690 matches
-
realizări, precum și prin cea a proprietăților, a limbii, a așezării, a naturii necesităților și a încă alte o mie de punți; ba am putea spune chiar că Bucovina e dependentă de Moldova, prin faptul că aceasta din urmă îi oferă bucovineanului strâmtorat o climă blândă, ogoare, câmpii și pășuni în exces, o circulație deschisă și liberă, o așezare favorabilă desfășurării feluritelor activități, aceleași tradiții, aceleași obiceiuri, aceeași religie etc. Principala piață de desfacere a produselor bucovinene, aici fiind vorba de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
București, 1915, p. 198. 165 Ibidem. 166 DJAN Suceava, colecția Documente, pachet XIV, doc. nr. 49. 167 Isidor Onciul, op. cit. 168 Nicolae Bocșan, op. cit., p. 92. 169 Ion Nistor, Istoria bisericii din Bucovina și rostului ei național-cultural în viața românilor bucovineni, București, 1916, p. 41. 170 Ion Budai-Deleanu, op. cit., p. 198. 171 DANIC București, colecția Microfilme U.R.S.S., rola 60, cadrele 599-600. 172 Lucia Protopopescu, Noi contribuții la biografia lui Ion Budai-Deleanu, București, 1967, p. 118-119. 173 Isidor Onciul, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Curtea de Conturi a țarii. Munteanu Traian, a vindecat suferințele oamenilor de pe alte meleaguri ale țării, fiind și azi activ, ca inspector sanitar în București. Muntean George, critic literar, cercetător și scriitor, candidat la Președinția României, este cunoscut ca un bucovinean care a făcut multe pentru acest colț de țară. Sorodoc Mircea a fost șeful gării Rădăuți în perioada când trenurile, de la marfar până la accelerat, nu încăpeau în stație, spre deosebire de liniștea de acum. Tomorug Octavian, s-a întors în orașul natal
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
de astăzi, în care toți românii trebuie să serbeze amintirea celei dintâi uniri săvârșite la 1859 între cele două Țări Românești, noi cei mai jos iscăliți, potrivit punctului nostru de plecare, nu ne mai socotim ca până acum: ardeleni, basarabeni, bucovineni și nu ne mai socotim nici numai fiii aceluiași popor român, ci ca cetățenii aceluiași stat unitar românesc, ca cetățeni ai României nouă a tuturor românilor, cu aceleași datorii de fiecare parte a ei și cu aceleași drepturi.” După ample
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
aflându-se Columna Traiană de la Roma și impunătorul Monument de la Adamclisi. Puternica și inevitabila colonizare romană a dus la asimilarea dacilor, dând naștere poporului român și a limbii române, din care făceau parte indivizibilă, și fac și astăzi, basarabenii și bucovinenii. Nașterea poporului, care de-a pururi va purta numele ROMEI, în ciuda tuturor frământărilor și răzlețirilor de pe lungul drum al Istoriei, va tinde necontenit spre libertate și unitate. Așadar, dintotdeauna Basarabia și Bucovina de Nord au trăit și vor trăi cât
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
vor purta în veci pe fruntea lor pecetea capului de zimbru, un zimbru Mușatin, prin Petru, Roman, Alexandru, Bogdan, Ștefan, Rareș, Ion Vodă, pecete care stă și va sta mărturie neclintită prin vremi și peste vremi, arătând că basarabenii și bucovinenii, la fel ca moldovenii, muntenii și ardelenii, din daco-romani se trag și tot români sunt. Răpite de la sânul mamei lor, supuse colonizării și rusificării forțate, Basarabiei și Țării de Sus a Bucovinei nu le mai rămânea decât reînvierea dragostei de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
București. Unde le-am găsit, pe post de lectori, pe cine credeți? Pe tovarășele Cici, Mimi, Jeni, Didi, Fifi, Pepi... * M arin Preda a intuit imediat încărcătura de romanesc (sper să n-apară românesc) ce-o poseda, latentă, destinul cărturarului bucovinean Traian Chelariu. Și i-a conferit rang de personaj în romanul "Cel mai iubit dintre pământeni", plasându-l în echipa ce trudea la ecarisaj. Chiar așa a și fost: profesorului și scriitorului Chelariu i s-a oferit, la ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Editurii "Junimea". Jurnalul trebuia publicat: mărturisea un destin tragic, într-o scriitură reținută și resemnată, cu frazare elegantă și incursiuni culturale de-a dreptul excepționale. Ar fi venit în seria deschisă de Jurnalul altui fost pușcăriaș în anii '50, țăranul bucovinean Toader Hrib ("Cronica de la Arbore", tipărită în două ediții) care, evident, pe alt palier și cu alte mijloace, revela la fel de sincer un univers bucovinean luminat de aceeași bucurie dăruită și întemeiat pe aceeași credință: spiritul nu trebuie să se lase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
