3,322 matches
-
o mănăstire a dervișilor mevleviani de către un pașă născut în acest oraș. Cei aproximativ 150 de ani de războaie neîncetate între statele creștine și cel otoman au dus la încetinirea creșterii populației, iar rețeaua de așezări medievale maghiare, locuite de burghezia urbană, a fost distrusă. Compoziția etnică a teritoriului care fusese parte a Regatului medieval al Ungariei a fost modificată în mod fundamental datorită deportărilor, masacrelor și colonizărilor. Numărul etnicilor maghiari de la sfârșitul perioadei dominației otomane a fost redus în mod
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Holunder" (în traducere „soc”). Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării în care a trăit. Tatăl său, Georg Austen (ori Aust), maistru tăbăcar, poseda și o fermă, aparținea burgheziei înstărite din Brașov. Fiul său, Johannes, a primit o educație solidă, probabil de la călugării dominicani. În anul 1520 se înscrie la universitatea din Viena sub numele de "Johannes Aust", unde primește deja în anul 1522 gradul de""Baccalaureus"", iar în
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
și coerență date în primiul rând de structurile specifice: construcția subiectului și construcția discursului epic. Romanul scris de George Călinescu se încadrează curentului literar realism. După temele folosite, romanul este balzacian și citadin, aspect al modernismului lovinescian. O frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX (1909-1911), opera prezintă aspectele ei caracteristice din perspectiva social economică (moștenirea averii lui Costache Giurgiuveanu). Pe acest fundal se profilează și maturizarea lui Felix care-i oferă caracterul de bildungsroman. Calitatea realist-balzaciana este întărită de
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
Tim. Au fost prezenți la primele concursurile de câini din Europa unde rasa a început să fie bine stabilită. Între timp în Cuba vremurile s-au schimbat. Aristocrația baronilor de zahar a fost pe cale de dispariție, iar o nouă clasă, burghezia, a fost în curs de dezvoltare. Micul câine de Havana, adaptabil ca întotdeauna a devenit un câine extraordinar familiei, jucăuș, câine de pază, câine de turmă pentru păsările de curte. Această poziție a deținut-o acolo pentru ultimii o sută
Bichon Havanez () [Corola-website/Science/325071_a_326400]
-
sburdat sub soarele generos și la umbra butucilor de la Nicorești. Seva bogată a regiunii trăiește în el. În calmul lui sfătos, în humorul și în iubirea lui de libertate, văd însușiri patentate ale răzeșilor moldoveni. Ca o bună parte din burghezia noastră, se trage și el dintr-o veche familie de preoți. Și dacă azi formele religiei îl lasă rece, în cutele adânci ale sufletului trăesc vii în el resorturile morale care dau preț vieții sociale. Puțini oameni am întâlnit, cari
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
lumea satului (evidentă mai ales cu prilejul călătoriei către satul natal pentru a participa la înmormântarea mamei) și neputinței de a mai trăi emoțiile umane în societatea urbană artificială. Radu Comșa devine un inadaptat suspendat sufletește între două medii sociale: burghezia pe care o respinge și țărănimea de care se îndepărtase. Mircea Eliade considera că această temă (eterna înfrângere a „poetului”, eterna victorie a „politicianului”) este un laitmotiv al romanului românesc ce-și trage originea din romanul "Dan" (1894) al lui
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și să controleze totul; Zoe Vesbianu și soțul ei fac parte din categoria speculanților și profitorilor de război, în timp ce prietenii lui Comșa de la pensiunea Cimbru reprezintă mica intelectualitate cu credințele și speranțele ei. Principalul atac al scriitorului se îndreaptă împotriva burgheziei întruchipate de politicianul și moșierul Alexandru Vardaru și de speculantul Sofron Vesbianu, personaje dominate de lăcomie și care nu au alt orizont decât banul. Deși au scopuri asemănătoare, cei doi folosesc mijloace diferite. Vardaru este omul politic rafinat și cinic
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cu suferințele și dezgustul lui. E și o viziune pe alocuri dureros de plastică a societății contemporane românești, pe care războiul a rupt-o în două, a însângerat-o fără a o schimba. O frescă străbătută de impulsuri epice ale burgheziei. Pentru cea dintâi oară, în proza românească, burghezia se vădește complet și autentic”, scria, printre altele, Eliade. Cronica tânărului scriitor nu l-a necăjit pe Cezar Petrescu, în ciuda unor zvonuri care au circulat în epocă și care au fost auzite
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
