827 matches
-
pe Fecioară să vie-n astă casă.O, măiculiță dragă, al nostru înger nins,Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire,... X. CAUT ROȘUL MACILOR, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017. Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase din zborul oniric, sunt încă ude de lacrima regretului venit cam târziu și înțeleg că trebuie să caut roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
curăț prin ruga-spovedanie iubind mai presus de orice taina cuvântului nerostit, sfințesc fiecare gând cu lacrima, Dumnezeului Cuvânt, ca vrerea să-și recapete suflul și să se prindă în hora albastră alături de visuri surori. Citește mai mult Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase dinzborul oniric,sunt încă ude de lacrima regretuluivenit cam târziuși înțeleg că trebuie să caut roșulmacilor din lanul cu grâupârguit,doar el va reînvia dorințadevenită amintire.Încep să mă curăț prin ruga-spovedanieiubind mai presus de oricetaina cuvântului
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de pauze, altă faptă, altă sută de pauze... Pauzele țării, asemănătoare golurilor dintre spițe sunt aduse în prim planul emisiunilor Danei Grecu, ele reprezintă lamentarea în aiurări a clasei politice, inactivitatea condamnabilă, încremenirea în loc a minții și brațelor neamului. Iar buimacii iremediabili, purtați de cugete năuce în haos și perplexitate, politicienii care nu urnesc în bine țara, prigoanele procurorilor, hoțiile camuflate, culpele fabricate, ilegalitățile și ilegitimitățile colosale, exersările maxime ale răbdării umane, față cu sărăcia și nedreptatea..., acestea-s spițele roții
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
Autorului CĂDEREA DIN RAI Ne-am despărțit în verile cu soare Când se albește floarea în cais Când se-ntorc păstrăvii la izvoare Și fluturii pe mărul interzis. O, nașterea ne-a viermuit petala Dar aripile franțe nu ne dor Buimaci că liliecii seară Vom invocă iubirii un alt zbor Neîncercat de trecerea luminii Ce-și urca seva-n foșnetul din foi Nu depărtarea ne învinge zborul Ci fructu-nchis în vidul dintre noi. Ani au trecut, și vor mai trece încă
CADEREA DIN RAI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381999_a_383328]
-
Acesta a luat plicul, a tras banii și i-a răsfoit ascultând cu urechea fâșitul lor într-o numărătoare aproximativă. Tocmai în acel moment secretara a intrat în birou cu ceștile cu cafea, când a văzut scena, s-a oprit buimacă, neștiind ce să înțeleagă. -Ce te uiți ca proasta? Lasă cafele și ieși mai repede. Auzi, -i-a mai strigat directorul tocmai când secretara părăsea biroul- să-ți ți gura! -Asta mai lipsea, să intre și asta tocmai acum, Șofroane, să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac,De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac.Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac,Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac,Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac.Gustăm porția de viață cu efect elegiac,Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac,Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac.Cotropiți de chinuiala
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ici-colo câte unul mai cădea nimerit de vreun glonț vagabond tras de nici unde, deci în vâltoarea acelor zile și nopți nebune în care, fără să ne cunoaștem, după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul de pe acoperișul CC-ului ne întrebam buimaci unii pe alții pe cine să alegem ca să conducă România închipuindu-ne că, hodoronc-tronc, am fost instantaneu împodobiți cu nimbul puterii dăruită prin antichitate ... V. - CHELTUIELI INUTILE, de Constantin Ștefan Șelaru, publicat în Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016
CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU [Corola-blog/BlogPost/380903_a_382232]
-