reconstitui oarecum adevărata epopee a emigrației cercetând folclorul românesc izvodit în celălalt capăt de lume. Prin 1973, am primit, la Editura "Junimea", vizita unei asistente universitare din Canada, care oferea spre publicare ditamai volumul (850 pagini!) conținând creații populare datorate bucovinenilor ajunși în Ontario. Cum editarea unei astfel de cărți cât o cărămidă implica dificultăți financiare și nu toate "baladele înstrăinării" aveau reală valoare literară, am propus tipărirea unei selecții de circa 300 pagini. Culegătoarea (le adunase, de fapt, din gazetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fost redactate, parte din ele, într-o altă limbă (germana). Documentele revelează un autor de proză, poezie, culegeri de folclor, critică, traduceri (din Goethe!), teatru probabil, cel dintâi dramaturg al Țării de Sus și un luptător activ pentru drepturile românilor bucovineni aflați sub stăpânire kesaro-crăiască. Acuzat de spionaj și crimă de înaltă trădare față de armata austriacă (1918), judecat de Curțile marțiale din Brașov, Cluj și Lemberg, Taniac a scăpat cu greu de pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare, după un lung periplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
firesc și, în majoritate covârșitoare, românesc, la 1774, s-a ajuns în 1914 la un mozaic de 14-15 grupuri etnice și 10 confesiuni religioase; în cazul Bucovinei (1774-1918) trebuiau înfățișate, pe cât posibil, cu documente istorice specifice muzeologiei, eforturile permanente ale bucovinenilor pentru păstrarea, afirmarea și apărarea ființei lor naționale, dar și a legăturilor îndeosebi culturale, cu românii din celelalte provincii românești, în general, cu Moldova și apoi cu vechiul regat după unirea din 1859; 5) Epoca contemporană cu Marea Unire, prezentată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și continuă să aibă un rol foarte important. În jurul ei s-au grupat și în paginile ei au publicat numeroși intelectuali din Suceava și împrejurimi, dar și din țară, iubitori ai istoriei și culturii Bucovinei, în general, universitari, muzeografi, arhiviști, bucovineni, în special, refugiați în țară și peste hotare. Iar cei care se apleacă azi sau o vor face mâine asupra evoluției acestei nefericite provincii, nu au decât de câștigat, revăzând, completând sau corectând și aprofundând cele ce s-au scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fiu a fost și el un cărturar profesor, traducător, poet, prozator, membru fondator al revistei "Junimea Literară" (1904), alături de Ion Nistor, George Tofan, Sextil Pușcariu. Colaborările bădiei la anuarul muzeului le-am putea numi și socoti după o expresie a bucovineanului Leca Morariu drept "multe și mărunte". Însă, aceste rânduri ca și rubrica permanentă ținută într-o vreme în "Monitorul de Suceava" anunță stilul său, predilecția pentru detaliile vieții spirituale de odinioară, plăcerea de-a se cufunda într-un univers intim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a elaborat și publicat în urma unei îndelungate și vaste cercetări efectuate, atât direct, cât și prin intermediul unor impresionante anchete și corespondențe cu prieteni și cunoștințe, cu biblioteci și centre culturale, îndeosebi din Austria, România, Germania, URSS, Ucraina, Israel sau printre bucovinenii din diaspora cu începere din 1966 și până în prezent patru tomuri voluminoase (la care se adaugă al cincilea, aflat sub tipar), cuprinzând nu mai puțin de 32.256 titluri de studii, articole, monografii, culegeri de documente, note, însemnări, memorii, referiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Watheland), unde se înscrie la gimnaziu în anul II. Înaintarea trupelor sovietice îl silește să se mute în vestul Germaniei, inițial la Leipzig, apoi la Bayern. În 1947 se stabilește la Stuttgart-Büssnau, unde se constituie un fel de "colonie" a bucovinenilor. Erau la Büssnau, într-o suburbie a orașului Stuttgart, peste o sută de germani, refugiați din Bucovina. Când, în 1949, exact la 20 de ani de la naștere își susține examenul de bacalaureat la Liceul din Stuttgart își alegea ca lucrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în vestul Germaniei, inițial la Leipzig, apoi la Bayern. În căutarea unor repere morale și piloni de stabilitate comunitară, în anul 1947 se mută la Stuttgart-Büssnau. Aici se așezaseră numeroși refugiați bucovineni, care au înființat un fel de "colonie" a bucovinenilor. În anul 1949, Erich Beck susține examenul de bacalaureat la Liceul din Stuttgart. După absolvirea liceului participă, ca muncitor, la reconstrucția Universității Tehnice din Stuttgart, la care se înscrie în anul universitar 1950/1951, la Facultatea de Chimie. Din motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
putea fi rostit decât în șoaptă pentru refugiații bucovineni, între cunoscuți și prieteni. Se interesează despre tot ce se scrie și publică despre Bucovina și încă nu numai în noua sa patrie, ci și în Austria, România, Israel, ori printre bucovinenii din diaspora. Începe să publice el însuși primele studii și articole despre Bucovina. Începutul îl constituie, în 1954, lucrarea Germanii din Bucovina. Grupele etnice și economia lor în oglinda istoriei (Das Deutschtum des Buchenlandes. Die Volkgruppe und ihre Wintschaft im
