934 matches
-
Bufnița din dărâmături; Insomnii teologice în România postcomunistă Părinților mei Mândrindune cu multă nerușinare față de cei simpli, iar uneori și față de cei ce ne întrec, socotim viața virtuoasă ca pe o îndreptățire la asuprire, dar nu ca pe o pricină de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nedesăvârșirii. Ar putea fi o scuză faptul că toate textele reproduse aici sunt, în sens literal, niște elucubrationes theologicae? Rezultat al unor insomnii netratate, născute din dialogul cu prietenii din vremea studenției, aceste schițe depășesc rareori limitele unor contingențe epistolare. Bufnița din dărâmături își propune redescoperirea tonului profetic în ambientul urban al teologiei. Pe acest drum, provocarea unor prejudecăți postbizantine și a unor reflexe pietiste s-a dovedit inevitabilă. Printr-un spontan efect retoric, multe dintre eseurile de față n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
am introdus aici ca într-un colet rambursabil. Cititorilor dezamăgiți de lipsa unor masive „studii serioase” nu le putem cere decât răbdare și îngăduință. Drept compensație, am inclus câteva „nocturne” inedite. * Receptarea de care s-a bucurat prima ediție a Bufniței din dărâmături l-a îndemnat pe autor să accepte provocarea unei noi ediții. S-ar cuveni, înainte de toate, să spun care este originea acestui titlu. „Bufnița” evocată de Psalmul 101 (în Septuaginta) nu reprezintă un simbol al Minervei, așa cum au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
am inclus câteva „nocturne” inedite. * Receptarea de care s-a bucurat prima ediție a Bufniței din dărâmături l-a îndemnat pe autor să accepte provocarea unei noi ediții. S-ar cuveni, înainte de toate, să spun care este originea acestui titlu. „Bufnița” evocată de Psalmul 101 (în Septuaginta) nu reprezintă un simbol al Minervei, așa cum au crezut unii. Cucuveaua filozofică începe să zboare doar la lăsatul serii - o metaforă așadar nepotrivită pentru vârsta tinereții 1. Nu despre geniul retrospectiv al gândului filozofic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
așa cum au crezut unii. Cucuveaua filozofică începe să zboare doar la lăsatul serii - o metaforă așadar nepotrivită pentru vârsta tinereții 1. Nu despre geniul retrospectiv al gândului filozofic, ci despre natura profetică a cunoașterii teologice am vrut să vorbesc aici. „Bufnița din dărâmături” evocă mai degrabă imperativul vigilenței sau, în limbaj teologic, conștiința neptică. Patroana acestor rânduri locuiește în copacul vieții, migrând, doar cu bilet de întoarcere, către pomul cunoașterii. „Dărâmăturile” sunt, evident, spațiul lăuntric și exterior lăsat în urmă de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
această convenție a duplicității este ignorată, reacțiile sunt impregnate de euforii false sau excese resentimentare. Fie că ești idealizat, fie că ești amenințat, în corespondența privată, cu linșajul, descoperi imposibilitatea dialogului într-un ambient claustrofob, tipic pentru subculturile periferice. Retipărirea Bufniței din dărâmături într-o ediție îmbunătățită nu face elogiul încăpățânării adolescentine, nici nu etalează aerul unei victorii premature. O nouă apariție era necesară din cauza circulației restrânse a primului volum. În al doilea rând, cartea include pledoarii și argumente la care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tezele cărții cu referințe bibliografice suplimentare, fără să mimez pedanteria științifică și, încă și mai puțin, exhaustivitatea. Rațiuni de ordin universitar ar fi cerut ca unele dintre textele incluse aici să fie integral rescrise. În fața acestei provocări, am decis ca Bufnița din dărâmături să păstreze în linii mari ezitările primei redactări. Îmi propun, în același timp, ca acest volum să fie o ediție definitivă. Doresc să mulțumesc tuturor celor care au sprijinit vocea subiectivă a acestei cărți și, mai ales, soției
