687 matches
-
post bun e mai bun decât un de dulce rău. 2 Ca să-și mai vândă băcanii caracatița. 2 Ca să fac economie, carnea e tot mai scumpă. 1 Fiindcă sunt prieten cu Mitropolitul. 4 Ca să-mi scadă burta. 3 Așa gătește bucătăreasa noastră. 1 Pentru că taică-meu e zarzavagiu. 1 Ca să nu-mi mai ceară nevasta icre negre. 4 Ca să râd de popa al nostru, care nu postește. 7 Ca să n-am ceartă-n casă. 2 Ca să fac pe placul viitorilor socri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu voce groasă, Peppin. Mai avem un Mirto, Păvălucă, Pavel, care stă la masa aia de-acolo, dar astăzi s-a învoit, are om la tăiat porcul, e Ignatul. De Crăciun ne aduce fel de fel de bunătăți, are o bucătăreasă pe cinste, o să vezi și dumneata. Aicea suntem ca o familie... S-a întâmplat de au plecat deodată câțiva redactori buni, și Călăuza Bucureștiului și Adevĕrul ne cam înțeapă că nu mai avem oameni... Încă o dată, bine-ai venit, adăugă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mâncasem, fiindcă seara era o petrecere - mi-a luat talia între mâinile lui mari, cu degete frumoase, și a văzut că încape tocmai bine acolo. În loc să mă laude, cum credeam că ar fi politicos, și cum făcuseră, acasă, Safta și bucătăreasa, el m-a certat atât de tare că mi-au dat lacrimile: — Domnișoară, a zis, cum de te lasă mama dumitale să te strangulezi în halul ăsta? Ce vârstă ai? Nici n-ai nevoie de corset, ești mai degrabă slăbuță
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de tablou romantic, unul care apare numai atunci când zâmbește. La 8 a venit și signor Giuseppe, vecinul nostru: nu vorbește bine românește, însă ne-a cântat la chitară, e un om bun și vesel, cred eu, dar, cum mă ceartă bucătăreasa, eu cred că toți oamenii sunt buni. Mai puțin unul! Apoi ne-am așezat la masă, ne era la toți foame. Și papa era vesel, de data asta, și-a povestit o mulțime de întâmplări medicale, la care domnul Crețu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dă seama ce lucru ieșit din comun înseamnă să vezi până departe-departe, în zare. Mama m-a ajutat să-mi spăl părul fiindcă, de când am renunțat la mai toate ajutoarele din casă, ca să facem economii (o mai avem doar pe bucătăreasa noastră, cu mintea ei îndesată de superstiții, pe Safta și pe firavul Nelu, mereu suferind), ne ajutăm una pe alta. Nu spălatul e cel mai greu, ci uscatul. Nu poți sta prea aproape de cămin, încă din școală ni se povesteau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sus, cum se cuvine. Supierele erau tot din porțelan Rosenthal, cu mânere dantelate, la fel ca bumbul capacului. Vasul era cu unduiri albe și borduri aurii, dar capacul avea, vai, o crăpătură subțire ca un fir de păr: îl lovise bucătăreasa, iar apoi izbucnise în plâns, dar nu mai era nimic de făcut acum, era prea târziu să-l înlocuiască. Marioara se desprinse cu greu de opera ei de artă și fugi să se aranjeze pentru cea mai importantă seară a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar tot mai erau două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi cu corpul întreg, ca într-o hipnoză. Ajutoarea bucătăresei era acolo, cu șorțul ei și cu rădăcinile părului mirosind a fiertură. — Câți ani ai? Ești de-aici, de prin satele ce se văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înfăptuit Revoluția“, ci un boss influent și temut, cu conturi în bancă. — Ce-i lipsește fiică-mii, spune? se trezea mormăind și înghițindu-și cuvintele, ca și cum i- ar fi ars cerul gurii. Fiică-sa conducea un Samand și avea o bucătăreasă, nu era mare lucru la Teheran, doar că oamenii se înclinau când trecea, de parcă ar fi fost o împărăteasă. — Ascultă-mă, ștreangul o paște! nu înceta bătrânul să țipe, până când Armin amorțea cu inima strânsă de frică. Bunică-sa