ici-colo câte unul mai cădea nimerit de vreun glonț vagabond tras de nici unde, deci în vâltoarea acelor zile și nopți nebune în care, fără să ne cunoaștem, după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul de pe acoperișul CC-ului ne întrebam buimaci unii pe alții pe cine să alegem ca să conducă România închipuindu-ne că, hodoronc-tronc, am fost instantaneu împodobiți cu nimbul puterii dăruită prin antichitate acelor greci visători cărora li s-a vârât în cap faptul că ar fi inventatorii democrației
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
au cărat spre destinațiile prestabilite toate întreprinderile în timp ce în țară au rămas numai bogățiile subsolului însă și astea aparținându-le în fapt tot lor. Cert este că, la momentul trezirii din coșmarul mult visatei democratizări a vieții noastre ne priveam buimaci fără să știm de unde să începem și implicit, spre ce să tindem. Spre nimic! Normal că spre nimic deoarece nu mai aveam absolut nici o speranță de remediere. Bine dirijați de fantomele amplasate strategic prin „țările prietene” care se implicau și
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
publicat în Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016. AVEAM ÎN MINE UN URÂT Eram sunat la miezul nopții De la etaju-ntâi, salonul șase; Mi-era o teamă ca de hoții Lui Ali Baba ... n-aveam șanse ! Mă deșteptam din somn buimac; Puneam căștile-n urechi; Pastilele mi-au fost de hac Câteva luni; fără perechi. La vocea-i prea catifelată Conversam chiar ore-n rând; O ascultam. Superbă fată ! O cunoscusem de curând. Boleam singur la rezervă; Mă mângâiam numai cu
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
ce mă mai doare, Când sosea doctoru-n prag. Citește mai mult AVEAM ÎN MINE UN URÂTEram sunat la miezul nopțiiDe la etaju-ntâi, salonul șase;Mi-era o teamă ca de hoțiiLui Ali Baba ... n-aveam șanse !Mă deșteptam din somn buimac;Puneam căștile-n urechi;Pastilele mi-au fost de hacCâteva luni; fără perechi.La vocea-i prea catifelatăConversam chiar ore-n rând;O ascultam. Superbă fată !O cunoscusem de curând.Boleam singur la rezervă;Mă mângâiam numai cu versul;Era
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
transpun în toate formele de viață pe care le percep a-mi fi egale, pentru că aceeași ființă mă îndeamnă mereu să plutesc, să înot, să mă târăsc, să mă ridic o clipă în două picioare apoi, să-mi întorc privirile buimace spre celelalte prelungiri ale corpului, să privesc zborul cuvântului printre propriile-i sensuri până la explozia implozia lor în alte și alte cuvinte rădăcini... Uite că merg în patru labe, amușin frunzele, urmele, umbrele, ridic urechile acum prea scurte și te
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
același timp, sunt ca o nesfârșită melodie cântată de o copilă care își oglindește chipul înveșmântat cu straiele bunicii, în apele fântânii din sufletul îndrăgostiților, șoptind cu grație vorbe frumoase și pure, nealterate de întunericul neîmplinirilor zilnice. Poate-o inimă buimacă, Fără de păcat și tristă, Ne-nvățată să petrecă, Nici nu știe... că există. Femeia din volumul de poezie Patimi și iubiri trebuie iubită, fără să fie înțeleasă, așa cum este ea: capricioasă, voluptoasă, aprigă, frumoasă, drăgăstoasă, misterioasă, languroasă, tandră, delicată, jucăușă, solemnă
PATIMI ȘI IUBIRI, DRAGOSTE ȘI RECUNOȘTINȚĂ de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375625_a_376954]
-
Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și cozile ca niște șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
Paștele ca să-mi astâmpăr pofta de ouă roșii. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
iarăși și iarăși nemărginirea și misterele întunericului. Și așa trecură anii, și timpul se lăsă peste ei. Acum, noaptea, curcanul îi dădea câte un ghiont cocoșului: - Trezește-te, gornistule! La ora asta trebuia să fi cântat deja! Și sărea cocoșul buimac de somn și trăgea câteva cântări. E drept, în ultima vreme nu mai răsuna satul, glasul îi era mai răgușit și nu mai avea forța din anii trecuți. „Îmbătrânim cu toții!”, se gândi curcanul. Uneori, curcanul adormea buștean, și atunci n-
