659 matches
-
croșetate. O, Doamne. O, Doamne. Ce-am făcut ? I-am dezlănțuit latura de psihopată pe care nu i-a mai văzut-o nimeni niciodată. Poate c-o să bage croșeta În mine, Îmi trece un gînd nebun. — Katie, spun, cu inima bubuindu-mi. Katie, te rog frumos, ascultă-mă. N-am vrut niciodată... N-am zis niciodată... — Emma, nu te mai obosi. Ridică o mînă. N-are nici un rost. Știm amîndouă care e adevărul. — S-a Înșelat ! zic repede. A Încurcat borcanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mîna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, cînd Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mînă, ușa face ping și iată-l, a intrat În cafenea. În timp ce vine spre masa noastră, simt un val puternic de emoție. Ăsta e bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că le-am zis. Încercam... Încercam să spun cu totul și cu totul altceva... Să conturez o anume imagine... Ridică privirea. Emma, sînt sigur că știi că n-am vrut să spun că... — Te mai Întreb o dată ! zic, cu inima bubuindu-mi. Ce-ai căutat În Scoția ? Se lasă liniștea. În clipa În care Îi Întîlnesc privirea, știu că n-o să-mi spună nimic. Știe cît e de important răspunsul lui pentru mine și, totuși, n-are de gînd să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
persoane care ne pot ajuta să obținem mai multe informații. Îmi face cu ochiul. Discret. — Detectivi particulari ? spune Lissy uluită. Vorbești serios ? — Și, după ce aflăm, facem public tot ce-am aflat ! Mami are contacte la toate ziarele... Simt că-mi bubuie creierii. Chiar vorbesc serios ? Chiar mă gîndesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sînt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mea. — Asta Înseamnă că răspunsul tău e da ? nu mă las. Întreaga asistență amuțește. Toată lumea Îi așteaptă răspunsul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu, spune, dîndu-și ochii peste cap. Bine ! Te promovez. Mai vrei ceva ? — Nu, mă trezesc spunînd, cu inima bubuindu-mi din ce În ce mai tare. Dar vreau să-ți spun ceva, Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămîne perplex. — Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a zgîriat mașina. Te rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul cel mai oribil, și ai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scîrțîit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcînd eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfîșietoare. SÎnt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a coborît un etaj, de sus, unde a rămas sprijinită de balustradă, Doris îi șoptește: Nu uita că mi-e dor de copilărie, Mihai! Și numai telefoanele tale... Ușa mare, încărcată de metal, se deschide greu, apoi cade la loc, bubuind strident. Mihai se grăbește să ajungă în stradă, să caute un taxi. Abia după ce urcă în tren, reușește să ofteze ușurat, iar graba sa pare preluată obsesiv de zgomotul îndrăcit al șinelor. O țigancă în vîrstă, care moțăie amețită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
De pe rafturi se revărsau formulare, mopuri, mături. O chiuvetă Înfundată, plină cu votcă și rom. Ușa era armată cu oțel, iar amestecul de băuturi avea miros de vomă. Strigătele și bubuiturile răzbăteau printr-o răsuflătoare a sistemului de Încălzire. Ed bubui În ușă; nici un răspuns. Urlă În răsuflătoare, cu aerul cald izbindu-l În față. Se pomeni cu mîinile legate și ușurat de conținutul buzunarelor. Iar băieților de la secție nici nu le trecuea prin cap că i-ar putea da În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de la secție nici nu le trecuea prin cap că i-ar putea da În gît. Se Întrebă ce-ar fi făcut tatăl lui. Timpul trecea chinuitor de Încet. Hărmălaia din arest Încetă, se Înteți, se opri și iar porni. Ed