, nu atât prin trupu lui Înalt și masiv, trăsăturile ascuțite și părul negru ca pana corbului, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]