1,108 matches
-
pe Contesă sau să-l ucidă pe Conte. Propunerile bufonului nu sunt pe placul Ducelui care îl sfătuiește pe acesta să fie mai puțin agresiv. În corul care urmeaza Borsa împreună cu Ceprano și ceilalți curteni promit să se răzbune pe bufon. Rigoletto își exprimă disprețul față de aceștia declarând că nu are a se teme de nimic atât timp cât rămâne favoritul Ducelui, în timp ce acesta din urmă continuă să-l tempereze. Veselia și distracția continua până în momentul în care bătrânul Conte Monterone își face
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a venit să denunțe insultă și să condamne libertinajul Ducelui. Rigoletto, șchiopătând, se strecoară lângă bătrân și îl abordează în bătaie de joc. Vehemență lui Monterone îl obligă pe Duce să dispună arestarea acestuia. Bătrânul îi reproșează Ducelui lașitatea, iar bufonului îi aruncă blestemul unui tată. Rigoletto este înspăimântat de deznodământ în timp ce bătrânul este dus spre un destin pe care toți îl întrevăd fără ieșire. Tabloul 2. O stradă obscură din Mantua. Se face noapte. Casa lui Rigoletto are la primul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ziduri, este acostat de un asasin de meserie, Sparafucile, care își oferă serviciile. Cu toate că pentru moment nu are nevoie de serviciile lui Sparafucile, Rigoletto se interesează de numele și adresa unde acesta poate fi găsit. Odată scăpat de prezență asasinului, bufonul se lansează într-un monolog în cursul căruia face o paralelă între profesiunile lor (Pari siamo!...). El își deplânge soarta de bufon, iar ură lui împotriva curtenilor răbufnește cu putere. Aflat în continuare sub apăsarea blestemului, el va deschide poartă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Sparafucile, Rigoletto se interesează de numele și adresa unde acesta poate fi găsit. Odată scăpat de prezență asasinului, bufonul se lansează într-un monolog în cursul căruia face o paralelă între profesiunile lor (Pari siamo!...). El își deplânge soarta de bufon, iar ură lui împotriva curtenilor răbufnește cu putere. Aflat în continuare sub apăsarea blestemului, el va deschide poartă și va intra în curte. Muzică, până atunci sumbră și tristă, devine luminoasă odată cu apariția Gildei, care iese în întâmpinarea tatălui ei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
-se pentru ea și permanent bănuitor, Rigoletto va apela la Giovanna, însoțitoarea Gildei, căreia îi va cere și mai multă vigilenta. La un moment dat i se pare ca aude un zgomot din exterior și se întoarce pe străduța. În timp ce bufonul cercetează împrejurimile, Ducele se strecoară în curte, îi aruncă Giovannei o pungă cu bani pentru a-i cumpăra tăcerea și bunăvoință și se strecoară în spatele unui arbore. Rigoletto revine pentru a le întreba pe Gilda și pe însoțitoarea ei, daca
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se retrage în camera ei de la primul etaj (Caro nome che îl mio cor ...). Fără ca Gilda să-i fi remarcat, Borsa, Ceprano și Marullo împreună cu alți curteni se adună lângă zidul casei lui Rigoletto. Ei o cred pe Gilda amantă bufonului și intenționează să o răpească pentru a se răzbuna pentru intrigile acestuia. Ei sunt surprinși de însuși Rigoletto care se află în preajmă. La început au ideia să profite de împrejurare și să-l omoare, dar Marullo îi oprește spunându
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a se răzbuna pentru intrigile acestuia. Ei sunt surprinși de însuși Rigoletto care se află în preajmă. La început au ideia să profite de împrejurare și să-l omoare, dar Marullo îi oprește spunându-le că dacă îl omoară pe bufon, mâine nu vor mai avea de cine râde. Curtenii vor reuși să-l convingă pe Rigoletto că sunt veniți să-i răpească nevasta lui Ceprano. Drept proba îi dau cheia casei lui Ceprano a cărei sigiliu Rigoletto îl pipăie în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Drept proba îi dau cheia casei lui Ceprano a cărei sigiliu Rigoletto îl pipăie în întuneric și este fericit să-l recunoască. Marullo, pretextând că e necesar ca Rigoletto să-și pună o mască, îi aplică o bandă peste ochi. Bufonul crede că este întunericul obscurității care îl împiedică să vadă cele ce se întâmplă și va continua să țină cu mare bucurie de o scară pe care el își închipuie că este sprijinită de zidul castelului lui Ceprano. Conspiratorii celebrează
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fi deranjat. Auzind răspunsurile date pajului, Rigoletto înțelege că Gilda se află la Duce, și îi șomează pe curteni să-i redea pe cea pe care i-au răpit-o peste noapte. Curtenii îi răspund să-și caute amantă aiurea. Bufonul îi uluiește când le strigă că cea despre care este vorba e în realitate propria lui fiica. Într-o scenă de mare dramatism, la început amenințător apoi implorând indurare, Rigoletto încearcă să-i înduplece pe curteni să-i spună unde
