476 matches
-
un soț abuzat de soție. Am văzut luna trecută un documentar pe Canalul 4 despre astfel de căsnicii. Trebuie să chemăm poliția. Dacă n-au sunat deja vecinii, adaug eu, ridicând vocea, ca să răzbată peste fundalul cu țipete și cu bubuituri în ușa de la bucătărie. S-au obișnuit de mult, mormăie Jim. Obișnuiau să cheme poliția, dar ea le spunea întotdeauna că a fost doar o mică ceartă și-i trimitea înapoi de unde veneau. Probabil că de data asta nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu spui, cineva nevăzut și nu de pe meleagurile noastre, a scris pe cerul României: Spaimă! Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era peste tot. Puteam citi pe fața lor sentimentele și repulsia, dar nu aveau ce face. Cineva trebuia să moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Corvium a ieșit din aria de comunicații, au venit câteva rapoarte despre o posibilă activitate în blocul vecin cu aripa E, cea în care Soliteraj a venit cu majoritatea armelor și în care Magrun l-a insultat pe Împărat. O bubuitură surdă s-a putut auzi până la primul nivel al subsolului câteva momente mai târziu și clădirea s-a cutremurat ușor. Am crezut pentru câteva clipe că e un tunet, cu toate că aceste fenomene se întâmplă rar pe ninsoare, până când țipete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întunericul abia dezvăluit de becuri. Purceseră! Aveau armele proptite de umeri și abia făcură primii pași prin tunelul umed și prost luminat când tavanul începu să se zgâlțâie ușor și din el să se scurgă șuvoaie de praf. Se auzeau bubuituri înfundate și, apoi, sunetul a ceva masiv care se lovește sec de pământ inundă coridorul subteran. Tancurile? întrebă Sergheiov. Da. Au început bombardamentul, confirmă Helur. Vor fi tare uimiți când nu vor găsi nici un suflet viu în tot acel monolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peste măsură ca să-și dea seama de orice alt sunet în afară de clipocitul apei și al pașilor lor. Subit, Împăratul ridică mâna dreaptă și le făcu semn să se oprească. Din întuneric păreau să se audă tunete înfundate. Erau altfel decât bubuiturile tancurilor. Le indică să se ducă câțiva pași înapoi și ei îi urmară indicațiile întocmai. Retrași astfel, cei din față se lăsară în genunchi și ochiră în întuneric spre orice ar putea ieși de acolo. Cei din spate rămaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tren, luară și câte un sac cu provizii sau o cutie. M-am strecurat printre toți cei care se înghesuiau spre ușile înguste ale vagoanelor și am ajuns într-un final în spate. Chiar în acel moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi și răbufni în dom. Intrarea trebuie că se prăbușise! Mulțimea de elevi se împuțină văzând cu ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întrebă Soliteraj după vreun sfert de oră. Or fi mantiile astea din Leverif, și or fi ele căptușite cu tot felul de minuni, dar mie îmi îngheață oasele! Așa-i, zise Cosmin. Și mie... Vorbele îi fură curmate de o bubuitură care se propagă în aerul nemișcat și rece al pădurii. Surprinși, se aruncă fiecare în spatele unui trunchi de copac. Dulăii stăteau lipiți de pământ, ca și cum ar fi așteptat o pradă inocentă să treacă pe acolo. Ceilalți își țineau armele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
chirciți, temându-se să nu fie loviți. Dar lupta era în cu totul altă parte, iar Corvium știa lucrul ăsta. Gloanțele se tot auzeau cum loveau fie un copac, fie cum se prăbușeau în pătura zăpezii. Se auzi din nou bubuitura mai puternică și tirul din apropiere parcă se mai rărise. Împușcătura se auzi iarăși, mai aproape, mai tare! Se puteau auzi, pe aripile vântului, strigăte și urlete deznădăjduite. Erau ordine care nu puteau fi înfăptuite! Un zumzăit începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
când sunam acasă și se întâmpla ca el să răspundă la telefon. Tot ce reușea să spună era „Care dintre voi e acolo? A, Rachel? Stai puțin până o chem pe maică-ta“. După asta nu se mai auzeau decât bubuiturile înfundate scoase de receptorul trântit pe măsuța telefonului. Iar dacă mama nu era acasă, tata intra în panică. „Maică-ta nu e aici“, îmi spunea el de fiecare dată cu o voce îngrozită. Subtextul fiind „Te rog, te rog, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost. La un moment dat, uriașa cupolă a uriașei grote a prins a se surpa. Din loc în loc, curgeau, asemenea unor cascade, șuvoaie de calcar și pietre, care astupau tot ce le era în cale. în scurt timp, o bubuitură înfundată s-a auzit pe o distanță de sute de kilometri jur- împrejurul înspăimântătorului loc supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate ale prăbușirii s-au stins încet- încet. în locul fostei grote se căsca acum a adâncitură lungă de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