viziune pe alocuri dureros de plastică a societății contemporane românești, pe care războiul a rupt-o în două, a însângerat-o fără a o schimba. O frescă străbătută de impulsuri epice ale burgheziei. Pentru cea dintâi oară, în proza românească, burghezia se vădește complet și autentic”, scria, printre altele, Eliade. Cronica tânărului scriitor nu l-a necăjit pe Cezar Petrescu, în ciuda unor zvonuri care au circulat în epocă și care au fost auzite și de autorul ei. Eliade recunoștea în memoriile
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
narează procesul prin care trece un copil care de-abia a început să experimenteze viața, în fața amenințării de a părăsi satul și a se muta la oraș. În 1953 a publicat „"Mi idolatrado hijo Sisí"”, roman în care abordează viața burgheziei de provincie, într-un oraș ce seamănă cu Valladolid-ul său natal. A publicat de asemenea nuvela „"El Loco"”. Alte romane ale lui Delibes sunt : „"La hoja roja"” (1959), operă de caracter existențialist, în care un fotograf, aflat în pragul pensionării
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
și sociolog român. A fost profesor la Universitatea din Iași. Mama sa Catinca Motăș, născută Chiriac, era fiica micului boier Ștefanache Chiriac din satul Ursa (la 6 km de Burdusaci), de obârșie grecească, subprefect al ocolului Zeletin. În lucrarea sa „Burghezia română, originea și rolul ei istoric” (1925) a luat atitudine, de pe pozițiile burgheziei, împotriva punctelor de vedere agrariene, tradiționaliste, demonstrând necesitatea obiectivă a evoluției României spre civilizația industrială. Zeletin a susținut un punct de vedere determinist în sociologie, într-o
Ștefan Zeletin () [Corola-website/Science/308220_a_309549]
-
Motăș, născută Chiriac, era fiica micului boier Ștefanache Chiriac din satul Ursa (la 6 km de Burdusaci), de obârșie grecească, subprefect al ocolului Zeletin. În lucrarea sa „Burghezia română, originea și rolul ei istoric” (1925) a luat atitudine, de pe pozițiile burgheziei, împotriva punctelor de vedere agrariene, tradiționaliste, demonstrând necesitatea obiectivă a evoluției României spre civilizația industrială. Zeletin a susținut un punct de vedere determinist în sociologie, într-o perioadă în care teoria idealist-eclectică a factorilor predomina în literatura sociologică românească, și
Ștefan Zeletin () [Corola-website/Science/308220_a_309549]
-
într-o perioadă în care teoria idealist-eclectică a factorilor predomina în literatura sociologică românească, și a recunoscut, în opoziție cu concepțiile conservatoare, faptul că organismele suprastructurale burgheze sunt produsul necesar al transformărilor social-economice. Zeletin a afirmat rolul permanent progresist al burgheziei, a justificat procesul de spoliere a maselor țărănești ca izvor necesar al acumulării capitaliste. A condamnat socialismul, susținând capacitatea de perfecționare a capitalismului și posibilitatea transformării pe baze neoliberale („Neoliberalismul”, 1927). În studiile sale de filosofie, Zeletin a dezvoltat opinii
Ștefan Zeletin () [Corola-website/Science/308220_a_309549]
-
punct de vedere religios, Europa acelei perioade a cunoscut atât reforma protestantă cât și contrareforma. Din punct de vedere tehnologic, epoca este data de naștere a unor arme destructive, precum pușca și tunul, și a prafului de pușcă. Statul-națiune și burghezia timpurie s-au dezvoltat ca noi factori de putere. Descoperirea de către Cristofor Columb a Lumii noi, America, în 1492 a schimbat total vechea concepție despre lume. Tehnologia tiparului, inventată de Johannes Gutenberg, adică turnatul literelor și culegerea lor, a dus
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
avea 26 de ani. Republicarea romanului în 1903 a confirmat că acesta a fost un mare succes literar în Germania. Cartea prezintă decăderea (anunțată deja din subtitlul romanului, " Declinul unei familii") unei familii de bogați negustori de grâne din marea burghezie din Lübeck de-a lungul a patru generații. Cartea este în general considerată ca fiind o portretizare a societății burgheze germane de-a lungul a câteva decenii din secolul al XIX-lea. În 1929, Thomas Mann a primit Premiul Nobel
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
fiecare parte cuprinzând un număr diferit de capitole. Într-o zi de joi a lunii octombrie a anului 1835, soții Buddenbrook își invită rudele, cunoștințele și partenerii de afaceri la un prânz simplu și obișnuit, după-amiaza târziu, conform obiceiurilor marii burghezii a vremii. Noul cămin, o proprietate vastă, cu o clădire impunătoare, fusese recent achiziționat pentru suma de 100.000 de mărci ale vremii respective și se afla pe Mengstraße, în orașul hanseatic Lübeck, fiind o casă reprezentativă, construită în anul
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