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
noapte. Ducele comandă o carafa cu vin și plin de cinism proclama inconsecventa tuturor femeilor (La donna è mobile). În acest timp Sparafucile iese discret din han pentru a-i spune lui Rigoletto, care îl așteaptă, ca Ducele este acolo. Bufonul îi răspunde că va reveni mai tarziu pentru a regla împreună conturile. Sora lui Sparafucile, Maddalena, de care acesta se servise pentru a-l atrage pe Duce la han, vine să-l întâlnească pe ofițer în sala de mese a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
iubitului ei. Aici este plasat celebrul cvartet Bella figlia dell'amore, în care Ducele o curtează pe Maddalena care îl încurajează în timp ce afară Gilda comentează cu amărăciune trădarea a cărei victima este ea însăși, iar Rigoletto își savurează deja răzbunarea. Bufonul o îndepărtează pe Gilda cu ordinul că aceasta să se travestească în haine bărbătești și să-l aștepte la Verona. Rigoletto îi înmânează zece scuzi lui Sparafucile declarând că va reveni la miezul nopții să aducă restul de zece scuzi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Rigoletto revine pentru a prelua cadavrul Ducelui. În sfârșit, pentru el momentul răzbunării a sosit și este chinuit de nerăbdare. Un orologiu anunță miezul nopții - oră convenită cu Sparafucile. Rigoletto bate la ușă hanului și Sparafucile iese târând un sac. Bufonul refuză ajutorul asasinului, care se oferă din nou să arunce el sacul în râu și îi înmânează acestuia restul de bani. Rămas singur, Rigoletto târaște sacul către malul râului, cănd deodată aude în depărtare vocea Ducelui cântând La donna è
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
curtean având o oarecare decentă, poate corupt de compania în care trăia, dar fără îndoială un om bun. Acesta este și motivul pentru care Marullo se ține deoparte de ceialalți curteni. El este cel care îl salvează de la moarte pe bufonul Rigoletto. Lui i se adresează Rigoletto când cere ajutor pentru a-și găsi fiica răpită: tu ch‘hai l‘alma gentil come îl cuore. Francisc I l-a descoperit pe Triboulet alias Rigoletto într-una din escapadele sale pariziene. Acesta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cum granițele se trasează cu creionul și se șterg cu guma de către nebuni catalogați drept patrioți. Va afla cum morții devin cifre fără nume, în dezbateri tot mai aprinse ale unei lumi în care el își joacă simplul rol de bufon. Va mima plecăciuni și zâmbete unui public care, după ce dan- sează și se înfruptă, a doua zi ordonă moartea unor oameni nevinovați în numele unor cuvinte pompoase pe care nici nu le înțeleg pe deplin. Străzile sunt tot mai tensionate. Veștile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
garsoniere, singur, în fața foii albe, stă scriitorul care-și pregătește, atâta cât mai poate, posteritatea. De aici nota particulară, gravă a jurnalului, mai greu de găsit în spațiul teatral al corespondenței autocenzurate. Abia în epistolar vedem cum arătau hainele de "bufon regal" ale lui Ion D. Sîrbu, omul care își ascunde propria durere, care ironizează și se ironizează, spre amuzamentul adresantului. Scrisorile sale excelează (cum constată și cei ce le primesc) și din punct de vedere literar, așezându-l într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
paginile jurnalului, ale nuvelelor, ale romanelor și ale pieselor sale de teatru. Reflecțiile din jurnal, cu adresă directă, de critică vehementă față de regimul dictatorial ceaușist, apar foarte rar, și atunci voalat, în corespondență, unde Sîrbu adoptă limbajul oblic, luând masca bufonului, invocând adesea ironic sau interpelând ceremonios (când constată că scrisorile îi sunt deschise și verificate de cenzură) pe cititorul din umbră al dialogurilor cu prietenii săi. De fapt, scrisorile acestea, mai cu seamă cele din anii '80, sunt strălucite monologuri
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de cenzură) pe cititorul din umbră al dialogurilor cu prietenii săi. De fapt, scrisorile acestea, mai cu seamă cele din anii '80, sunt strălucite monologuri recitate de Sîrbu ca pe o scenă de teatru, într-un spectacol în care doar bufonul apare, clamând lungi tirade, încurajat discret de voci din culise, vocile celor salvați în exil, scutiți de posibilele consecințe nefaste, de supravegherea vigilentă a cenzorului, unic, ignar exponent al unui public absent, într-o sală pustie. De aici caracterul drolatic
