KorAP: Find »[drukola/base=bubui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...26 >

639 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

brusc vocea stridentă a lui Trish dinspre bucătărie, urmată la scurt timp chiar de Trish. Suntem gata cu toții ? Deschide în lături ușa de la intrare și aud zgomotul unei uși de mașină care se deschide pe alee. Inima începe să-mi bubuie în piept. Acu-i acu. Îmi mai trag câteva șuvițe rebele peste față și-mi strâng pumnii pe lângă mine. Dacă o recunosc pe tipă o să-mi țin pur și simplu privirea în pământ, am să murmur câteva cuvinte și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
doamnei Geiger, de acord ? Înainte să îmi poată răspunde ies ca o furtună din bucătărie. Nu pot tolera așa ceva. Dacă Trish îi ia partea, asta e. Îmi dau demisia. N-o văd pe Trish nicăieri, așa că urc scările cu inima bubuindu-mi. Ajung la ușa ei și ciocănesc. — Doamnă Geiger ? Aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră. Câteva clipe mai târziu, Trish crapă ușor ușa și scoate capul, cam ciufulită. — Samantha ! Ce dorești ? — Nu sunt prea fericită cu situația actuală, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și aud un fel de fluturat și... muzică ? Gata ! Poți să deschizi ochii ! Nu pot să deschid ochii. Orice-ar fi, nu vreau să știu. — E OK ! Nathaniel începe să râdă. N-o să te mănânce nimeni ! Deschide-i ! Cu inima bubuindu-mi deschid ochii. Clipesc de câteva ori, întrebându-mă dacă visez. Ce... se întâmplă aici ? De doi copaci e fixat un banner enorm pe care scrie „La mulți ani, Samantha !” De la el venea fluturatul ăla. Masa din grădină e aranjată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
prăbușesc pe lavița de lângă fereastră, cu picioarele ca de gumilastic. Și dacă acel memo mi-a fost pus de cineva pe birou ? Dacă mi-a fost strecurat sub un maldăr de hârtii după expirarea termenului limită ? Inima începe să-mi bubuie tare și apuc draperia, pentru a-mi regăsi echilibrul. Dacă n-am făcut nici o greșeală ? Simt că totul se crapă și se reașază în alte forme în jurul meu. Dacă Arnold nu a înregistrat împrumutul intenționat - și a făcut să pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
chem polisia. Haida-de ! Nu ești belgiancă, scumpo ! — Tu pleaca ! Intrat ilegal casa ! Dau judecata ! Îl împing afară pe scări, trântesc ușa și răsucesc cheia în broască. După care trag perdeaua acoperind complet fereastra și mă rezem de ușă, cu inima bubuindu-mi. Fuck. Fuck. Ce mă fac ? OK. Lucrul cel mai important e să nu intru în panică. Lucrul cel mai important e să nu-mi pierd cumpătul și să privesc situația cu calm și detașare. Pe de o parte, întregul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
corporatist, v-am zis ?” Îmi merge mintea. Am mulți ani în față. Și are dreptate. Am muncit pentru statutul de partener. L-am câștigat. Îmi îngrop capul în mâini, cu coatele pe masă, ascultându-mi bătaia inimii din piept, care bubuie ca o întrebare: Ce să fac ? Ce să fac ? Și tot acest timp mă simt împinsă fără voia mea către un singur răspuns. Cel rațional. Singurul răspuns care are sens. Știu care este acesta. Doar că încă nu știu dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