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru contribuțiile sale în domeniul istoriei Bucovinei, Erich Beck a fost invitat să colaboreze la volumul aniversar: Țara Fagilor: 150 de ani de germanitate în Bucovina (Buchenland: Kundertfünfzig Jahre Deutschtum in der Bukowina). Studiile sale cuprinse în acest volum, Germanii bucovineni în cifre (Die Buchenlanddeutschen in Zahlen), Corporațiile și sistemul cooperatist în Bucovina: sistemul corporatist (Das Zunft und Genossenschaftswesen in der Bukowina: Das Genossenschaftwesen) și Despre istoria economică a germanilor în Bucovina (Zur Wirtschaftsgeschichte der Deutschen in der Bukowina) excelează prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
und Genossenschaftswesen in der Bukowina: Das Genossenschaftwesen) și Despre istoria economică a germanilor în Bucovina (Zur Wirtschaftsgeschichte der Deutschen in der Bukowina) excelează prin comentarii și observații fine asupra fenomenului economic în Bucovina, în general, și a istoriei sociale a bucovinenilor, în special. Ca un fel de piatră de hotar a nostalgiilor, a gândurilor, dezamăgirilor și speranțelor sale, drept un reper al procesului de recuperare a ceea ce a fost sau s-a dorit să fie Bucovina, în anul 1963, Erich Beck
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oferi o Universitate. Vă mărturisesc că încă îmi apare ca un miracol faptul că am primit o asemenea recunoaștere. Imboldul muncii mele științifice și a eforturilor mele personale pentru Bucovina vor continua. Găsesc mulțumire în a ajuta alți oameni, alți bucovineni, cu care destinul nu a fost atât de generos cum a fost cu mine. De asemenea, mă simt fericit și mulțumit cu munca de finalizare a bibliografiei, deși acest demers nu se va sfârși, practic, vreodată. De aceea, consider că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
această "conștiință de sine" cetățenească. Ne aducem aminte că după 1918 primarii români care au venit în Bucovina să instaureze noua ordine politică și culturală a statului căruia Bucovina îi aparținea acum, au fost numiți "regățeni" și considerați de noi, bucovinenii, ca străini. Toți bucovinenii, indiferent de etnie, se manifestau la fel. Sintagma "noi, bucovinenii" era ceva permanent și oricine citește presa anilor '20-'30 din secolul trecut, o poate întâlni. Copil fiind, aveam prieteni români, ucraineni, evrei, polonezi și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cetățenească. Ne aducem aminte că după 1918 primarii români care au venit în Bucovina să instaureze noua ordine politică și culturală a statului căruia Bucovina îi aparținea acum, au fost numiți "regățeni" și considerați de noi, bucovinenii, ca străini. Toți bucovinenii, indiferent de etnie, se manifestau la fel. Sintagma "noi, bucovinenii" era ceva permanent și oricine citește presa anilor '20-'30 din secolul trecut, o poate întâlni. Copil fiind, aveam prieteni români, ucraineni, evrei, polonezi și mi-am păstrat până astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
au venit în Bucovina să instaureze noua ordine politică și culturală a statului căruia Bucovina îi aparținea acum, au fost numiți "regățeni" și considerați de noi, bucovinenii, ca străini. Toți bucovinenii, indiferent de etnie, se manifestau la fel. Sintagma "noi, bucovinenii" era ceva permanent și oricine citește presa anilor '20-'30 din secolul trecut, o poate întâlni. Copil fiind, aveam prieteni români, ucraineni, evrei, polonezi și mi-am păstrat până astăzi capacitatea de a înțelege toate limbile care se vorbeau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
social, s-au dezvoltat anumite similarități la toate etniile bucovinene. Niște exemple banale ilustrează această aserțiune. Expresia "Ahi, pacati"! a fost folosită de toate etniile din Bucovina, dar Ahi era polonez și Pacati era numele primului călău din Cernăuți. Care bucovinean nu cunoștea jocul de cărți Taroc? Inclusiv copiii cunoșteau acest joc, care putea stârni mari emoții. În prezent, nu trece nici o săptămână în care în ziare germane, austriece sau elvețiene să nu se scrie măcar o frază despre "toleranța bucovineană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așa, dacă viața cotidiană corespundea idealului înalt de toleranță despre care se vorbește în cadrul "fenomenului Bucovina". Deoarece sunt bucovinean, probabil nu sunt în stare să judec obiectiv această problemă, dar sunt convins că cercetători independenți ar constata și astăzi că bucovinenii sunt "altfel". În ultimul timp sunt multe voci care spun că acest lucru este o consecință a unei nostalgii, dar trebuie să existe și un fundament pe baza căruia a apărut acest fenomen. Ar fi important să se cerceteze acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]