2,949 matches
-
nu putuse dormi, se perpelise în pat abia așteptând lumina zorilor. Dis de dimineață, își luase niște scule în rucsac și plecase grăbit spre mina lui. Deja se gândea la aceasta ca la un bun al său. Mai întâi îndepărtase buruienile care năpădiseră totul pe acolo după care se apucase să repare instalația de spălare. Soarele trecuse bine de amiază când aruncase prima lopată de minereu în jgheabul de lemn. Îndepărtase un strat gros de pe movila descoperită. Știa că nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
melifere, vii, livezi), amplasamente industriale, căi de comunicație, vetre de sat, încât nu se mai păstrează decât 30% din teritoriu. Exploatarea irațională a pajiștilor (17% din suprafață din care 80% sunt pășune) a dus la înmulțirea plantelor toxice și a buruienilor (plante ruderale), cu valoare furajeră slabă, altele de-a dreptul toxice care dăunează metabolismului animalelor. Dintre plantele toxice amintim (unele au valoare curativă, vindecătoare!): mătrăguna, cucuta, mărul lupului, coada calului, spanacul sălbatic, piciorul cocoșului, mana apei, floarea paștelui, fumărița, ciumăfaiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
europene care cultivă porumbul pe suprafețe întinse, numai românii și italienii consumă mămăliga din făina de porumb, ei numind-o polenta. Spre deosebire de mei, porumbul cerea un complex de lucrări, în primul rând cele două prașile cu sapa, când se îndepărtau buruienile, iar la prașila a doua se făcea în jurul fiecărei plante un mușuroi ca să se poat dezvolta rădăcinile. În majoritatea anilor, când, vorba țăranilor de la noi, „dacă plouă în mai, mănânci mălai”, ploua la timp și nu erau ploi cu gheață
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Olimpia Bădăluță, Toader Gheorghe Boca, în vârstă de 90 de ani în 1960, lasă mărturie scrisă cu mâna proprie (10 pagini) care confirmă ceea ce au spusă și doftoroaiele satului: „Din lipsă de tratament medical, sătenii se tratau cu legături din buruieni de leacă și descântece băbești. Pentru ursit se întrebuința strânsul frigărilor, pentru boala cu numele lingoare se întrebuințau buruieni ca: iarba lui Tatin, iarba mare, crăpușnică și odolean ...” Doi frați luncași, trăitori în București prin 1970, au lăsat amplă mărturie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
10 pagini) care confirmă ceea ce au spusă și doftoroaiele satului: „Din lipsă de tratament medical, sătenii se tratau cu legături din buruieni de leacă și descântece băbești. Pentru ursit se întrebuința strânsul frigărilor, pentru boala cu numele lingoare se întrebuințau buruieni ca: iarba lui Tatin, iarba mare, crăpușnică și odolean ...” Doi frați luncași, trăitori în București prin 1970, au lăsat amplă mărturie scrisă, pentru alcătuirea unei monografii a satului. La capitolul despre starea sanitară, Constantin și Vasile Boca spun: „Printre bolile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mercur. Dintre doftoroaiele satului amintim pe Floarea Borcea (Borcioaia), Marghioala Andrieș, Ioana Vasilaș, care erau plătite cu bani sau cu alimente. Din cauza neînțelegerii rolului spitalelor, bolile molipsitoare făceau ravagii, deoarece cei mai mulți bolnavi nu voiau să se interneze în spital. Ca buruieni de leacă pentru diferite boli se foloseau: iarba mare (rădăcina) pentru 325 reumatism, floarea de tei pentru vindecarea bolilor de plămâni, floarea de socă contra răcelilor, floarea de mușețel (romaniță) pentru dezinfecție intestinală și pentru răni, floarea și frunza de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
umor, dând dovadă de multă înțelegere pentru sufletul semenilor săi, Gheorghe (Ghiță) Iacobeanu, în însemnările sale pentru monografia satului, regretând că Mătușa Floarea (era chiar soră cu tatăl autorului!) n-a lăsat nimănui din știința ei; cunoștea o mulțime de buruieni și le dădea cui avea nevoie de ele, ea le strângea și numai dânsa șștia când să le strângă. în tot satul numai ea șștia să descânte (?!) și cum descânta ea, cel bolnav se lecuia. Mă duceam de multe ori
