2,586 matches
-
și în general îi "disprețuia" pe liderii mișcării. Autorul consideră că prin aducerea regimului fascist la putere s-a reușit într-o măsură mult mai directă influențarea puterii politice în raport cu situația existentă în regimul democratic. În același timp, înrolarea maselor burgheze în rândurile mișcării a paralizat câmpul de acțiune a acestora care se vor găsi în scurt timp în imposibilitatea de a-și apăra interesele. Încercând să sistematizam ideile expuse anterior, observăm că teoriile marxiste doresc să formuleze o explicație științifică
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
estetice obiective, stânci nedislocabile și neerodabile, înălțate într-o mare de incertitudini și de instabilități. Câțiva ani postdecembriști am asistat la contestarea radicală a întregii literaturi din perioada comunistă ? fenomen echivalabil, după părerea mea, cu negativismul proletcultist, îndreptat împotriva ?literaturii burgheze? a interbelicilor. Vina burgheză (inventată și acuzată ca un păcat fără mântuire) a fost substituită de noii contestatari de vina comunistă (de asemenea inventată, dacă este pusă în seama unei valori realizate fără compromis politic). În discuție era, deci, într-
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
și neerodabile, înălțate într-o mare de incertitudini și de instabilități. Câțiva ani postdecembriști am asistat la contestarea radicală a întregii literaturi din perioada comunistă ? fenomen echivalabil, după părerea mea, cu negativismul proletcultist, îndreptat împotriva ?literaturii burgheze? a interbelicilor. Vina burgheză (inventată și acuzată ca un păcat fără mântuire) a fost substituită de noii contestatari de vina comunistă (de asemenea inventată, dacă este pusă în seama unei valori realizate fără compromis politic). În discuție era, deci, într-o primă instanță, nu
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
să bată cu fruntea caldarâmul și să-și ceară iertare, în numele credinței în Iisus. Celălalt, Julien Sorel, va fi executat, nu-i așa, după verdictul unui tribunal pe care acesta îl consideră doar un instrument al puterii, al noii clase burgheze!, și moare oarecum triumfător, convins că dreptatea se afla de partea lui. Dacă la Raskolnikov întâlnim pentru prima oară afirmată explicit teoria amoralității - și pentru mine e absolut fantastică coincidența care face ca un altul, un filosof aflat la câteva
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
care nu se supune legilor moralei și bunului simț, murind cu zâmbetul insolent pe buze, fiind convins că dreptatea e de partea sa. Așa cum, cu vreun secol după apariția acestui roman incendiar, vor muri cu zâmbetul pe buze, respingând morala burgheză, nu puțini fanatizați naziști și comuniști. Pentru aceste motive - și pentru aceste motive! - cele două personaje scornite de mintea unor scriitori mai mult sau mai puțin marginali, nu pot fi, vai, expediați în categoria paranoizilor sociali, a egocentricilor dezaxați; ei
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
remarca potrivit căreia răbufnirile de vitalitate, de puternic temperament ce-l distingeau pe dramaturg ar fi format semnalele unei virtualități anarhice, care l-ar fi putut primejdui în cel mai înalt grad dacă nu erau zăgăzuite: "Sub viața sa ordonată, burgheză acum, cred că se ascundea un fel de poftă pentru viața boemă, poftă ce ar fi putut merge până la autodistrugere". Mircea Eliade avea o mască și o gesticulație ce ilustrau cu pregnanță tipul savantului. "Avea un mod pripit de a
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
pentru politica "de clasă", brutală și răzbunătoare, a P.C.R.: "A fost descalificat de ceilalți tovarăși. Il sente ancore le bourgeois. Era prea burghez! Nu-și putea tăgădui obârșia și nu putea să excludă din sufletul lui adevărul că și lumea burgheză poate să mai aibă calități, sau poate, uneori, să mai aibă dreptate". Sadoveanu e surprins într-una din ipostazele lui conformiste: "Nenea Mihai e grav, umflat și plictisit. I-am spus ŤChristos a înviat!ť Mi-a răspuns ŤNorocť". în
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
Petică nu provenea dintr-o familie mult diferită de cea a lui Eminescu, deși s-au creat apoi legende variate despre mizeria care l-ar fi întovărășit toată viața. Răzeși înstăriți din Bucești, părinții lui duceau o existență mai degrabă burgheză decît țărănească și i-au putut oferi copilului lor - în mod evident hiper-înzestrat - posibilitatea de a studia, mai întîi la Tecuci (gimnaziul), apoi la Brăila (liceul). Ca și Eminescu, Petică se înscrie apoi la Universitate, la Facultatea de Litere din
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