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adresez un gând de sinceră prețuire dlui Alexandru Bercea, care a sprijinit cu generozitate ieșirea de sub tipar a primei ediții. În sfârșit, sunt bucuros că dl Silviu Lupescu a acceptat includerea acestui volum în programul Editurii Polirom pentru anul 2008. Bufnița din dărâmături se dedică părinților mei, celor care, uneori de foarte departe, m-au sprijinit în anii impreciși ai debutului. M.N. 1 ianuarie 2008 Praznicul Sf. Vasile cel Mare Capitolul Itc "Capitolul I" Areopagtc "Areopag" Deci discuta în sinagogă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
, publicație lunară a Editurii Cugetarea, apărută la București din 15 octombrie 1929 până în martie 1945. Director: Petre C. Georgescu-Delafras. Din 1941, în dreapta sus, este reprodusă emblema editurii, o bufniță într-un cerc. B. e. este o publicație de informație editorială, urmărind să țină la curent publicul cu cele mai noi apariții, prin scurte recenzii sau dări de seamă. Cel mai mare spațiu va fi consacrat, prin urmare, prezentării de
BULETINUL EDITORIAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285935_a_287264]
-
1988; Împăratul-vrăjitor sau Poveste cu un lup alb, Sibiu, 1990; Ce povestesc icoanele, Sibiu, 1991; Fluturele negru, Sibiu, 1994; Neliniștea cuvintelor, Sibiu, 1995; A doua neliniște, Sibiu, 1997; Stacojiu, Sibiu, 2000; Și va fi ziua a opta..., Cluj-Napoca, 2001; Visul bufniței, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Sângele alb al pietrelor”, TR, 1973, 3; Ilie Guțan, „Nisipul memoriei”, „Tribuna Sibiului”, 1978, 6433; Titu Popescu, Fluență și introspecție, T, 1978, 4; Al. Piru, Epicul și liricul, LCF, 1978, 16; Nae Antonescu, „Nisipul
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
și îngrijit, suferea de bătrânețe, cu bărbia începând să-i iasă în afară. Mulțimea urma carul mortului cu boi înjugați. Figuri amestecate ieșeau la iveală, după capriciile înghesuielii. O babă cu gura surpată și nas țâșnit pe sub ochelari părea o bufniță cu basma. Un om voinic cu buza suptă și ochi sclipitori mirosea puternic a vin. între ei se clătina, pe trupul nevăzut, o ceafă cu șuvițe mânate de la o tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
gheruțele într-un colț și dispare în corola castanului. -Dar ce-or face cu hârtia? - se întreabă Riana, urmărind treptele înalte ale crengilor groase. Doar veverițele nu citesc, nu umblă la grădiniță, nici la școală. A, știu! Am auzit că bufnița e foarte deșteaptă, știe și citi că doar are ochelari... va striga de câteva ori: Huhuhu! și toate vietățile din castan se vor aduna pe creanga lui, cioara, păsărica, viermișorii, veverița, să asculte poezia mea. Și vor avea și ele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tare și se vor produce incendii uriașe în pădurea Amazoniană, care va conduce la efecte catastrofale. -Se vor arde vegetațiile, iar pământul va deveni arid.Mările și oceanele vor inunda suprafețe însemnate din America de Nord, Europa, Asia. -Am auzit la conferința bufnițelor că în cazul în care temperatura globului va crește cu 3 grade, cum zic oamenii de știință, viața pe glob se va schimba radical, va fi o altă Terră! Spre norocul nostru, cercetătorii au început testările pentru prevenirea fenomenelor neplăcute
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-mă În jos la Obiect. Și apoi pentru că dintr-o dată, știam că pot, m-am strecurat În corpul lui Rex Reese. Am intrat În el ca un zeu, așa că eu, nu Rex, o săruta. Undeva Într-un copac țipa o bufniță. La geamuri se Îngrămădeau insectele, atrase de lumină. În starea mea delfică, eram conștientă simultan de ambele procese de amor. Prin intermediul corpului lui Rex, Îmbrățișam corpul Obiectului, Îi molfăiam urechea... și În același timp eram conștientă și de mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vioaie, ochii goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată, sfârșit dintr-odată, pasărea mare care a zburat ca o bufniță-n amurg, atât că În pădure era zi, și acele de cucută care ți se-nfigeau În burtă. Așa că, de câte ori ajungi În vreun loc pe unde-au stat indieni Înainte, le simți Încă mirosul, deși ei nu mai sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo, și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo, 21. ci fiarele pustiei își vor face culcușul acolo, bufnițele îi vor umple casele, struții vor locui acolo, și stafiile se vor juca acolo. 22. Șacalii vor urla în casele lui împărătești pustii, și cîinii sălbatici în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, și zilele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
