849 matches
-
Întâi așezați, apoi În picioare și, În sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? Întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri și de bârfe nu fac decât să-i deruteze și mai mult pe oamenii noștri. Oricine comite asemenea fapte va fi aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de Crăciun./ Să n-ai după masă tutun./ Să-ți pută buricul”). Artist al formei, T. este un poet cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
a se sustrage unei condamnări la o viață lipsită de sens și de frumusețe. Viețuirea în neștire duce cu ușurință la jaf sau la furii ucigașe, la moarte stupidă, la o permanentă degringoladă și plutire în derivă, într-o visare buimacă. Autorul percepe aceste existențe lipsite de orice inițiativă, voință sau libertate de alegere, ca pe niște jucării ale unui destin sumbru, absurd, căruia, copleșite, i se abandonează fără împotrivire. Pare viziunea unui om sfârșit, care nu mai poate sau nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să înțeleagă ce se întîmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală pusă în evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Țebei sau Cu fața la pădure], Cluj-Napoca, 1974, Királyi vadászat [Vânătoare regală], București, 1975, Felhők császára [Împăratul norilor], București, 1979; V. Em. Galan, Baragán [Bărăgan], București, 1965; Eugen Barbu, Északi műút [Șoseaua Nordului], I-II, București, 1969; Fănuș Neagu, Fülledt nyár [Vară buimacă], București, 1969, És kiáltott az angyal [Îngerul a strigat], București, 1972; Remus Luca, Ma este a gyilkos lebukik [ Astă-seară îl arestăm pe asasin], București, 1970. Repere bibliografice: Nagy Pál, Új regény a mai faluról, IGZ, 1960, 1; Dávid Gyula, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287061_a_288390]
-
foc holdelor. Dobrîi celovek! România a intrat în comunism cu o economie preponderent agrară, de tip feudal. Este ceea ce Marx și Engels numeau "modul asiatic de producție". Cînd să ieșim din comunism, în anii 90, ne-am trezit dintr-o dată, buimaci, în plină revoluție tehnologică, în plin proces de globalizare, în plin proces de integrare europeană și în plină criză a sistemului monetar internațional, astfel încît nici pînă acum nu am ieșit complet. Marx e cu noi. Așa că de unde capitalism la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă. Descripțiile scurte și pregnante, dialogul impregnat de individualitatea locutorului, de felul său de a fi (exprimat prin felul de a vorbi), acumularea de tensiune dramatică și descărcarea ei în "scurtcircuitul" produs prin
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
ne chemase//câțiva șoareci au trecut printre picioarele/noastre nici n-am clipit măcar pentru că/Oona începuse să vorbească în șoaptă/despre Scrâșnitorul//foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
lăturalnice, cu acest prilej, la Sidex a început marea prăduială finală. Nu m-aș mira dacă aceste magazine pentru săraci vor mai umple cîteva buzunare, din diferențele de prețuri subvenționate, în timp ce amărîții care nu-și merită soarta le vor da buimaci tîrcoale.