convinsă că am să mor. CÎnd am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează preț de cîteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cît de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
se plimbe În jurul biroului, oprindu-se cînd și cînd pentru a vorbi cu oamenii. Paul Îl conduce, face prezentările, iar blondul Îi urmează pas cu pas. — Vine ! șuieră Artemis și toți cei din biroul nostru Încremenesc. Inima Începe să-mi bubuie tare și mă fac cît pot de mică În scaun, Încercînd să mă ascund În spatele computerului. Poate că n-o să mă recunoască. Poate că n-o să-și amintească. Poate că n-o să... Fuck. Se uită la mine. Văd licărul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hîrtie. Dosarul Leopold la el la birou. A zis că știi tu despre ce vorba. Dar că, dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă. Mă holbez la ea, și inima Îmi bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încîntată și mai surescitată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Să ce ? Întreb, un pic prea repede. Știu că probabil Încă suferi destul de mult, spune cu Înțelegere. Dar mă gîndeam. Se oprește pentru un moment care mie mi se pare că durează cît o eternitate și simt că inima Îmi bubuie tare, aproape lipindu-mi-se de coaste. Poate accepți să luăm masa Împreună În oraș, la un moment dat ? M-a invitat În oraș. M-a invitat În oraș. Aproape că nu-mi mai pot mișca gura. — Da, zic Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Caroline, Întrerupîndu-mi gîndurile. Connor ? Tresar ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul meu cu o expresie rănită pe față. Ce face aici ? Oare a aflat ceva despre mine și Jack ? Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de cîteva ori prin clădire, dar e prima oară cînd ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
simt că mă trece un nou val de spaimă. E ora unu. Fix. E timpul să mă duc și să fac sex. Mă ridic și fac cîteva Întinderi, pentru orice eventualitate. Apoi trag aer În piept adînc și, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul, pornesc către casă. Tocmai am ajuns la marginea peluzei, cînd o voce stridentă de femeie Îmi străpunge urechea. — Uite-o ! Emma ! Heei ! Vocea Îi seamănă cu a mamei. Ce chestie ! Mă opresc scurt și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
croșetate. O, Doamne. O, Doamne. Ce-am făcut ? I-am dezlănțuit latura de psihopată pe care nu i-a mai văzut-o nimeni niciodată. Poate c-o să bage croșeta În mine, Îmi trece un gînd nebun. — Katie, spun, cu inima bubuindu-mi. Katie, te rog frumos, ascultă-mă. N-am vrut niciodată... N-am zis niciodată... — Emma, nu te mai obosi. Ridică o mînă. N-are nici un rost. Știm amîndouă care e adevărul. — S-a Înșelat ! zic repede. A Încurcat borcanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mîna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, cînd Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mînă, ușa face ping și iată-l, a intrat În cafenea. În timp ce vine spre masa noastră, simt un val puternic de emoție. Ăsta e bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
că le-am zis. Încercam... Încercam să spun cu totul și cu totul altceva... Să conturez o anume imagine... Ridică privirea. Emma, sînt sigur că știi că n-am vrut să spun că... — Te mai Întreb o dată ! zic, cu inima bubuindu-mi. Ce-ai căutat În Scoția ? Se lasă liniștea. În clipa În care Îi Întîlnesc privirea, știu că n-o să-mi spună nimic. Știe cît e de important răspunsul lui pentru mine și, totuși, n-are de gînd să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
persoane care ne pot ajuta să obținem mai multe informații. Îmi face cu ochiul. Discret. — Detectivi particulari ? spune Lissy uluită. Vorbești serios ? — Și, după ce aflăm, facem public tot ce-am aflat ! Mami are contacte la toate ziarele... Simt că-mi bubuie creierii. Chiar vorbesc serios ? Chiar mă gîndesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sînt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mea. — Asta Înseamnă că răspunsul tău e da ? nu mă las. Întreaga asistență amuțește. Toată lumea Îi așteaptă răspunsul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu, spune, dîndu-și ochii peste cap. Bine ! Te promovez. Mai vrei ceva ? — Nu, mă trezesc spunînd, cu inima bubuindu-mi din ce În ce mai tare. Dar vreau să-ți spun ceva, Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămîne perplex. — Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a zgîriat mașina. Te rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul cel mai oribil, și ai să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scîrțîit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcînd eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfîșietoare. SÎnt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

cu un bulgăre de seu uitat la soare și râncezit peste poate. Nu capeți decât ce ești În stare să dobândești, măi Krog, mi-am spus și m-am grăbit să mă ridic de lângă ea. Of, of, Tată! Capul Îmi bubuia ca În zilele tale de mare supărare, când dai cu trăsnetele peste noi și abia mă mai țineam pe picioare. Namila de femeie se răsuci Într-o parte și râgâi. Se trezi și se uită la mine cu ochi mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
spre Mare. Până și bătrânul Bulut Își bătuse joc de mine. Nu e nici o punte de pământ, Îmi spusese, dar sunt ghețuri care te vor duce spre Apus. Ghețuri.... Pfuuuh... Le vedeam cum pluteau, precum munții, ciocnindu-se Între ele, bubuind și scârțâind - unele erau albastre precum cerul după ploaie, altele erau cenușii precum blana unui lup plouat zile În șir, iar altele erau albe precum cel mai nou omăt, la Început de iarnă... Malul se arcuia spre Miazănoapte și Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

mers odată la un concert unde, din toată orchestra, mi-am fixat atenția pe un singur violoncel. N-am auzit în rest nimic, și resimțeam dureros lipsa unui ritm central, a unei baterii sau măcar a unei tobe care să bubuie din când în când. Dar nici concertele de jazz nu le-am suportat vreodată. În special solo-urile, fie ele de baterie, de chitară, de bas, de vioară sau de orice altceva, iar acum urma să asist la un solo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
un accident, dar nu era cazul să se întâmple acum, pentru că eu mă grăbeam, eram în întârziere, fierbeam. Aș fi coborât dacă s-ar fi putut, se făcuse și cald, dar mașinile erau prea aproape de ușă. Bătrânii au început să bubuie în cabina șoferului să le dea ceva, nici ei nu știau ce, apă, ce să le dea, să le dea drumul? Nu, poate un prilej de ceartă - (e adevărat că am mașină și nu prea merg cu autobuzul, dar am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
inspirat adânc o dată, de două ori, de trei ori, dar nervozitatea tot creștea și creștea, iar picioarele nu voiau să se miște. Am tresărit când am auzit cuvintele palide și tremurătoare ieșindu-mi pe gură: - Cine-i acolo?... Sângele îmi bubuia în urechi. Era atâta liniște că bătăile inimii mă asurzeau. - E cineva acolo? am spus iar. Și când am auzit sunetul unui pas, sunetul unui picior călcând pe gresie, sunetul cărnii moi turtindu-se sub apăsarea întregului trup, care în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

Așa că nici să nu-ncepi să gândești așa. Brunetti era surprins de furia reală din vocea ei. Își Înfășură un braț pe după mijlocul ei și o trase mai aproape de el. Rămaseră așa, fără să vorbească, până când clopotele de la San Marco bubuiră de ora zece. — Ce ai de gând să faci? Vei merge la Vicenza? — Nu, nu Încă. Am de gând să aștept. — Cum adică? — Orice ar fi știut ei, știau datorită locului lor de muncă. E singura legătură pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]