tatălui său de a se căsători cu o oarecare "Mamsell Stüwing". Astfel, nu cu o mare afacere profitabilă, înțelegându-se de aici că, în acest oraș comercial și previzibil se făcea tranșant diferența între clasele sociale - între mica și marea burghezie. Familia Buddenbrook ține o cronică veche de familie, care merge în urmă până la sfârșitul secolului al XVI-lea, o carte groasă, cu încrustații din aur. Aici trece, plin de recunoștință și pioșenie, Jean Buddenbrook, la 14 aprilie 1838, nașterea fiicei
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
În ceea ce privește acordarea de drepturi politice (social-democrații germani cereau dreptul de vot și pentru femei), cereau desființarea armatei permanente. Au fost adoptate mai multe legi privind asigurarea pe caz de bătrânețe, boală și accident.Cereau ziua de muncă de opt ore.Burghezia era o clasa socială simplu stratificată, dar numeroasă (7 milioane, conform sociologilor germani). Acest program de la Erfurt a influențat și alte partide, care au elaborat programe politice copiind programul de la Erfurt.Ultimele alegeri în Germania au loc în 1912, iar
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
cantoane cu drepturi egale. După Congresul de la Viena din 1815 se restabilește independența și neutralitatea permanentă. Valais, Neuchatel și Geneva s-au alăturat, de asemenea, Elveției,ca și cantoanele noi, extinzând teritoriul elvețian pentru ultima oară. Partidul Radical, alcătuit din burghezia urbană, care a fost puternică în cantoanele protestante, a obținut majoritatea în Dietă Federală la începutul anilor 1840. Ei au propus o nouă constituție pentru Confederația Elvețiană, care ar atrage mai multe cantoane într-o relație mai strânsă. În 1843
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
impune prin forța dramatică a primei părți, a acțiunii, prin tensiunea unei scene. Eroii romanului sunt străluciți luceferi ai viciilor care se ridică pe ruinele acelora care nu i-au lăsat să moară. Nicolae Filimon prezintă procesul istoric al formării burgheziei în România. Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, tipul arivistului, care se îmbogățește prin mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat chiar pe prima pagină a romanului. Odată cu portretul fizic sunt prezentate și trăsăturile psihice, viclenia și ambiția. Ambiția sprijinită de o
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
titlu pe care el îl regretă), peliculele de maturitate ale lui Buñuel sunt cele mai apreciate, atât de public, cât și de critică, fiind răsplătite cu numeroase premii (printre care Oscar pentru cel mai bun film străin - "Farmecul discret al burgheziei", 1972, Palm D'Or la Cannes - "Viridiana", "Nazarin" obține la Cannes Marele Premiu Internațional - instituit cu acest prilej). "Farmecul discret al burgheziei" a mai fost distins în 1974 și cu Premiile BAFTA pentru Cea mai bună actriță, care i-a
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
critică, fiind răsplătite cu numeroase premii (printre care Oscar pentru cel mai bun film străin - "Farmecul discret al burgheziei", 1972, Palm D'Or la Cannes - "Viridiana", "Nazarin" obține la Cannes Marele Premiu Internațional - instituit cu acest prilej). "Farmecul discret al burgheziei" a mai fost distins în 1974 și cu Premiile BAFTA pentru Cea mai bună actriță, care i-a revenit lui Stéphane Audran și, respectiv, pentru Cel mai bun scenariu, acesta din urmă onorându-i pe Luis Bunuel și Jean-Claude Carriére
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
veștii despre Noaptea Sfântului Bartolomeu, în provincie au avut loc o serie de noi masacre, trimisul regelui în provincie, Gordes fiind nevoit să protejeze protestanții. Secolul XVIII a fost o perioadă de prosperitate și de creștere economică pentru regiune iar burghezia, care a beneficiat cel mai mult de această dezvoltare, se află în fruntea unei mișcări contestatare a Vechiului Regim. Provincia a fost prima regiune care a cerut convocarea Stărilor Generale, încă din 21 august 1787. Deputații Antoine Barnave și Jean-Joseph
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
Internaționala Comunistă), cunoscută și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop "lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului." ul a reprezentat o sciziune a elementelor de stânga din Internaționala a II-a, ca răspuns la incapacitatea acesteia din urmă de
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
d. Paris, 27 mai 1610) a fost asasinul lui Henric al IV-lea al Franței și penultima persoană condamnată la moarte prin sfârtecare. s-a născut la Touvre, în apropiere de Angoulême într-o familie care făcea parte din mica burghezie: doi unchi erau canonici la catedrala din Angoulême; tatăl său era un om bețiv și cu o fire violentă care i-a provocat diverse probleme cu legea. Mama sa, Françoise Dubreuil, sora celor doi canonici, era o persoană miloasă și
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]