388 matches
-
totul arată acum ca în ceasul dintîi al casei de vis. Parfumuri indicibile de rășină și de lavandă. România cealaltă! Pași spre vila 7, unde stau. Phii, dar uite, ce-mi văd ochii, nu cumva... Da, în spatele restaurantului, între magaziile burdușite cu sticle goale și lăzi putrede... scena, vai... scena în aer liber, pe care evoluau, vezi doamne, formațiunile amatorilor din fabrici și de pe ogoare, prezentate de golănică ăla șmecher, activistul cultural, după ce, în prealabil, băgase spaimă în stațiune, cu chemările
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu sînt semne că se va ivi un dermatolog emerit care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile pictate ale realismului socialist de la "temele majore" la scene... de muncă, pînă la puzderia de portrete ale ceaușeștilor au fost, firește, dosite după '89, burdușind depozitele fostelor consilii ale culturii și educației socialiste, vulgarele mozaicuri, mastodonții supraponderali, decurgînd din Vera Muhina and Jdanov, și plantați adînc în pămîntul patriei, ne taie și acum calea și respirația în marile intersecții băsești, negăsindu-se minte și voință
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însuți. Măcar o clipă. Pe trotuarul din fața Casei Correr, unde se află expuse Ușile mele ieșene, un flăcău, giovane, extrem de chipeș, își are instalat "atelierul" ambulant: o măsuță cu un album fotografic documentar (reclama lui), două scăunele albe și geanta burdușită cu ustensile. Ce face chipeșul? Tatuaje. Tatuaggi. Mai tot timpul, pe unul din scaune se află așezată o fată. De obicei, blondă. Nordicele îi asigură "pictorului" clientela de bază. Minute în șir, Brunhilda își oferă rotula, subsuoara, pîntecele crud stiletului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patibulare ale anilor nouăzeci, fiind, de altminteri, copie a lumii în care ne mișcăm, masa de manevră care, prin număr, a decis recenta derivă a țării. Una dintre cele mai nenorocite. Și mai de neimaginat, în 1996. Cei care acum burdușesc cele două camere sînt rudele în linie dreaptă ale fedeseneilor care tropăiau în ilustra sală ori de cîte ori cîte un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum vine chestia cu democrația. Ce spectacol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
degetul pe trăgaci zi și noapte, ci cîțiva bărbați de impozantă ținută. Ce reconfortante sînt (și acum) imaginile cu țigara Kent din care trăgea, degajat, Coposu, cu briantul papion purtat, dezivolt-emblematic, de Rațiu. Imagini suprapuse celorlalte, ale unui parlament rudimentar, burdușit cu tropăitori cărora le mai și miroseau picioarele. Parfumul dubios al tranziției. Ce, Beria nu era, și el, un dezinvolt? În materia lui: glonțul în țeasta fratelui bolșevic. Dezinvoltură prin transfer. Stalin, în anii '30-'40, doar clipea la bănuiala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și dejii primului val totalitar, lumpenproletarii întorseseră demnul regal al României cu fundul în sus, mai și lipindu-i obraznic secera și ciocanul. Un sezon malefic, de jumătate de secol, alterînd ființa unei nații și așa greu încercată de istorie. Burdușiți cu marxism-leninism (second hand), lumpenii s-au trezut buimaci în noul scenariu european de după căderea zidului și s-au clonat în odraslele lor care stau acum la masă cu regele și vîntură cancelariile occidentale. Dau curs invitației lui cinegetice: Hai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în atelier nu-i fir de praf. Între cei doi, perete-n perete, propriu-mi atelier. La mijloc, adică. Chilia lui Petru Comarnescu păgîn monahală greu de descris. Se putea face, eventual, un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei!), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn fără vîrstă, de culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un protret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl efuză (doctrinar). Pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
relata mondenități cu filosoful Conta sau cu dispăruții lăutari ai locantelor ieșene, picta și el, de bonton, peisaj industrial: aceeași și aceeași fabrică de frînghii din spatele casei lui, văzută din varii unghiuri. Mapa mistică, gestionată de mama candidului pictor, era burdușită cu imaginea multiplicată a obiectivului socialist. Ea era înfățișată, demonstrativ, celor care treceau pragul casei și aveau aer de ștabi. În rest, pentru cei ce iubeau Pictura, existau vrafuri de cartoane în care pîlpîia duhul inconfundabil al boemului care venea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea redacție de început, atunci totul e-n regulă. Bimba, măi! 11 octombrie Pictorul cu papion la braț cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe care spera să îl schimbe pe niște pâine. Cămilele dominau forfota negustorilor ca niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar. A împins ușa unei brutării. Interiorul ei cald, bine luminat, i-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
confiscând tot ce-i cădea în mână. Charlotte și-a scos broboada și și-a acoperit capul, înnodându-i colțurile sub bărbie, cum fac țărăncile bătrâne. Apoi, zâmbind încă la amintirea visului său, și-a aranjat pe genunchi un sac burdușit cu cârpe vechi înfășurate în jurul unui pietroi... Și dacă a fost cruțată în cele două luni de călătorie, e pentru că imensul continent pe care îl traversa era sătul de sânge. Pentru câțiva ani măcar, moartea își pierdea farmecul, devenind prea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fără domn! Și fără Dumnezeu!... Și poruncile au început să fie duse la îndeplinire. Astfel, de nouă ani se seamănă aceeași sămânță și se culeg aceleași roade. Tractoarele desțelenesc adânc; buldozerele nivelează temeinic; batozele treieră cu râvnă; morile macină necontenit, burdușind sacii; goarnele răsună într-una. Difuzoarele scrâșnesc porunci neîncetat. Căci mai avem trepte, trepte de urcat. De pildă aceasta, a zecea treaptă, cea din 1954 pe care trebuie s-o colorăm și mai intens, căci semnifică o sărbătoare: „zece ani
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]