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Frumușelu a pățit-o cu Vortolomei Pușcuță, când, după câteva pahare cu vin, pe nemâncate, s-a urcat pe bicicletă (era ca și cum ar avea acum un Ferarri!) și, după câteva pedale, s-a răsturnat în șanț, în niște urzici și buruieni. Vortolomei Pușcuță, mai stabil pe picioare, a râsă de activist: - Cine Și-a dat Șie bicicletă, mă ciurarule?!, aluzie străvezie la originea etnică a biciclistului. Cotele s-au dat până în 1956, până la revolta din Ungaria, fiind înlocuite cu contractele pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-a părut a fi o fîntînă sau un heleșteu din care se ridica o mînă Întinsă, arătînd către cer. După cîteva clipe, am priceput că era vorba de o mînă din piatră și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
adâncă, pământ nelocuit și acoperit doar de tufăriș și guava sălbatice. Cu femeia plină de inițiativă care era nevastă-sa și cu câțiva băștinași a debarcat acolo și s-a apucat să clădească o casă și a curățat terenul de buruieni ca să poată să planteze cocotieri. Asta se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de târzie așa că abia a doua zi se așternu la drum, îndată după revărsatul zorilor. Sosi la Taravao și pentru ultima dată luă în piept cei șapte kilometri de mers pe jos până la casa Atei. Cărarea era năpădită de buruieni și se vedea bine că de ani și ani de zile nu mai fusese călcată de picior de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
locul se găsește undeva la poalele unei coline domoale, în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grădina, cele două suprafețe fiind despărțite printr-un gard nu prea înalt, cu o poartă ușoară, dar bine închisă de un lacăt vechi, care stă încuiat în cea mai mare parte a timpului -, au defrișat, au arat și au scos buruienile, au adus pământ nou în jurul casei construite și au semănat pe el gazon. Grădina din dreapta, care fusese altădată plină de flori, arată altfel după atâta muncă: ordonată, trasă la linie, cu șiruri nesfârșite de meri, al căror capăt nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aia ne întâlnim aicișea, la poale de munte... — A doua zi, marți dimineață, în zori, când fetele-grupuri, alea care trecuseră de cinci, șase ani, s-au adunat pe malul Oltului să facă păpușa din lut, eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi iubita, dăscălița mea nouă, ele strigau ca nebunele, nu înțelegeam eu atunci prea bine ce fac ele acolo. Dă, fă, lutul, să fac eu Caloianul, că știu să fac păpuși, că muica m-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o poveste groaznică, se făcea că pe blana din fața șemineului era un lup, peste gresie crescuseră ierburi înalte, mirosea curios, a mâl și a stârvuri, nările i se dilatau, hârtii uscate de o sută de euro creșteau în vârfuri de buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise, într-un bărbat tatuat în roșu, precum la vechii geți, avea ochii albaștri și părul negru, bărbatului cu trupul vopsit îi era foame, ar fi înghițit orice, a început să culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
orbește În gol. Dar cam la trei metri de la margine, fata a slobozit dintr-o dată un țipăt și s-a aruncat Într-o parte, prăvălindu-se de pe cal și, rostogolindu-se de două ori, a aterizat Într-un pâlc de buruieni, cam la un metru de buza prăpastiei. Calul s-a prăbușit În abis, cu un nechezat disperat. În câteva clipe Amory s-a aflat lângă Eleanor și a observat că ținea ochii deschiși. - Eleanor! a strigat el. Ea n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
stabilit dinainte. Chiar așa este, pentru că imediat se și desprind câteva siluete dintr‑o poartă de intrare și se apropie călcând neauzit, încălțați cu pantofi ușori de sport, de următorul gang, pavat cu pietre neregulate printre care cresc iarba și buruienile, într‑o dezordine totală care demonstrează cât de neîngrijit e acest oraș. O fărădelege se apropie tiptil, așa cum se apropie întotdeauna fărădelegea ca să nu fie recunoscută prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
