833 matches
-
am deschis calea: Vor putea și alții să lucreze asupra lor, Iubiți ai înaintașilor, terminați lucrarea! Miza poeziei o reprezintă permanenta reînnoire a modelelor ancestrale, rescrierea textelor imemoriale. Noutatea unei epoci este implicit alta față de tradiția universală a genului. P. Brunet (1975) notează: "Prima imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a fi asumate de către cititori. VOI (cititorii), puneți la îndoială diferența dintre Rosary și tinerele portugheze, pare să spună enunțul. Opinia publică (prezentă tacit în cazul de față) le consideră pe tinerele fete ca fiind docile (vs "natura independentă") și brunete (vs "strălucirea blondă"). Ancorarea enunțiativă mobilizează cunoștințe comune, cerute de acest gen de colecții. Ca și F. Helgorsky, putem spune că aceste cărți sînt scrise la cererea publicului: Condițiilor de producere le corespund condiții de receptare specifice. Lectura seriilor se
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un copil când își dă seama că n-a venit nimeni să-l ia de la școală; că toți ceilalți copii au fost recuperați, în afara lui. Până când, deodată, îl văd. Stă în picioare undeva mai în spate, după un stâlp, înalt, brunet și solid, și ochii lui sunt fixați asupra mea. Se uită la mine și numai la mine. Și, când îi întâlnesc privirea, mă liniștesc. Am fost recuperată și eu; e OK. Ieșim în curtea bisericii, însoțiți de sunetele clopotelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de oaspeți la fiecare etaj. Cred că, în felul ăsta, oamenii s-ar duce acasă de două ori mai repede! — E un punct de vedere foarte interesant, aud un glas plăcut din spatele meu. Mă întorc mirată și văd o doctoriță brunetă, foarte frumoasă, zâmbindu-mi. Un studiu recent făcut la Chicago a demonstrat exact același lucru. — Pe bune? Mă înroșesc instantaneu de mândrie. Ce să zic?... Mulțumesc! N-am făcut decât să comentez ce am văzut... — Dar asta e exact genul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
păsa. Ia o gură de băutură și eu mă uit la el, fără să-mi pot dezlipi privirea. Nu îndrăznesc să scot nici un sunet. Nu îndrăznesc nici să respir. — Și, pe la ora prânzului, a ieșit din bloc o femeie. Era brunetă și avea o haină foarte frumoasă. Îi cunoșteam chipul din fotografii. Era mama. Rămâne în tăcere câteva clipe. — Și atunci... m-am ridicat repede. Ea și-a ridicat ochii spre mine și m-a văzut. M-a privit fix așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în trecerile lui peste granițe, apoi Dr. Victor Biriș, apoi Boian cu Horia Sima și acum Horia Sima cu Petrașcu. Era un om sigur, dar foarte prudent în tot ce făcea sau vorbea, ceea ce nu era rău, un om mărunțel, brunet și cu ochii vioi luminați de o inteligență nativă, care te impresiona prin întrebări sau răspunsuri scurte și foarte lămuritoare. Știa absolut tot ce se întâmplase în România, auzise de eliberarea legionarulor din lagăre, i-au povestit și ei câte ceva
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
altfel, Leavitt vorbea chiar despre organizația-echipă. După opinia unor autori francezi, această idee reprezintă revoluția mentală și organizațională care cerea structurarea muncii și a organizației în jurul echipei și prin echipă..., echipele fiind cele formate, evaluate, recompensate, promovate sau concediate (Savoie, Brunet, 2000). footnote>, Douglas Mc. Gregor<footnote Douglas Mc. Gregor, prin publicarea cărții Partea umană a întreprinderii, în 1960, a introdus conceptul de Teoria X și Y. Teoria X și Y analizează două concepte diferite care privesc motivația generală a lucrătorilor
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
orașului Iași. Nu pare prea convinsă, dar măcar este binevoitoare și mă roagă să aștept un moment. Percep o discuție în șoaptă, nu departe de locul unde mă găsesc. Sunt preluat de o „replică” a directoarei, numai că în varianta brunetă, coafată extrem de laborios, cu bucle și buclișoare ce-i cad deasupra urechilor. Nu pot să nu mă întreb cum de rezistă o asemenea arhitectură capilară în aerul umed al băii. „Haideți să mergem într-un loc mai liniștit”, spune doamna