și evocările vieții între ruinele unui imperiu sunt plasate în Fortăreața Albă în plan ficțional. Amintirile autorului despre propria copilărie și tinerețe, despre „blocul Pamuk”, unde și-a trăit o mare parte de viață în ambianța nonșalantă a unei familii burgheze înstărite, despre Bosfor, autori otomani și străini etc. fac din Istanbul o poveste care - deși adevărată - izbutește să pară mai captivantă decât ficțiunea. Tema dublului domină încă din primul capitol (Un alt Orhan): „Pe vremea când eram copil am crezut
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
proteză stânjenitoare. Momentul când reușește să o instrumenteze fără oglindă e triumfalist: a scăpat de corvoada oglinzii, a revederii cu sine. Acum se poate întoarce, cum procedase o viață, spre ceilalți. Are de apărat sau de jucat rolul unei femei burgheze, dintr-o familie recunoscută, demnitatea și curajul fiind argumente și insistențe interioare; tot ca femeie, ea trebuia să păstreze, de asemenea în plan social, prestigiul pedagogic. Inspectoarea de franceză pe țară era responsabilă nu doar pentru destine, ci pentru apropierea
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
definite după criterii economice nu au existat niciodată în realitate și, în consecință, au diparut și ca instrument de analiză istorică și socială pentru a fi înlocuite de concepte mai elastice. Au dispărut deci și “lupta de clasă”, si “revoluțiile burgheze” sau “comuniste”, si “filosofia istoriei” marxista susținută de asemenea “metanaratiuni”. Că filosofie a istoriei, marxismul a fost discreditat de neputința să de a da seama din perspectiva materialist dialectica de faptele istorice analizate” răspunde absolut pertinent afirmației tale conform căreia
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
o transformă în renume: Vasiliu-Birlic. "A bate birlicul" e un sinonim ironic pentru "a juca jocuri de cărți". Așa e pe lume, spune zicala: unii muncesc, alții bat birlicul. În perioada comunistă scriitorii evită să evoce jocurile, etichetate ca "distracție burgheză". O fac doar ca să evoce lumi decăzute. Astfel la Eugen Barbu, pe vremea Princepelui, personajele se ruinează pe pharaon, un precursor de poker, ca și nevasta lui Kir Ianulea. Mai încoace, în "Groapa", bandiții joacă tabinet pe bani sau mai
Trecute vieți de fanți și de birlici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10624_a_11949]
-
forma ironică "bridge dansant" pentru că se juca prost dar în lumea bună, ca mondenitate. Metoda lui Culbertson apare tradusă în românește în 1933. În afară de jocurile de cărți, literatura noastră atestă practicarea unor jocuri precum zarurile și tablele, chiar în societatea burgheză. Biliardul cu trei bile e frecvent din secolul XIX, cînd e citat de Radu Rosetti. După acesta, juca însuși Regele Carol I. Exista Academia de Biliard confundată de Pirgu cu Academia Română unde se juca după reguli complexe: "un trei benți
Trecute vieți de fanți și de birlici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10624_a_11949]
-
galante și chiar poezii ocazionale (specie des cultivată în no man’s land-ul literaturii noastre de raftul doi). Unele din acestea resimt puternice influențe: sunete nichitastănesciene, eminesciene, reluări ale unor teme sau motive din Bacovia (din Lacustră sau Stanțe burgheze, de exemplu) și chiar, un (involuntar) pastel pillatian ("Eu n-am să uit cît voi trăi Nărteștii/ Ce mi-au adus în gînd iluminare/ Cu veri abrupte și cu ierni polare/ Și cu Berheciul inundîndu-l peștii...etc."). Poemele în care
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
cămășii albe asemeni unei lavaliere, pe care n-o puteam purta datorită conformismului vestimentar al profesiei, un judecător cu lavalieră fiind de neconceput la acea vreme ca și astăzi. Să mă fi văzut Keti îmbrăcat astfel, în croiala cea mai burgheză a timpului, pe mine, elevul de altădată, care-și păstra în buzunar bucata de postav cu numărul matricol de la mână, ar fi pufnit în râs și mi-ar fi sărit de gât sărutându-mă: -„Ești prea grav, dragul meu!” Dar
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
Ťscrieť Istoria României, falsificând-o, mergând până acolo încât a negat originea latină a limbii și poporului român. Datorită lui și a multora ca el, istoricii noștri patrioți zac în închisori sau le este interzis să scrie, datorită originii lor burgheze". De-a lungul unei jumătăți de secol aproape, din care mai bine de jumătate o petrecuse în cercurile cele mai înalte ale societății, G. T. K. nu putea să nu reflecteze asupra evenimentelor și a faunei politice. Multe lucruri sunt
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