armată, condusă de Akechi Mitsutada, era și ea în mișcare. Acele forțe inundară cartierul din jurul Străzii a Treia, trecură ca fumul prin partea interioară și încercară să o încercuiască Templul Myokaku din Nijo. Se auzeau semnalele răsunătoare ale cornului și bubuituri de gonguri și de tobe. N-ar fi o exagerare să spunem că zgomotul cutremura pământul și cerul, nesemănând cu nimic din ceea ce se aude pe lumea asta. În acea dimineață, n-a existat în toată capitala nici un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și nu se merită toate astea. S-a șters la gură, mi-a dat sticla înapoi, să mergem, mi-a zis, înainte să ne vadă nea Gică. Bine, am zis, să mergem, și mi-am amintit că noaptea trecută o bubuitură puternică mă trezise și pe mine, după care am zăcut multă vreme treaz, nemaiputând să adorm, am zis, deci, că e-n regulă, să mergem, dar atunci, exact când m-am gândit la visul meu, am auzit o bubuitură, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o bubuitură puternică mă trezise și pe mine, după care am zăcut multă vreme treaz, nemaiputând să adorm, am zis, deci, că e-n regulă, să mergem, dar atunci, exact când m-am gândit la visul meu, am auzit o bubuitură, numai că asta nu era la fel de puternică, mi-am și dat seama ce era, două camioane se apropiau foarte repede de terenul de sport, de departe se vedea că sunt vopsite în verde și au prelate de camuflaj, noi stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap, deși țintisem într-acolo, și atunci am lăsat arma-n jos, dar bubuitura mai stăruia printre zidurile de piatră ale grădinii, și atunci bunicul m-a luat din nou pe după umeri, spunându-mi că a fost o lovitură frumoasă, să mergem să vedem, ne aflam la doar trei pași distanță, când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de fumul negru și gros, cu mult, dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse, n-am vrut să-l inhalez, am vrut să mă ridic, să fug de-acolo, să fug înapoi spre postul de observație, deși bubuiturile s-au amplificat foarte mult, auzeam trosnetul focului peste tot în jurul meu, și atunci am știut cu siguranță că n-o să mai am puterea să mă ridic, că-n genunchi o s-aștept să mă cuprindă flăcările. Zgomotul ajunsese atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spaima lui în clipa când noi treceam unul pe lângă celălalt. Eu înălțându-mă, el prăbușindu-se. Poate că pentru asta și plăteam. — Păi, să văd ce pot face, am spus. S-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, urmat de trei bubuituri furioase în ușa de la intrare. Alec s-a ridicat în aceeași clipă și a pornit-o înapoi, spre baie, cu pași furișați, care trădau o îndelungată experiență, mimând cu palma lama cuțitului dus la gât își smuci capul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Hei, She-She, spuse Moby. Martin, care e cu mine, e scriitor englez. — Dea? făcu She-She. — Dea, am făcut eu. M-am ridicat, cu pielea mea cenușie, cu burta măreață și halatul înflorat, cu părul meu de culoarea cerului Londrei - sub bubuituri, sub vuiet. * — Nu ești excitat am fost eu întrebat zece minute mai târziu. — Da și nu. — Ei, hai. Ooo, trebuie să fii atât de excitat. — Pai, cam așa ceva, am răspuns. Cred că sunt. Într-adevăr, eram într-o cameră încuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acele fete aveau porecle ca acestea, nu însemna că puteau fi răpite. Zăhărel le ceru părinților ca el să plece în căutarea fetelor dispărute. Merse el ce merse, până dădu de un pod foarte mare. Traversându-l, deodată auzi o bubuitură puternică și căzu într-un gol adânc. Se trezi. Era într-o lume fermecată unde totul era făcut din dulciuri. În copaci creșteau bomboane de tot felul, tufișurile erau din budincă, iar străzile erau din turtă dulce. Dar, totuși, ceva
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
lui Zăhărel. Zăhărel fugi spre lacul de ciocolată, dar își dădu seama că vrăjitorul îl urmărea. Când acesta se pregătea să arunce o vrajă spre el, prințul scoase un pic de praf de sare și îl aruncă spre el. O bubuitură se auzi și vrăjitorul se făcu nevăzut. Viteazul se aruncă în mijlocul lacului de ciocolată și fu înconjurat de o lumină orbitoare. Se trezi în mijlocul regatului său, unde era tot poporul, inclusiv regele și regina. Era plin de ciocolată, și el
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit prelung, ca și cum ar fi fost despicat un buștean enorm. Cele 73 de servicii specializate și 42 de agenții de securitate plus cele 11 servicii care țin direct de cabinetul președintelui, s-au sesizat prompt fiindcă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
compune, la fel de bine, o gară sau un azil de nebuni. O fabrică sau o închisoare. Indiferent cum le-ai asambla, nu ai cum să fii sigur că e corect. Piesele astea minuscule, cupolele și coșurile de fum, saltă la fiecare bubuitură care răzbate prin podea. Oamenii ăștia obsedați de muzică... Alergici la liniște... Nimeni nu vrea să-și recunoască dependența de muzică. Pur și simplu nu se poate. Nimeni nu e dependent de muzică, de televizor sau de radio. Însă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
furie o doamnă elegantă de pe vas. Săracul Prâslea fu pus la muncă de căpitan. Trebuia să spele toată puntea și toate geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu un vârtej mare care înghiți tot vasul. Probabil au fost oamenii legii care vroiau sal salveze pe Prâslea. Din acesta bubuitură, eroul nostru se trezi din nou îmbrăcat în hainele lui de poveste. Îi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu un vârtej mare care înghiți tot vasul. Probabil au fost oamenii legii care vroiau sal salveze pe Prâslea. Din acesta bubuitură, eroul nostru se trezi din nou îmbrăcat în hainele lui de poveste. Îi dispărură armele avute, dar și hainele cu care era îmbrăcat. Se afla din nou în curtea palatului impunător unde îl aștepta aleasa inimii. Într-un buzunar de-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]