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
a feminității: "De-aș avea și eu o traumă ca pojarul, / o răpăială de ploaie de vară, / o nevroză ca o mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după care ești și mai buimacă, / după care fluxul feminității tale asaltează lumea, / o vindecă, îi dă frisoanele unei comori numai de ea cunoscute" (Elegie). Confesiunea poetei implică o luptă acerbă cu toate locurile comune impuse de așa-numita "scriitură feminină". Toată latură suavă, liniștită nu
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
de suflet, pediștii, le puneau câte un baton de dinamită sub șezuturi. Dar și atunci, revolta nu dura mai mult de-o clipă: ca niște bunici care-au dat de căldura cuptorului, se întorceau pe cealaltă parte, continuându-și hibernarea buimacă și reveriile senile. Reflectați într-o oglindă strâmbă, ei chiar credeau că se află la cârma României! Astăzi, P.N.Ț.C.D.-ul reprezintă în politica românească ideea de ciumă. Doar niște disperați precum Ciorbea sau Vosganian riscă să se alăture
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
nebunu’ ăsta, că de minciunile normalilor m-am săturat”, „Latră mișto”, „Va fi distracție pe cinste cu el la cârmă”, „Cu el, o să fim cei mai tari”, „O să le dăm cu flit evreilor și ungurilor” etc. etc., într-o plutire buimacă din care am înțeles că acești tineri de douăzeci de ani confundă realitatea cu jocurile pe computer gen „Gorillaz” și exercițiul politic cu un „pijamas-party” mutat din dormitor în piața publică. Trist, foarte trist! În aceste condiții, e inutil să
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
mine. După câteva zile am abandonat-o. Prefer, de departe, Jack London și aventurile lui Huckleberry Finn scrise de un tip numit Mark Twain.” Altfel stau lucrurile cu Tito. Anual se fac excursii în satul lui. Sculați în zori, inca buimaci, copiii cântă, dând asigurări: „Chiar dacă ascultăm muzică rock și suntem tineri, puteti conta pe noi, tovarășe Tito.” Casă mareșalului e mare, frumoasa, bine mirositoare. În încăperea centrală, se vede „leagănul în care dormea când era bebeluș”. Nedumerit, insă precaut, copilul
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
Dan Cristea (de dată aceasta, la antologia de poezie lumină, încet de Marian Drăghici), pe lângă poemul de pe prima pagină al lui Eugen Suciu („... drumul mâinii până la pahar e un vers de necitit// pe la mese/ viața se sfărâmă între degete cuvinte buimace...”), am reținut și articolele semnate de Radu Aldulescu și Ioan Groșan. Amândoi sunt prozatori și amândoi, iată, citesc și scriu despre cărți ale altora. Aldulescu - despre poezia lui George Izbășescu, iar Groșan - despre Stăpânul spaimei, romanul recent publicat de Cornel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
cu mare viteză, în neagră mizerie, pînă cînd mama lor a fost salvată de un zidar bun la toate, John Poe pe numele său, un văduv cu patru copii ai lui, care a întîlnit-o într-un bar, beată turtă și buimacă, i-a ascultat povestea, a recunoscut că avea motive îndreptățite de disperare, i-a declarat că e o femeie frumoasă care merită o soartă mai bună, s-a legat să aibă grijă de ea, a cules-o din mocirlă, le-
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
nici clan, nici gașcă, pe puntea cu ,free duty", năpristan, am luat vreo zece și le-am pus în tașcă. Sper să-mi ajute ca să-mi fac ciraci Cu pipa mea, pe toți care respiră trăgându-mi fumul în plămâni, buimaci, mi-i fac lachei, cu fiecare spiră. Aceasta-nseamnă că, oricât ar fi de vanitoși, umblând cu nasu-n stele, de-acum nainte ei se vor simți trăind în sfera fumurilor mele. Acesta era marele, prodigiosul, chinuitul poet Șt. Augustin Doinaș
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
securiști, teroriști, de inși dezumanizați, coborâți la stadiul de bestie”. Redăm mai jos fragmente din editorialul scris luni de Cristian Tudor Popescu pe gandul.info: ”Cel mai mare rău pe care Traian Băsescu l-a făcut acestui popor, și așa buimac și convalescent moral de un sfert de veac încoace, a fost el însuși, Traian Băsescu. Bilanțul faptelor lui din cele două mandate îl vor face timpul și istoria, dar soiul de om aflat în fruntea României atâția ani, expunându-și
