530 matches
-
în hohotele noastre și mai ales în hazul nemaipomenit al fetelor, foarte satisfăcute de această întîmplare, parcă de ele comandată! Multe și nenumărate au fost poznele făcute în Cișmigiu. Într-o oră de Trigonometrie, ne-am strâns mai mulți la "Buturugă" ― un mic bufet ― să luăm ceva: mai puțin după pofta inimii și mai mult după posibilitățile financiare ale fiecăruia. Unii, mai cu dare de mână, au cerut câțiva țapi de bere; alții, mai sărăcuți, am luat câte un lapte bătut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o buturugă putredă cu o beschie subțire, extrem de elastică, ce vibra, scoțând sunete stridente la fiecare mișcare. Fără voia lui, Noimann se apucă de falcă. Dinții i se strepeziră În gură. Cavitatea bucală deveni uscată ca o iască. Și pe măsură ce senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căzută În genunchi În fața catafalcului Sfintei Cuvioase Parascheva, Îi strecurase pe sub haine, ca s-o sperie, În loc de-o frunză veștedă de toamnă, un melc? Și iată că melcii se Înmulțiseră, năpădindu-i Încetul cu Încetul trupul ca pe o buturugă, pentru a o umple de bale și păcat. Din Olivia mai rămăseseră Întregi doar mâinile și părul. În rest, sub rochia sa largă, „mărșăluia” foșgăind un regiment de melci... Acum, iată, răul făcut cu sau fără vrerea lui se Întoarcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt prin Făurar Ori la sfinții Mucenici, Târla noastră de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu se mântuie cu una cu două, părinte. Dacă-i așa, atunci am să te rog ca, înainte de culcare, să-mi aduci aminte să caut în „lada mea de zestre” și apoi om mai vedea... Ne-am așezat pe două buturugi în chip e scaune. Am vorbit apoi multe de toate și bătrânul mi-a dovedit - dacă mai era nevoie - că știe multe despre astrele cerești. La un timp, îl văd că privește cu mare luare amnte într-un punct din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
scrie mult mai târziu un om de carte: „Și se afla acum la Barboși, ca să-și înmormînteze <giupîneasa> dar de unde o roată de călări sosită în spume de la Iași, îl luă pe sus, îl decapită scurt la Roman pe cine știe ce buturugă întîmplătore și-l lăsă să fie îngropat la un loc și în același timp cu jupîneasa lui...” Acesta e mare păcat, părinte, și cel care poruncește săvârșirea unui asemenea fapt se face vinovat de crimă în fața lui Dumnezeu... Am spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o hărțuiau pe străzi poreclind-o în cor Slănina cu Măslina, Slănina cu Măslina! socoti că, lângă culcușul ei, nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
luat de patru ori: de două ori să duc cu cinci ani, o dată cu doi ani și-odată cu zece. M-a scăpat milițianul. Tot șeful. De post. M-a legat cu sârma de burtă și m-a pus să sparg la buturugi. Zic: „Nu mă mai lega, bre, că nu fug. Că și cu sârma pe mine, tot fug dacă oi vrea“. Cum vă lega? Mă lega cu sârmă de-aici-șa... zis cu lanț și punea lacăt. Dar făceam cu toporul. Mă scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ei de câștigat, le-a dat și lor un cal și-o căruță. Calul avea șira scoasă de-o palmă afară. Nu era bun de nimic, numărai coastili. Am mers cu el acolo, le-am pus mai mult de zece buturugi d-alea, tupane, și n-a mai putut. Îi ținea la curent cu toate: „Vezi că cutare a furat. Vezi că cutare a luat de la cutare“ - „Cine?“ - „Păi, cutare“ - „Unde șade?“ - „Păi, cutare“. Era totul, totul, totul. Până la urmă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
minunea pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
l-a apărat cu îndârjire: „Nu m-am mai distrat așa din ’35... Ce vină are bietul om că a murit doamna Cati? Dar a murit cum îi place ei, de când visa să ajungă la ziar, măcar o dată...”