584 matches
-
a respectului social. Inteligen?ia german? se temea de dispari?ia fundamentelor culturale ?i sociale �n fă?a proceselor de ra?ionalizare care afectau organizarea comunitar?. Experien?a democrat? a decep?ionat-o fiindc? p?rea s? �nsemne victoria �mediocrit??îi burgheze�. Este mai u?or s? identific?m sociologi dec�ț s? �ntrez?rîm o sociologie �n Germania pre-hitlerist?. Unii r?m�n la distan?? de nazism, al?îi se arăt? favorabili acestuia; instaurarea celui de-al treilea Reich pune cap
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
r?spuns la industrializarea for?at? ?i la doctrinele care pretindeau s? o justifice; argumentele sale s�nt mai mult de ordin moral dec�ț economic. Este un socialism esen?ialmente comunitar, care caut? s? rup? cu individualismul societ??îi burgheze, propag�nd modele de societ??i alternative. �n Sco?ia, Robert Owen (cu cooperativele de consum), �n Fran?a, Charles Fourier (cu falansterul), Prosper Enfantin, cap de serie al bisericii saint-simoniene ?i chiar Pierre-Joseph Proudhon (cu federalismul) s�nt figuri
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Au trebuit s? treac? dou?zeci de ani pentru că opera s?-?i afle un public, �n momentul �n care Germania, trecut? �n sfera na?ionalist?, c?uta s?-?i exalte trecutul presupus comunitar (un antidot contra otr?vurilor societ??îi burgheze, tehniciste ?i capitaliste). Ț�nnies a protestat �mpotriva lecturilor tenden?ioase ale operei sale (el visa mai cur�nd la edificarea unui socialism umanist de inspiră?ie comunitar?) dar n-a reu?it s? �mpiedice că tema comunit??îi, apoi
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a operei sale (1935). C�ț despre autori că Sombart, Michels sau Geiger, experien?a social-democrat? a sf�r?it prin a-i decep?iona crunt at�ta vreme c�ț nouă ordine p?rea s? concretizeze victoria mediocrit??îi burgheze ?i a unui socialism ?i mai dispre?uit dec�ț un capitalism care le provoca team? [9: 175]. Arhipelagul sociologic �ntr-o ?ar? �n care principalilor �ghizi c?l?uzitori� ai disciplinei le repugna s? se denumeasc? sociologi ?i �n care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
n act metode americane de observare ?i de analiz?, obsesia de a se rupe de orientarea esen?ialmente speculativ? a sociologiei clasice, acapararea dezbaterii socio-politice de c?tre filosofi, ostilitatea deschis? a marxismului, dominant atunci, fă?? de ?tiin?ele sociale �burgheze�. Presă?i de c?tre planificatori ?i de c?tre al?i conduc?tori s? devin? �auxiliari ai ac?iunii�, sociologii aspir? s? se rup? de tradi?ia sintetic? ?i istoric? a predecesorilor lor ?i s? se demarce de demersurile
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Sovietic? [58], revolu?ia din 1917 a favorizat mai �nt�i na?terea unei sociologii relativ libere (Sorokin conducea primul Institut de Sociologie, creat �n 1919, la Universitatea din Petrograd). Dup? 1924 �ns?, regimul punea cap?ț �pseudo-?tiin?ei burgheze�, sociologia fiind interzis?. A trebuit s? vin? �destalinizarea� pentru că disciplină s? fie reabilitat? ?i considerat? de c?tre putere un instrument politic folositor. �n 1958 s-a fondat Asocia?ia Sovietic? de Sociologie care insistă asupra necesit??îi loialit??îi
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sociali ai acestor idei, a greutății și a capacității lor de acțiune. Care a fost compoziția și rolul elitelor în progres? Care este rolul Bisericii ortodoxe, al marilor proprietari și al categoriilor pe care istoriografia marxistă le-a definit ca burgheze? Care este receptivitatea țărănimii față de noile proiecte și măsuri ce vor răsturna relațiile feudale de muncă? Aceste tulburări ideologice și politice se realizează în ritmul evoluției conjuncturii revoluționare și europene, în vreme ce raporturile dintre Imperiul otoman, Rusia și puterile Europei occidentale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la Iași într-o serie de numere din Revista socială. Autorul demonstrează că pentru România socialismul nu este o plantă exotică. El se impune ca revoluționar și cheamă la depășirea etapei revoluției burgheze de la 1848 pentru a transforma formele sociale burgheze în forme socialiste. Specificul țărănesc român este ignorat. Singura specificitate recunoscută pentru a fi denunțată este aceea de expropriere a țăranilor în folosul profitului burghez. Dar acest profit burghez nu ar ști să reziste multă vreme, deoarece piața internă se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