New York. Sunteți de acord? Asta Îmi convenea și mie mai mult. Citisem undeva că atunci când se instala acest gen de blocaj mental, de paralizie a nervilor, era mai bine să te concentrezi să faci ceva concret. De exemplu, să plivești buruienile din grădină, să spargi lemne, să rezolvi un puzzle sau un cub Rubik. Simțeam că nu mai puteam suporta multă vreme starea de agitație pe care mi-o provoca această femeie, nu mai puteam sta așa Încordat În fața ei, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nici o atractivitate. Încă din copilărie am suferit destul de mult din cauza tendințelor mele nimfomanice. Nu e vorba de genul de suferință pe care o simți când smulgi ierburile de pe o plantație de orez și pieptul ți se Înroșește, Înțepat de vârfurile buruienilor, ci nimic mai mult decât suferința resimțită Încă de la grădiniță, când mămicile băiețeilor din vecini le interziceau să se mai apropie de mine, după ce-i urmăream pe cei mai drăgălași. Cu toate că eram un copil, Înțelegeam mecanismul care făcea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Ceva mai mult decât atât... există oare un termen potrivit pentru a descrie relația noastră? Cred că uneori cuvintele sunt insuficiente. De exemplu iubire. Toată lumea folosește cuvântul acesta, chiar și cei care toată viața nu fac altceva decât să plivească buruienile de pe câmp, să potrivească focul pentru arderea cărbunilor, să aibă grijă de uscarea scrumbiilor, chiar și ei folosesc aceste două cuvinte: te iubesc. Ne-am spus și noi de-atâtea ori te iubesc, pentru că nu aveam la Îndemână alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
închipui o Junon de umbră din norii care împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pașii scriu urma cea târzie A lumii-ntunecate din care astăzi vin. În drum o floare albă bocește pe un ram, Un trandafir de aur s-a preschimbat în fum Grădina-n care ieri regină mă aflam Plină-i de buruieni și dorul e postum. Cu tălpile zdrobite de pietrele-aruncate Pe drumul umilinței eu mă întorc mereu. Mi-s darurile smulse la ghenă aruncate Și Lacrima-i strivită de arsenalul greu De ură, răzbunare dintr-un rastel uitat. Cu glonțul ignorării
UMILINŢĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361415_a_362744]
-
Eu cred că la auzul cântecului din caval, copacii tăiați vroiau să trăiască și trimiteau spre soare câte un lăstar, ca ultimă zvâcnire de viață. Din casa lui Ilie al Ioanei au mai rămas niște ziduri fără acoperiș. În jur buruienile au crescut nestingherite. E un loc ciudat pe care oamenii îl ocolesc. După nea Ilie al Ioanei tot au rămas zidurile și buruienile dar din copacii din bătătura casei copilăriei mele n-a mai rămas nimic. S-au topit, pur
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
de viață. Din casa lui Ilie al Ioanei au mai rămas niște ziduri fără acoperiș. În jur buruienile au crescut nestingherite. E un loc ciudat pe care oamenii îl ocolesc. După nea Ilie al Ioanei tot au rămas zidurile și buruienile dar din copacii din bătătura casei copilăriei mele n-a mai rămas nimic. S-au topit, pur și simplu stând pe loc. Aceasta este povestea simplă a vieții unui om, Ilie al Ioanei care dădea foc cu împrumut și a
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
pus, Din toate mi-ai dat de-ajuns, Greu și bine într-un loc Nu mă plâng Doamne, deloc. Am făcut toți ce-am putut Și-n credința Ta-am crescut, Însă Doamne am o teamă, Nu-i câmp fără buruiană. De-am greșit cărarea dreaptă Doamne, fii bun si ne-ndreaptă Și ne pune drept pe cale-n Lumina credinței Tale. Celui trist și-ngenuncheat Fă-i-te Doamne arac, Floare-l pune în lumină Loc ii fă-n a ta grădină
SĂ MĂ NASC EU N-AM CERUT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361517_a_362846]