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sănătatea corpului lor și nu doar de o vulgară baie, dar pe care de fapt nu-l folosește nimeni. Doar pentru interviuri, poate, cu presa locală sau cu „domnul cercetător de la București”, după cum mi se adresează mai degrabă ironică băieșița brunetă. și ce-mi spune ea ? Nu sunt prea jenați de prezență pelerinilor, dar numărul de clienți fideli scade vizibil în zilele de pelerinaj. „Jandarmii sunt băieți buni, au înțeles situația și fac în așa fel încât să lase un spațiu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
treci de filtre, trebuie să ai tupeu. Tupeu și fermitate, mai ales atunci când ești în fața jandarmilor”. Simbol de putere ? Îmi mai amintesc de tânărul student de la teologie pe care l-am remarcat anul trecut la pelerinajul de la Iași. Simpatic, înalt, brunet, o urmă de barbișon, à la Mihail Kogălniceanu, conștient de puterea sa de seducție, se mișca printre pelerini ca un dansator de tango argentinian pe ring. Mai târziu l-am văzut și într-un cor, dumnezeiește mi s-a părut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mulțimii și forțelor de ordine, un amestec revulsiv de dispreț și ură, de „scuipat pe fraier”. Privire mafiotă, mă urmărește și în clipele în care scriu aceste rânduri. Alte portrete de pelerini. Pelerina urbană de 35-40 de ani. O femeie brunetă, foarte frumoasă, înaltă, suplă afișează o evidentă bunăstare financiară. Poartă o poșetă și pantofi de lux, iar ca marcă pelerină, un voal lung, negru, ce cade cu grație pe ceafă, lăsându-i semidezvelită fruntea. Trage cu poftă dintr-o țigaretă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aici în interior !”. Banzai ! Spre sfârșitul dimineții am surprins una dintre cele mai „tari” imagini ale acestui an de pelerinaj. Chiar spre partea de început a rândului, acolo unde se face încadrarea în firul de așteptare, se află un bărbat brunet, cam de 30-35 de ani, masiv (gras) și solid în același timp ; mușchii sunt lucrați la sala de forță, dezvoltându-se sub grăsime, oricum, imaginea sa de ansamblu este impresionantă, este clar faptul că în cazul său corpul este utilizat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la care intenționam să ajungem era chiar în față, și pentru a ne apropia a trebuit să trecem prin fața unor blocuri (case cu etaj, paralepipedice), cu curți. Într-una dintre ele, împinși de curiozitate am abordat un călugă tânăr, înalt, brunet și curățel care ne privea lung. Observase bicicletele, și aflând de unde veneam s-a oferit să ne conducă la blocurile- dormitoare. La etaj, într-un dormitor cu multe paturi, ca la armată, ne-am ales două fără cearșafuri, dotate cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Volpe, despre ce logică vorbiți ? Odată ce Diavolul intră În spațiul locativ al savantului, unde e realismul (era să spun chiar socialist)?“. „N-avem ce discuta! Mefisto e marcat În partitură, pe el Îl accept. Însă pe balerinele astea blonde și brunete ale dumitale să nu le mai văd. Și pe devileții ăștia (se referea la asistenții lui Mefisto) să nu-i mai prind pe scenă, că le rup picioarele!“ Nu-mi venea să-mi cred urechilor. De la optsprezece ani, când făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
social, predominau oamenii simpli. O singură excepție - un medic bătrân, arestat pentru presupusă dosire de aur. Acesta s-a dovedit chiar un interlocutor foarte plăcut. Iar o altă prezență pe care am reținut o a fost aceea a unui tânăr brunet, frumușel, care de cum a intrat în celulă, s-a prezentat: — Sunt hoț! și sunt mândru de asta... și tata, și bunicu’ meu au fost hoți! Era un arbore genealogic care m-a uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
invitați pentru scurte discuții. Mare mi-a fost uimirea când m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