are aerul că ascunde, subtil, ceva. Probabil și-a întrerupt timp de câteva clipe lectura de după-amiază pentru a-și contopi surâsul și privirea fixă într-o expresie melancolică, rezonând fin cu sobrietatea studiată a primul său portret de tânără burgheză. Așezată pe un scaun înalt, își sprijină brațul stâng pe o măsuță, în timp ce mâinile țin întredeschisă o carte de rugăciuni îndreptată puțin în jos, spre faldurile bogate ale rochiei. Fotograful nu-i cere să nu se miște sau să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
1945 s-a cerut cadrelor didactic să îndeplinească rolul oricărui intelectual, anume „însușirea teoriei marxist leniniste, unica ce reflectă corect necesitatea dezvoltării vieții materiale și spirituale și care poate mobiliza masele largi populare la lupta împotriva ideologiei fasciste și profasciste - burghezo - naționale”. Nu întâmplător, cam în această perioadă erau eliminați numeroși învățători din perioada interbelică (70% dintre ei trăiseră în Basarabia între 1918-1940) și importați alți peste o mie din Rusia și Ucraina. Acestora li se cerea: „să-și însușească rapid
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
originară. În locul clasei de mijloc, clădită organic și aspirând la autonomie în raport cu statul, o elită locală ceși datorează poziția legăturilor cu statul pe care alege să îl paraziteze. De la profesori și administratori până la avocați și magistrați, toată această pletoră pseudo burgheză, spre a relua sintagma de peste decenii a lui Ioan C. Filitti, trăiește și se reproduce având drept unică rațiune de a fi proliferarea unor forme importate și redistribuirea unor resurse simbolice și financiare ale aceluiași stat. De aici, spectacolul deconcertant
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
termen impropriu pentru a descrie un grup de perspective vizionare pe care Bull și Wight le respinseseră în final. Ideea revoluționarismului este și ea problematică, întrucât pune laolaltă gânditori diferiți precum Kant, Lenin (care susține răsturnarea violentă a ordinii internaționale burgheze) și Gandhi (care credea în rezistența nonviolentă). Oricum, ceea ce-i tulbura cel mai mult pe autorii Școlii Engleze era crezul "revoluționarist" că pacea nu poate fi instaurată în relațiile internaționale până când toate societățile nu vor împărtăși aceeași ideologie universală. Wight
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scăzute ale mărfurilor sale reprezintă artileria grea cu care spulberă orice ziduri chinezești, prin care forțează să capituleze ura înverșunată a barbarilor față de străini. Obligă toate națiunile, sub amenințarea cu dispariția, să adopte modul burghez de producție...adică să devină burgheze ele însele. Într-un cuvânt, creează o lume după modelul său". (Marx și Engels 1977: 224-5) Acestă afirmație remarcabilă avea implicații clare pentru strategia revoluționară. Simțul "naționalității" poate să fi "murit" deja în rândul celor mai luminați membri ai proletariatului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
muncitoare] de celelalte clase". Într-adevăr, o aristocrație muncitorească mituită din profiturile coloniale și legată strâns de burghezie se dezvoltase în societățile capitaliste de monopol. Odată cu izbucnirea primului Război Mondial, clasele muncitoare care fuseseră "înhămate la caleașca ... puterii de stat burgheze" au făcut front comun în jurul apelurilor pentru apărarea patriei (Buharin 1972: 166). Însă se considera că schimbarea "centrului de greutate" de la conflictul de clasă la rivalitatea interstatală nu avea să dureze la nesfârșit. Ororile războiului aveau să demonstreze claselor muncitoare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