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
CA ȘI GÂNDACI NU MAI VREAU ROMÂNI FURAȚI DE CE-I CE PAR ROMÂNI-BĂRBAȚI NU MAI VREAU MIZERE VIEȚI PUTREGAI DE CIUCIULEȚI NU MAI VREAU SĂ FIU PROSTIT PREFER UN ANIMAL CINSTIT NU MAI VREAU BOLNAVI SĂRACI CE PRIN SPITALE ÎS BUIMACI NU MAI VREAU UN PREȘEDINTE PENTRU ROMÂNI ÎMBRĂCĂMINTE NU MAI VREAU GUVERN MORTAL AJUNS ÎN SUS ACCIDENTAL NU MAI VREAU SĂ FIU UN SCLAV SUB UN ȘEF DE TRIB BOLNAV NU MAI VREAU VEL-AVOCAȚI PRIN PARLAMENT MULT PREA BOGAȚI NU
NU MAI VREAU O ROMÂNIE (POEZIE FĂRĂ ORTOGRAFIE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372563_a_373892]
-
despărțiri asupra cărora soarta nebună nu știe că nu are sorți de izbândă. de câte ori te voi trezi din somn, urăște-mă doar așa voi ști că focul încă arde viu și în sufletul tău. dacă vreodată gândurile mele vor rătăci buimace prin lume iubește-mă, pe tine te caută întoarce-le acasă , doar așa vom putea fi mereu împreună când tu, când eu schimbând direcția vânturilor. de când ai plecat sufăr de o boală de care nu vreau să mă vindec, sufăr
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
ai matale grijă de frigăruile astea, până dau jos bagajele, apoi să mâncăm și să tragem un puișor de somn! Că, după un drum lung, ce-i mai bun decât o mâncărică și un pui de somn? Mărțișor se uita buimac și asculta năucit bazaconiile tovarășului său. - Dar, mai zise Norocel, aruncând cojocul pe nisip, fii cu ochii pe țepușe și ai grijă să se frigă! Se uită lung Mărțișor, când la țepoaiele înfipte în nisip, când la tontul de tovarăș
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
de guri de mult n-au mai fript puișori ca voi! Ori de foame, ori că avea ochii prea depărtați unul de altul, căpcăunul îl vedea dublu pe Mărțișor. - Sări, Noroace, că mă-nghite căpcăunul! - Ce-i, mă, sări Norocel buimac, ce vrea matahala? - Să ne pună la frigare! gâfâia Mărțișor. - Dă-i răbdări prăjite! Dă-i și lui răbdări prăjite! - Că bună idee îți veni! Și cum urla căpcăunul și spulbera nisipul, curajosul Mărțișor se opri din alergat, se apropie
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului fuioare de lumină cad pe praguri și somnolente umbre pe pereți, ca mierea se strecoară printre faguri și se lipesc de suflet ca peceți. în primăvara asta sunt buimac, cam toate măștile îmi curg pe chip, că m-am trezit la început de veac pe-o plajă mișcătoare de nisip. parcă m-a prins din urmă veșnicia în care-s pedepsit să mai rămân, să port pe mai departe
FUIOARE DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345963_a_347292]
-
erea de minte... M-am tot zvârcolit... Știi dumneata cât de umilit mă simt?! De n-aș fi avut așa emoții... Într-o dimineață mi- a sunat telefonul la șase. Presimțeam vestea pe care o voi primi. M-am împleticit, buimacă, alergând spre telefon cu inima strânsă: - A MURIT GHEORGHE. Se întâmpla acum 5 ani și jumătate , în luna august, lună sfântă pentru Domnia Sa, fiindcă în 19 august se născuse tatăl său. Profesorul Ion Tohăneanu, latinist de carieră, fost coleg cu
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
căci din nou limba română în cuvinte mici apune hai să dăm mână cu mână Să cântăm de nu-i prea mult taci și tu că eu te-ascult poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale * Fănuș Neagu este câmpia buimacă a literaturii române: se învecinează doar cu cerul. definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice * MihaiEminescu este țara a cărei capitală este România. definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme Referință Bibliografică: Costel Zăgan despre România / Costel Zăgan : Confluențe
COSTEL ZĂGAN DESPRE ROMÂNIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347296_a_348625]