bubui din nou În ușă, dar tot fără succes. Încăperea deveni insuportabil de caldă. Aerul era Îmbibat de putoarea băuturilor. Ed se simți ca la Guadalcanal, cînd se ascundea de japonezi sub grămezile de cadavre. Uniforma Îi era fleașcă. Dacă trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Edmund. El era de serviciu la secția centrală În Ajunul Crăciunului și cred că are niște informații prețioase pentru tine. Da... Diseară? Sigur, o să fie acolo. Da. Transmite-i salutări lui Helen. Da. Cu bine, Bill. Ed simți cum Îi bubuie inima În piept. Preston Îi zise: — Te Întîlnești cu șeful Parker la Pacific Dining Car diseară la opt. El o să facă rezervare pentru o cameră separată, În care veți putea discuta. — Care dintre depoziții să i-o prezint? Preston Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din loc! Te caută tovarășa. Karen ședea lîngă un afiș de pe perete: Brett Chase În rolul locotenentului Vance Vincent. Jack merse spre ea. Ochii lui Karen se luminară. — Dumnezeule, e minunat! Să-mi spui cine-s toți oamenii ăștia! Muzica bubuia - Cooley lălăia, iar Dublu Perkins Își chinuia chiatara. Jack o conduse pe Karen În pași de dans În partea cealaltă a sălii, Într-un colț În care fuseseră adunate mai multe reflectoare. Un loc ideal - liniștit și cu vedere spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi de față la audiere, dar că va putea asculta prin difuzor În biroul meu. Jack, Îmi pare rău! — Ovreiașule, te pricepi de minune să-ți protejezi martorii... CAPITOLUL 13 Bud sorbea whisky dintr-o sondă. Muzica de la tonomat Îi bubuia În urechi. Avea cel mai prost loc din tot barul - o canapea lîngă telefoanele publice. Îl chinuiau rănile vechi, căpătate la fotbal - dar și dorința de a i-o plăti lui Exley. Fără insignă, fără armă, amenințat cu punerea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
SFORILE POSTFACTUM! — Probleme de serviciu, dom’ locotenent? — Chiar așa. Ia-ți la revedere de la noua ta prietenă și vino cu mine la mesele alea din spate. I-am spus barmanului să dea muzica mai Încet, ca să putem discuta. Piesa care bubuia deveni brusc suavă. Smith o luă Înainte. Un marinar pusese deja ochii pe Angela. Bud se Îndreptă și el spre separeuri. Ambianță plăcută: Smith, două scaune, o masă, un ziar care acoperea masa, cu o grămăjoară sub el. Bud se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
răspunsuri. Liniște Întunecată, țăndări de tencuială rotindu-se În spirală și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima Îi bubuia, capul Îl durea teribil. Îl dureau și fălcile. Rupsese perna pe care se cuibărise. În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa că nu mă obliga să te ameninț. Vincennes zîmbi. Aproape ca-i atinsese coarda sensibilă - bătrînul, Marele V de odinioară. — Și dacă iese prost? — Atunci omoară-l. CAPITOLUL 61 Fumul de opiu Îl izbea În moalele capului. Răspunsurile chinezului Îi bubuiau și mai tare În timpane: — Spade nu aici, locul meu autorizat poliție, plătesc, plătesc! Unchiul Ace Kwan l-a trimis la Dewey Shin Grăsanu’, care l-a trimis la un șir de hogeacuri de pe Alameda, Spade a fost aici, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Patchett. Doi iepuri dintr-un singur foc - Duke și Mal. Mal voia bani, pen’ că-l știa pe omul din poteră. Dă-mi-l pe Dudley. Spune că Dudley Smith a fost partenerul tău. Vincennes se lăsă pe vine. Restaurantul bubuia: milioane de glasuri. SÎnge pe galantar. Ed se gîndi la David Mertens. O străfulgerare - școala de la studiourile Dieterling, la un kilometru jumate de casa lui Billy D. — Abe nu-ți mai poate face rău. Kikey Începu să se Înece. — Abe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