închis deocamdată "în coadă de pește"! Oferta chiliană în domeniu avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când secretara mi-a anunțat vizita unui "señor". M-am minunat când l-am văzut un macho de 2 metri, brunet, cu trăsături pronunțate sud-americane, părul pana corbului bine uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de interesul nostru pentru pescuit și venea să-mi propună o mare afacere exportul în România de languste señor, langostas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unei oglinzi, sau, mai cu seamă în fața unei aripe de fereastră deschisă privindu-și ceasuri întregi imaginea proprie". Exemplele nu sunt puține: în La aniversară, eroul "se retrăsese în odaia lui... și se plimba cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic... Acum stătea cu mirare în fața oglinzii, se uită cu mirare în ochii lui proprii și părea că-i întreabă ceva"; Toma Nour din Geniu pustiu, zice și el: "altădată mă pomeneam că mă uitam ore întregi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tu nu mă vei recunoaște, nu vei ști că sunt eu, îți va fi tot una dacă voi fi eu sau altul aici și acum, lângă tine. Observă că Hyperion nu și-a arătat chipul, a apărut când blond, când brunet. El înțelege că ar putea coborî într-o vecie, pe pământ, în chip de zburător dar n-ar avea cum să aibă norocul de a fi alături de această fată, acum și aici. Asta îl face să renunțe, nu vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
avut nevoie de Stroe Lupescu!“ Ecourile unei lumi de altădată, În care Constantin Beldie aprecia o vorbă de duh... Leon Kalustian era În acei ani, după mărturia profesorului Eugen St. Nițu, un arbitru al modei. Avea un păr bogat, era brunet și cunoscut În lumea ziariș tilor ca plin de nerv și de umor. În dialogul purtat la 7 iulie 1984, Leon Kalustian Își amintea: „Constantin Beldie a fost secretar de redacție și la Cuvân tul, prin anii 1924-1926. Când m-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vedea pe toate dacă vom trăi. Maria nu i-a văzut bine la față pe musafiri când au venit. Dar la plecare i s-a părut că învățătorul Obreja era mai alb ca de obicei, iar inspectorul Averescu, mult mai brunet de cât era în realitate. * - Mihai, să revenim la vorba ce o aveam înainte de a veni musafirii care abia au plecat. Taică-tu vorbește mai greu acum ca mai înainte. Nu are cum să-ți spună toate gândurile noastre. ți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de ce l-a înscris la o școală primară românească, ea i-a răspuns: „Pentru că eu și soțul meu ne gândim la viitorul copilului; noi nu trăim în trecut. De instrucția lui maghiară mă ocup eu acasă.“ Adrian era un băiat brunet, frumușel, elegant îmbrăcat și foarte bine-crescut. Taică-său era inginer și locuiau într-o vilă pretențioasă ca un cavou de lux. Aceste două clase primare țin de o perioadă fără experimente erotice, în schimb cu escapade clandestine. Mă aventuram, fără
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
plasat, care constituise reședința propriu-zisă când devenise aici proprietar taică-său, locuiau mama ei vitregă și sora acesteia, profesoare încă amândouă la Școala Normală de Fete și înfocate naționaliste. Aveau un nepot, student în ultimul an la medicină, frumușel băiat, brunet și sprâncenat (deși nu purta barbă, eu îl văd în amintirea mea cu barbă: iluzie optică nu fără semnificație), ascuns acum pe undeva, ca legionar, iar bătrânele se arătau - cu discreție, căci erau dintre aceia care în orice împrejurări își
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
asupra Franței, în anii 1980 am reluat explorarea dinamicilor spațiale sub regimurile socialiste, mai întâi asupra Ungariei și Bulgariei și apoi asupra ansamblului Europei de Est din afara URSS, în cadrul unui proiect editorial de amploare: Géographie Universelle, sub coordoarea lui Roger Brunet, pentru editura Belin-Reclus. Această perioadă a fost pentru mine una de intensă îmbogățire spirituală și umană, parcurgând în lung și în lat spațiul central european și reușind să leg peste tot relații profunde. Deoarece hărțile topografice erau în general strict
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
iscoditoare și, văzînd că toată lumea tace, își privi ceasul, spuse „biinee“ și începu lecția nouă. „Astăzi, copii, vom trece la înmulțire.“ Dănuț nu o mai asculta. Se gîndea cum trebuie să fie băr batul ei și era sigur că e brunet și în uniformă de militar. La puțină vreme după lecția despre înmulțire, copiii observară că tovarășea are burta cam mare. De atunci, ca un făcut, norii negri se abătură numeroși asupra clasei. Tot mai rare erau momentele în care tovarășea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]