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
face închisori politice. La ora aceea poetul încă se amăgea cu gogoșile staliniste care promovau fațada timuristă a unor constructori de societăți egalitare și fără antagonisme. La atitudine civică Labiș nu făcea rabat: era indignat că Iulian Gropper, un coleg bufon, intonase în pauză imnul regal (tatăl lui Labiș bracona în pădurea regală din Mălini) și recitase dirigintelui Socoleanu catrenul celor care plecau în Israel. La Fălticeni Labiș e un școlar model: ia premii, meditează colegii mai slabi la învățătură, joacă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
subiecte, ce teme ați vrea să atingeți într-un viitor film, sau spectacol de teatru? Pe care nu le-ați atins până acum. A.V. Am scris o adaptare a piesei lui Cehov "Cântecul lebedei" pentru un spectacol intitulat " Noaptea bufonilor", pe care vreau să-l fac în vara care vine cu Ilie Gheorghe și Marian Râlea la Teatrul Național "Radu Stanca" din Sibiu tocmai pentru că managerul Constantin Chiriac a făcut din acest teatru o emblemă internațională. Vreau să fac un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
a vă contrazice că s-ar putea să fie ultimul film sau ultima discuție, am să reproduc și eu chiar trei stihuri, din "Shakespeare al nostru": "Piesa e gata, trag oblonul. Hei, ce ploaie e afară! Dacă v-a plăcut bufonul, Mai poftiți și-n altă seară." (Emisiunea "Cap de afiș", TVR3, 3 ianuarie 2015) Ruxanda Donose Teodora Gheorghiu Leontina Văduva "Turneul celor trei dive". Un titlu, aparent, ușor exagerat. Suntem în al treilea deceniu al secolului XX mai avem dive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Costel Constantin, în rolul voievodului degrabă vărsătoriu de sânge, se autoparodiază invitând lumea să-și ia câte ceva instrumente electrice care țin de cald [...]. Un același Ștefan are o morgă tragică atunci când joacă pe bani de la buget și devine subit un bufon atunci când trece la "departamentul" vânzări. Se pare că banii publici prind foarte bine la construcții megalomanice. Campania "Domnitorii" a ignorat complet uzura extremă a personajului Ștefan și a încercat să-și câștige public cu un slogan obsedant precum "urmașilor, urmașilor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au acces la televiziune și la mediile de informare au, după părerea mea, drept una dintre principalele Îndatoriri tocmai deconspirarea mitului Vadim Tudor ca fiind un alt fel de politician. El nu este altfel decât ceilalți - este parte a jocului, bufonul regelui, care uneori enervează, spune și lucruri dezagreabile, dar În nici un caz nu are rolul de a se substitui regelui. Mircea Mihăieș: Ca dovadă că În momentele de criză, când lucrurile păreau foarte seriose, Vadim a renunțat instantaneu la tonul
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
scrisoare murdară, grotescă, un fel de urlet animalic, pe care a adresat-o Vadim Tudor ambasadorului Guest a generat o revoltă absolut unanimă a clasei politice și a jurnaliștilor din România. Vladimir Tismăneanu: Da, pentru că la un moment dat și bufonul crede. Stilul său grosier, bădărănesc și impertinent puse laolaltă cu profunda ură În raport cu celălalt - fie că acesta este minoritar rrom, evreu, homosexual sau orice altceva - e de fapt o oroare de alteritate la Vadim Tudor, lucru până la urmă stupefiant venind
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Artistului, Inconștientul Artistului, Spiritul inductiv, Spiritul deductiv, Fata din portret, Dama de Pică (personaj din Pușkin), Al.Dumas-tatăl. „Aparițiile” și Artistul se prind într-un joc carnavalesc năucitor, livresc și existențial, un „sublunar congres de umbre”, în care artistul „nebun”, bufon și înțelept, trebuie să-și înțeleagă viața și arta. Dialogurile dovedesc erudiție, o strălucire a replicii și a paradoxului în genul lui Oscar Wilde. În piesa lui I. Ibsen, Oscar Wilde, Shakespeare, Pușkin, Joyce, Lope de Vega, Cervantes, Gide, teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
răsfrângere înspre noi înșine. și-n acest context, merită a reține că „vorbele” lui eamlet „rămân cele mai fermecătoare, pentru că închid în ele cea mai mare capacitate de jertfăși dragoste pentru umanitate”. Piesa Cum vă place naște-o altă dezbatere, Bufoni și knuki, dintr-o perspectivă subtil generalizată, din care recunoaștem două planuri vizuale, aflate la poluri opuse, evoluând după o „logică implacabilă” (cu referire, strict, la Richard al III-lea, Macbeth, Regele Lear): lumea puterii - „irelevant joc” și lumea codrului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]