găsesc acasă. Nimeni nu simte atîta compasiune față de un mincinos precum cineva de aceeași condiție. CÎnd am ajuns pe palier, m-am oprit să-mi adun curajul și să urzesc un pretext prin care să-mi justific vizita. Radioul vecinei bubuia din partea cealaltă a palierului, transmițînd de astă dată un concurs de cunoștințe religioase intitulat „Sfîntul la Cer“, care menținea electrizată audiența din Întreaga Spanie În fiecare marți la prînz. Și acum, pentru cinci duros, spune-ne, Bartolomé, sub ce formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
într-o expresie comică. — Dacă e cumva vorba de vreo femeie, să știi că nu m-am culcat cu ea. — N-ai auzit de Marele Altar al ubilor? se indignează și mai mult tânărul. Evreul clatină din cap. — Pe Rin! bubuie vocea germanului. — Lasă-mă dracului cu Rinul vostru! se înfurie la rândul său instructorul. Eu știu unde e Rinul, dar tu, dacă-ți vorbesc de Iordan și Marea Galileii, ai vreo idee pe unde se află? Pusio lasă capul în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i s-a cerut și lui părerea, face un pas înainte și rostește hotărât: — Aveți multă băgare de seamă câte vite sacrificați. Nu uitați că zeilor de sus li se aduc jertfe în număr fără soț. Tiberius simte pieptul tânărului bubuind sălbatic lângă el. S-a speriat, prostuțul! Ca să-i abată atenția, se apleacă și glumește: — Cam cum crezi tu că următorul taur îl înjură pe ăsta? Velleius cască ochii mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l facă atent. Amândoi văd cum flaminul lui Marte arată iute cu mâna unor slujitori să ridice bucata și să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia Zeului n-a încetat! bubuie vocea de bas a lui Asi nius Gallus. Așa, bagă-te și tu ca musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
membrele Îi zbîrnîie, Îi bîzÎie, aproape, de oboseală. GÎndul de a se Întoarce la John Allen House În momentul ăsta al serii, cînd localul era cufundat În haos, cu scaune trase prin sala de mese, cu luminile strălucind și radiourile bubuind de muzică de dans, cu fetele alergînd În susul și josul scărilor În desuuri, smulgîndu-și bigudiurile din păr, strigîndu-se una pe alta pe un ton ascuțit - Însuși gîndul o extenua. O trase pe Betty de braț. — Nu mă simt Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea și Betty se Îndreptau spre John Allen House, spunîndu-și că vrea să vadă proiectoarele Îndreptate În sus, să vină avioanele și tunurile să Înceapă să tragă, iar iadul să se dezlănțuie pe pămînt... Dar cînd primele tunuri Începură să bubuie, undeva În nordul Londrei, se neliniști și o făcu pe Betty să meargă mai repede - chiar În starea mizerabilă În care se afla, Îi era teamă de bombardament, de a nu fi rănită, nedorind să moară, la urma urmelor. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să fiți bătuți de acum și pînă la Crăciun, auziți? Fraser Își vîrÎ capul În pernă, gemînd și blestemînd lumina. Duncan Își trase pătura pe ochi. Le-au bubuit În ușă, dar pașii grăbiți au trecut de ei. Dispărură o clipă, se opriră, deveniră mai puternici, apoi dispărură din nou. Duncan simțea cum domnul Browning și domnul Chase se Întorc arătîndu-și colții, asmuțiți și furioși ca niște cîini În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dominând ca înălțime bărbații Fotse, ca două steaguri albe. Ciclul dansului continuă, pereche după pereche fac pași în față spre tobă, pentru ca mai apoi să cedeze locul următoarei perechi. Ritmul continuă și mai îndrăcit, pașii se dublează, toba cea mare bubuind, zgomotul crescând vertiginos ca un gigant deranjat din somn. Una câte una, femeile se desprind din dans, răsucindu-se cu brațele întinse, cutremurându-se, trupurile lor lovind ușor pământul, înfiorându-se ca în transă. Atunci se oprește muzica. Se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]