voiajului spre lună. Dacă această călătorie-experiență va reuși, se va elabora proectul unei rachete gigantice cu care se va întreprinde mult visata călătorie Pământ - Marte. “ Același ziar informa pe 27 octombrie că „Un român a fost împărat al Abisiniei“. Presa burgheză Un articol consacrat acestui subiect, marcat de vremea în care a fost scris, a apărut în numărul din februarie 1968 al revistei „Magazin istoric“, sub semnătura dr. Gh. I. Ioniță; el făcea o reconstituire „pe baza documentelor, a relatărilor presei
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
lăsat la vatră“. La baza creării evenimentului, cu origine în viziunea din 31 mai 1935, s-ar afla preotul din Maglavit, Bobin, care a publicat o broșură (cu fotografia autorului), el fiind apoi amplificat de „goana unei părți a presei burgheze după senzațional“. Unele ziare timișorene preiau opiniile a doi medici care l-au examinat pe cioban: profesorul Gheorghe Marinescu - „Am făcut un drum foarte obositor ca să fac o cercetare serioasă. Cele ce am constatat vor face obiectul unei comunicări către
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
muncă descrise de Marx au fost vremelnice, iar ameliorarea lor, asociată și cu vandalismul Stalinist care a preluat de la „muncitori” puterea politică a dus la jalnica cădere a comunismului. Din păcate trăim astăzi timpuri asemănătoare celor care au generat revoluția burgheză din 48, dar în alte condițiuni. Omul, în mai mult de jumătate a omenirii, a devenit sclav al băncilor prin îndatorare. Nu mă pot compara cu Marx ca putere de discernământ politic și economic deși aș avea expertiza necesară. Dar
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
s-a căsătorit cu colonelul Nicolae Vasilescu și au avut o singură fiică: Margareta, mama lui Sorin Ullea din căsătoria cu colonelul Traian Ullea. Familii înrudite: Lucrețiu Pătrășcanu, adăpostit de tatăl lui Sorin Ullea când era urmărit de poliția politică burgheză pentru convingerile sale comuniste, și Grigore Gafencu. Mi-ați cerut să vă vorbesc despre omul Sorin Ullea. Așa cum am spus, încă de la 13 ani era temerar, dominat de o irepresibilă dorință de cunoaștere. Desăvârșit țintaș, după prima victimă, un pui
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
i-a fost asociată mult timp, fără context. De aici și titlul meu și munca de doi ani pe care i-am închinat-o: Fugato Labile pentru Camille Claudel. » explică autoarea Georgette Garbès-Putzel pentru ICR Bruxelles. Născută într-o familie burgheză înstărită, Camille Claudel era veselă, corectă, devotată artei sale și indiferentă jocurilor înaltei societăți: un spirit liber, cu un mod inacceptabil de viață la momentul respectiv. S-a născut cu un secol prea devreme. S-a născut fericită și creativă
Ziua internațională a Francofoniei sărbătorită la Bruxelles [Corola-blog/BlogPost/92405_a_93697]
-
i-a fost asociată mult timp, fără context. De aici și titlul meu și munca de doi ani pe care i-am închinat-o: Fugato Labile pentru Camille Claudel. » explică autoarea Georgette Garbès-Putzel pentru ICR Bruxelles. Născută într-o familie burgheză înstărită, Camille Claudel era veselă, corectă, devotată artei sale și indiferentă jocurilor înaltei societăți: un spirit liber, cu un mod inacceptabil de viață la momentul respectiv. S-a născut cu un secol prea devreme. S-a născut fericită și creativă
Ziua internațională a Francofoniei sărbătorită la Bruxelles [Corola-blog/BlogPost/92404_a_93696]
-
se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
XVIII-lea, bogăția Marii Britanii sporește și-și răsfrânge proiecția asupra lumii; schimburile sale exterioare cresc de șase ori; procentul exporturilor din venitul său național se triplează, realizând un beneficiu care finanțează modernizarea industriei și permite dezvoltarea unei noi clase întreprinzătoare, burgheze și industriale. Ca și în cazul „inimilor” anterioare, această ascensiune la puterea mondială a negustorilor britanici este foarte voluntaristă. în 1734, în urma unui concurs inițiat de Parlament, un dulgher-ceasornicar englez, John Harrison, pune la punct primul cronometru pentru marină, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ar fi predestinați. Fac artă pentru că aceasta nu le aduce nici un profit și nu‑i mânjește, astfel, cu bani. Dacă arta le‑ar aduce ceva, s‑ar lăsa mânjiți cu plăcere. Totuși nu s‑ar refugia niciodată într‑o profesiune burgheză, nu pentru că n‑ar stăpâni nici una, ci pentru că profesiile burgheze i‑ar stăpâni atunci pe ei, iar pentru artă nu le‑ar mai rămâne nici un pic de timp. Nimeni nu se mai poate realiza pe sine într‑o formă estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]