se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era orice bazar, iar vinerea, în Joomeh, târguia broderii, cașmir indian și dantele Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se admiră în oglindă. Avea oaspeți la cină și o bucătăreasă din Qom o mai ajuta cu gătitul. Kian, funcționar în Ministerul Transporturilor, Pedram, subdirector de bancă, și alte trei nume ale lumii mondene veneau să-l susțină pe Moussavi, pentru că toți cinci purtau panglica verde. Sonia, însă, era indecisă. Ea îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o mână de ajutor: băiatul afgan, seropozitiv, speria pe oricine. Îl aduse acasă și îl lăsă chiar în patul lui Armin Caryan. Îi găsi niște îmbrăcăminte și ceva de încălțat, apoi începu să se agite. Peste zi, dansatorul rămânea cu bucătăreasa. Se uita la televizor ca un posedat și, de multe ori, nu îl auzea ore în șir, nu cerea de mâncare ori de băut. În seara în care Ghazal se întoarse cu numărul socrului ei, din Tabriz, afganul stătu nemișcat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Simți o lovitură ca de baros. NOUA CEASURILE PARCĂ SE TÎRAU ÎN DIMINEAȚA ACEEA. ÎMPĂRĂTEASA PĂȘEA PRINTRE OGLINZILE ÎNȘIRATE PE PEREȚI. ERA O TÎNĂRĂ ÎNALTĂ ȘI BINE FĂCUTĂ. LA UN MOMENT DAT GÎNDI: "CE ÎNCORDATĂ PAR, CA O AJUTOARE DE BUCĂTĂREASĂ TRUDITĂ PÎNĂ LA EPUIZARE. ÎNCEPE SĂ-MI FIE MILĂ DE MINE ÎNSĂMI ȘI PARCĂ REGRET TOATE ACȚIUNILE ASPRE PE CARE SÎNT SILITĂ SĂ LE ÎNTREPRIND. ÎMBĂTRÎNESC". Și chiar se simțea mai bătrînă. Pentru a nu știu cîta oară, aprinse unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe unchiul ei. Fără Îndoială c-o face dinadins... — Trebuie s-o salvăm pe Armanoush, i-a Întrerupt bunica Shushan, matroana familiei. S-a ridicat de la masă și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre fotoliul ei. Deși era o bucătăreasă extraordinară, nu avusese niciodată o poftă prea mare de mâncare iar În ultima vreme, se temeau fetele sale, găsise o modalitate de a se ține În viață nemâncând nimic altceva decât o ceașcă de ceai pe zi. Era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doilea. Vadim Vasilievici locuiște cu el și îl servește în calitate de secretar. Mai are și un servitor, Artur. ă Mai locuiește cineva în reședința dumneavoastră? ă Da, Marfa Denisova. Doica Sofiei, de când a fost mică, locuiște încă cu noi. și Lizaveta, bucătăreasa noastră. ă Aveți o bucătăreasă și totuși măcinați scorțișoara singură? o necăji Porfiri cu mirare prefăcută. ă Sunt anumite lucruri pe care îmi place să le fac la bucătărie, atât fiindcă îmi face plăcere, cât și fiindcă nu îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
el și îl servește în calitate de secretar. Mai are și un servitor, Artur. ă Mai locuiește cineva în reședința dumneavoastră? ă Da, Marfa Denisova. Doica Sofiei, de când a fost mică, locuiște încă cu noi. și Lizaveta, bucătăreasa noastră. ă Aveți o bucătăreasă și totuși măcinați scorțișoara singură? o necăji Porfiri cu mirare prefăcută. ă Sunt anumite lucruri pe care îmi place să le fac la bucătărie, atât fiindcă îmi face plăcere, cât și fiindcă nu îmi place să le las în seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cu siguranță ar fi putut avea acces la această substanță. ă Deci este menajera? Porfiri își ridică sprâncenele cu îndoială. ă La urma urmei, oricine din casă ar fi putut avea acces. Marfa Denisovna, bătrâna doică, spre exemplu. Sau, Lizaveta, bucătăreasa. Apoi, cei doi domni care locuiesc acolo, Osip Maximovici și secretarul său, Vadim Vasilievici. știm că Goriancikov a lucrat pentru editura lui Osip Maximovici. ă Da, însă am văzut că alibiul lui Osip Maximovici este susținut de trecutul la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o altă masă În fața unui