CT Popescu, atac furibund la adresa lui Băsescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/37253_a_38578]
-
an care se lăfăie un urlet ănghetat./ El, - afli -/ stă de-acum ăncolo la baza/ oricăror simțuri (Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză: "De-as avea și eu o traumă că pojarul
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
le neutraliză: "De-as avea și eu o traumă că pojarul,/ o răpăiala de ploaie de vară,/ o nevroza că o mătase,/ după care ești și mai iubita;/ o nevroza că un abur de mușețel,/ după care ești și mai buimaca,/ celesta,/ după care fluxul feminității tale asaltează lumea,/ o vindeca, ai da frisoanele unei comori numai de ea cunoscute./ De m-aș putea odihni an oricare scenariu al vieții,/ an cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
priviri", texte a căror miză pare a fi exclusiv frumosul. Cartea poate fi citită și ca un bildungsroman, având în vedere progresia evidentă de la inocență la sarcasm. Dincolo de simplificarea viziunii asupra lumii, dincolo de capetele de pod montate în sumar, privirea buimacă a copilului este sistematic tăiată de "golănismele lui Babi" (p. 108), insul blazat, copilul ajuns la maturitatea care presupune vaccinare cu sarcasm. Poate piesa care dă firul atitudinii întregii cărți este "Vedere din Nekermann", inclusă în primul capitol al cărții
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
și extrem de atent al tuturor revistelor, ținute și azi sub observație în rubrica din pagina a doua a "Adevărului literar și artistic". Dar ce ne mai spune despre sine autorul în "Argument"? Ne spune că este "unul dintre mulții supraviețuitori buimaci ai unei dictaturi ce părea fără sfârșit", purtător cu el, în tranziția tot fără sfârșit, al urmelor "indelebile ale lumii dinainte", că în multe privințe "supraviețuitorul" se simte încă "prizonierul lumii din care vine", adică al lumii totalitare cu tot
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
Un devot al vechiului regim, un păstrător la icoană al carnetului de partid, un inamic al reformelor, un "nostalgic"? Nicidecum. Vorbește un fost prizonier (de conștiință), "eliberat cu forța de o revoluție pe care nu o mai aștepta", un "supraviețuitor buimac" al unor timpuri în care purtase "povara deziluzionării și scepticismului induse ca un drog puternic". Tot ce vine din trecut îl apasă pe fostul prizonier și omenește altfel nici nu se putea. Tocmai de aceea, luându-se ca reper pe
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
nu interpretează. Această răceală a proximității - prozatorul se instalează în pielea personajelor ocupândule până la nivel atomic, dar își păstrează luciditatea și distanța, decuparea detaliului apelând la un bisturiu exact și oarecum impersonal - conferă vibrație și mister paginii. Un ochi ușor buimac, căci hipnotizat de detalii până la infinitiplicarea lor, e slujit de un cuvânt care dă târcoale înțelesurilor ultime lăsându-le intactă taina. Înaintarea epică nu interesează neapărat, nu avem de-a face cu povești despre oameni, ci cu secțiuni abile în
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
cuvinte! Dl. Băsescu (de neuitat pentru mine prin ignoranța sa admirabilă în desăvârșirea ei: ajuns, nu se știe cum, la o recepție dată în primăvara lui 1997 în cinstea lui Adam Michnik la "Vox Maris"-ul din Piața Victoriei, oarecum buimac să descopere atâtea celebrități, marinarul-ministru l-a abordat pe un faimos critic literar: "Dar cine e ăsta de a venit atâta lume?!" Străfulgerându-l cu binecunoscuta-i privire ironică, acesta l-a persiflat: "Dom' Traian, azi nu dau meditații pe
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
în literatura română actuală. în plus, această carte vine să adîncească în sens blagian un mare mister al criticii române postbelice: de ce a fost și mai este considerat Fănuș Neagu un mare scriitor? Din 1967, de la volumul de nuvele Vara buimacă, toată lumea pare să fi fost în așteptarea marilor romane ale acestui scriitor. între timp au apărut îngerul a strigat (1968), Scaunul singurătății (1987) și mai ales extraordinar de aplaudatul Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1976). Ici colo, cîteva semnale că
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]