există, tocmai pentru a Înlătura orice efect de perspectivă, orice anamorfoză, orice sugestie a manifestării unei voințe de putere a literaturii. Psihologia, blamată acolo, revine aici, dar ritmul accelerat și ambiguitatea diegetică Înlătură „efectele de real” denunțate În exercițiul literaturii „burgheze”. Dacă vorbim de influența tehnicilor de reprezentare ale artelor mecanice, literatura Mariei Redonnet aduce cu gagul anglo-saxon, nu cu neorealismul italian și nu cu acele plaje de spațiu infrareal hiperbolizat proprii literaturii minuitiste. Marie Redonnet nu descrie aproape deloc, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cei veniți din alte localități, cel mai adesea cu treburi legate de comerț, de unde și noua lor denumire, care începuse să prindă de „hoteluri comerciale”. Versul al patrulea din „Rar” spune: „Străzile-s deșarte”. „Străzile” aparțin prin definiție orașului, sînt „burgheze”, nu satului, care n-avea și, în unele zone, nu are nici azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur, singur, singur,/într-un (h)otel sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că a fost scrisă în 19144). Bacovia a publicat-o în 1930. în cei 16 ani istoria n-a stat pe loc, dar sinteza faptelor dă cam același rezultat: „Greve, sînge
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
indiferent la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai bun caz, rolul lor era neglijat. Doar autorii heterodocși de la ambele extreme ale spectrului ideologic (fie apărători ai "vechii ordini", fie radicali) și câțiva observatori atenți precum Tocqueville și-au îndreptat atenția spre rolul grupurilor în noua ordine politică "burgheză", în special cel al grupurilor de afaceri. Dar pentru majoritatea teoreticienilor din secolul al XIX-lea, analiza politică se limita la examinarea organelor constituționale. Teoria grupurilor și abordarea optimistă O schimbare a început să se producă, în două sensuri. Mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prin însărcinarea partidelor comuniste unice cu misiunea de a ghida națiunea spre aceste scopuri, teoretic doar pe o perioadă de tranziție. Totuși, ulterior, societățile comuniste s-au retras întrucâtva de pe aceste poziții "ortodoxe"; a existat o mișcare spre libertățile tradiționale ("burgheze") cărora li s-a oferit mai multă recunoaștere; în același timp s-a dat prioritate și chestiunilor ce țineau de organizarea statului. Prăbușirea comunismului în Europa de Est a însemnat o lovitură serioasă pentru această abordare "socio-economică" în elaborarea constituției, în ciuda faptului
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
publicului prin școlarizarea în creștere, dezvoltarea presei și a criticii) în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și mai ales în secolul al XIX-lea, apar noile valori în aria reprezentării literare: a) o concepție individualistă, "burgheză", a subiectului, reprezentată de noțiunea de "geniu" (a se vedea Enciclopediștii și în special Diderot și d'Alembert), cît și prin diferitele atribute figurative ("temperament", "caracter", "spirit deosebit") spune P. Larousse în articolul citat anterior 4. b) consacrarea imaginației (sub-categorie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de Zola și Maupassant este cea a banului învingător în societate. Aici totul se cumpără: decorul japonez în Au bord du lit de Maupassant, falsă servitoare cu rolul de a servi drept momeală soțului în Sauvée de Maupassant. Aristocrata și burgheza, negustoreasa și midineta se mișcă în cadrul ierarhiilor stabilite de ban, cu complicațiile și șiretlicurile inerente 20. Noile clase sunt calificate din această perspectivă drept "classes d'argent et de désargent" [Bancquart, 1984, p.19]. Forță banului, ascunsă și expusă totodată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sensul lor infernal și animalic 56. Puțini autori îndrăznesc să pună la îndoială superioritatea bazată pe atributele cele mai venerate ale Parizienelor 57. Perioadă decadenta a făcut ca în capitala tipul de Pariziana să se reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]