laptop deschis, verificîndu-și temele cu o colegă, cu mobilul la ureche. Wakefield nu și-a mai verificat e-mailul de zile Întregi; este ca și cum unul dintre firele care Îl țin legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plicticos, cum ar fi șansele ca Spring Story să câștige cupa. Ce părere ai? Discuția lor animată despre curse - care îi intraseră în sânge de la primele ieșiri pe hipodrom la opt ani - continuă până când cina fu gata. Phyllis era o bucătăreasă surprinzător de bună, dat fiind că gătitul părea o artă care cerea dragoste și atenție, dar compensa lucrul ăsta punând pe masă porții nejustificat de mici. Nu era de mirare că Ralph era numai piele și os. După cină, Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei bucătari și-un ajutor, plus bucătăreasa șefă. Eram singur. Făceam - tochituri, ciorbe, fripturi de toate felurile, salate. Am făcut și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o gâscă, unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur. În timpul liber, făceam alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Căutară Îndelung Peugeotul negru al lui Sasha, asediat de zeci de alte mașini Întunecate. Aerul dens, saturat de benzen, te lua de cap. Sasha decuplă antifurtul, iar luminile mașinii aprinseră pentru o clipă Întunericul. — Nu pierzi nimic, eu sunt o bucătăreasă foarte proastă, iar meniul l-a ales Kevin, cotlet și cartofi prăjiți, imaginează-ți, spuse Emma deschizând portiera. Mașina lui Sasha mirosea a mentă. Scaunele erau acoperite cu pânză albă. În aparat, iubitul fantomatic lăsase Eternal Caballé. Carcasa CD-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar el devenea bun de pus la rană. Altfel, se făcea că n-aude ori mormăia ceva. Iar pe Ghighina o privea dușmănos și nu se grăbea niciodată să facă ce-i cerea fata. De aceea se bucurase când Savetina, bucătăreasa, îi spusese că o-ncasase cu o seară în urmă: „Domnișoară, domnișoară, îi spusese aceasta, vătaful nostru a luat-o în barbă, a fost un scandal azi-noapte în odaia grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când Savetina, bucătăreasa, îi spusese că o-ncasase cu o seară în urmă: „Domnișoară, domnișoară, îi spusese aceasta, vătaful nostru a luat-o în barbă, a fost un scandal azi-noapte în odaia grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa mai mult, iar Ghighina voia amănunte și spera să le afle de la Pampu. Evident voia să-i arate și rochia cea nouă. Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea seama că trebuie să spună ceva, dar nu-i venea nimic. La un moment dat, le zâmbise, iar ele deveniseră dintr-odată prietenoase, îl întrebaseră dacă nu vrea și o bucată de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în spatele meu, eu îmi lăsam greutatea pe genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna dreaptă și murmura rugăciuni către Taweret, Isis și Bes, zeița cea urâtă în formă de pitic care iubea bebelușii. Bucătăreasa, pe partea stângă, scutura un băț gravat cu scene de naștere deasupra capului meu ca să-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă copilul era o moașă pe care o chema Meryt. N-o cunoșteam, dar mâinile ei erau la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care o făcea n-ar fi murdărit podelele, iar gângureala lui n-ar fi tulburat munca scribilor. Așa că îmi duceam zilele în aer liber. Când fiul meu dormita între flori, eu pliveam în grădină și culegeam tot ceea ce îmi cerea bucătăreasa, învățam plantele și fructele locului. Când se trezea, era întâmpinat de cântecele păsărilor egiptene, iar ochii i se măreau de plăcere când le vedea că își iau zborul. Grădina a devenit casa mea și învățătoarea fiului meu. Re-mose a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]