va stinge nici zi, nici noapte, și fumul lui se va înălța în veci. Din veac în veac va fi pustiit, și nimeni nu va trece prin el în veci de veci. 11. Ci pelicanul și ariciul îl vor stăpîni, bufnița și corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii, și cumpăna nimicirii. 12. Nu vor mai fi în el fruntași, ca să aleagă un împărat, și toți voievozii lui vor fi nimiciți. 13. În casele lui împărătești vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ascunsese? Ușa era deschisă. Ar fi vrut acum să fi fost acolo și să-i zică vreo două de la obraz. Ce-i venise cu profeția asta neagră? Acum el... Da, acum... nu, mai bine după, mai târziu... Afară cântă o bufniță. Din acoperișul spart, încă picura, regulat și monoton, apa rămasă de la ploaie, lățindu-se încet într-o băltoacă pe podeaua de pământ bătut. 6 Așezați în jurul focului mare ce ardea în mijlocul casei de întâlniri, capii familiilor ascultau în tăcere istorisirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu răspundea. Mabertus îi aruncă o privire Hippolitei, care privea fără să înțeleagă, și explică: — Mă străduiesc să-l fac să spună care e clanul lui, domina. Faptul că nu vrea să-l dezvăluie e semn bun. Dacă, așa cum cred, bufnița asta e fiul cuiva de rang, va fi un ostatic prețios în mâinile noastre. Trebui să-l zgâlțâie încă o vreme pe băiat, înainte de a obține răspunsul la întrebarea sa; află astfel că tatăl său se numea Reinwalt. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
numele rudei celei mai apropiate. Răni sau leziuni grave: "Amputarea piciorului drept, necesară datorită rănirii în accidentul unui avion de luptă." Craig rămase cu ochii ațintiți pe hîrtie. Totuși avea încă piciorul drept, gândi el, încremenit într-o solemnitate de bufniță. Această gravitate se nărui ca un baraj sfărâmat de bombe; și, din nou, privi la formularul nemișcat. În cele din urmă gândi: trebuie să fie o greșeală. Vreun nerod de sus din biroul de evidență a bătut o informație greșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îngrijorată din cauză că nici un personaj nobil nu intra în politică, că existau copii care mureau de foame, că balenele mureau și că poezia era deja îngropată. Alice petrecea ore întregi închisă în dormitorul ei, plângând din cauza situației în care se aflau bufnițele, scriind depeșe înflăcărate unor senatori sau eseuri erudite care generau rânjete din partea colegilor de clasă și note de zece din partea profesorilor. Alice nu mânca niciodată la cantina școlii - scaunele până atunci goale se ocupau instantaneu la apariția ei - ci-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus el. Haide ! Nu mai e mult s-a dovedit a fi aproape încă un kilometru, până la marginea dealului. Acolo Jina n-a văzut nimic în afară de un pin galben, al cărui trunchi era uscat și se transformase în casă pentru bufnițe. Și cerul nesfârșit. Zach a ocolit copacul și a luat-o în jos, pe-o cărare înfiorător de abruptă. Jina l-a urmat cu trupul contorsionat într-o parte: cu o mână se agăța de solul sfărâmicios de deasupra, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de-un arbore, dar coaja pinului s-a desfăcut de trunchi la atingerea degetelor ei - era moale și umedă. Alice a auzit un bubuit, un mârâit prelung și, de deasupra capului ei, o bufniță și-a luat zborul. Până și transpirația de pe spatele femeii avea un traseu sinuos, aluneca acum spre dreapta, acum spre stânga. Și totuși, scriitoarea a urmat foșnetul și-ar fi putut să jure că și-a auzit din nou numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]