. Într-o buturugă de fag, un țăran din Neamț a găsit chipul Mântuitorului. Au apărut libărci mutante care rod și pielea copiilor, mai ales la coate și ceafă, și-a animalelor de casă. Un sat din Ardeal a plecat cu totul în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei, la o însetare de setea ta. Ce cauți?... Sunteți chemați de o singură apă. Coboară, Petre, coboară, viața este o trecere. Catedrala împunge zborul vulturului până la sânge; fântâna își adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul de ceas, bătea metanii. Candela contura întunericul, câteva tușe de lumină întregeau decorul. Petru, fără să tulbure ceasul, s-a așezat pe o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la spartul iarmarocului, când s-au săturat oamenii să se tot tocmească și plătesc mult și dintr-odată. Ia hai! (pleacă) Tabloul 4 (Luminiș de pădure. În fund, capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu i-s popa! E-he, da' așa merge treaba? (se opresc) Buuun, l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare trebuință de-un car, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-ai venit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de Săcăluș pe deasupra, tot eu vă botez! Înțele su-m-ai? Și-acu' haiti, lipsești de-aici până nu te cioplesc și pe tine și te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă, balțatule! (Codârlic fuge, dispare după buturugă) Așa-ți trebuie, Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-aude, nu se vede, măi Codârlic. Atâta lucru puteai să știi și tu! CODÂRLIC: Ei, să te-aud odată; chiuie dară. DĂNILĂ: Oi chiui eu, nu te teme. Da' înainte de asta, să faci bine și să stai colea, pe buturuga asta, ca să te leg la cap. CODÂRLIC: Să mă legi? Păi de ce, că nu mă doare? DĂNILĂ: Apoi tocmai asta-i! Eu, Codârlic puiule, îți vreau binele. Iaca ce-i: când oi chiui, are să-ți plesnească în patru scăfârlia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu mor. M-am exprimat și eu mai ales... DĂNILĂ: Vorbește omenește, măi drace, așa fel cât să te priceapă toată lumea, nu-mi veni mie cu vorbe de pe pustii locuri! Păi vezi? Iaca, șezi colea frumos. (Codârlic se așază pe buturugă, Dănilă îi înfășoară capul cu brâul.) Așa... o dată... pe urmă încă o dată... să nu pătrundă până la tine nici rază de soare. Termină de legat) Acu' spune, vezi ceva? (Codârlic nu răspunde) Iaca poznă, nici nu mai aude! (strigă la urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
moșmodești acolo? Mai am mult de așteptat? DĂNILĂ (intră cu un par): Iaca-i gata. Ți-ai pierdut răbdarea, așa-i? Atunci ascultă ici și ține minte! (Lovește dintr-o parte pe Codârlic. Efect sonor puternic.) CODÂRLIC (se sprijină de buturugă cu un cot): Aaaa-leu! Destul, am înțeles! Așa legat la urechi cum sunt, tot mi-a trosnit măduva capului... DĂNILĂ (îi strigă la ureche): Apoi nu, frumușelule, nu așa. Pe tine nu te-am lăsat să chiui de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din bolta Înstelată, Ci dintr-o amforă cu vin grecesc. (Păstorel Teodoreanu) Monarhia prezidențială... Dacă-aș mai trăi un ceas, de dragoste nu mă las! Din boxele atârnate În colțurile Încăperii, vocea Romicăi Puceanu unge inimile petrecăreților, iar vinul de buturugă, gros ca uleiul și dulce În cerul gurii, alunecă pe gât cu o ușurință care anunță chef mare, În ciuda dimineții ce plesnește ferestrele. Of, Doamne, că frumoasă mai e viața asta, Își lasă Gore impresiile la dispoziția mesenilor, frumoasă e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
seara și procentele cu care va câștiga. Iar Geoană făcea vizite de curtoazie. Se Împăuna de ziceai că e cocoș. În loc să țină ochii larg deschiși. Acu’, dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă la un pahar cu vin de buturugă, nici eu nu mă simțeam prea bine știind că alde Vântu, Patriciu și Voiculescu vor avea liber la cașcaval. Da’ ideea de furt Îmi repugnă. Ce-ți face ideea de furt? Gicu cască ochii, aproape că se teme pentru sănătatea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
butoaielor și ținem ședință de stat major. Cine ține ordinul de zi pe unitate? Îl ține Sandu, că el scrie mai frumos! Gore, mai ai frați pe-acasă? Scrie tu după ce troznești niște gogonele și dai pe gât vin de buturugă! Nu vrei? Gicu se lasă pe spate, clatină capul și surâde: Bă, și mai ziceați de criză... Era pe când nu s-a văzut, azi o vedem și nu e... Eminovici, tată.. Cred că se referea la România prosperă, da` criticii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai dulce, mă așteptau cu pateuri calde pe catedră. Habar n-ai ce înseamnă haloul pe care și-l creează femeile una alteia, când vor să transfere gineceul în profesie. Am simțit asta și mai târziu, lângă un bărbat, Dumitru Buturugă, în anii cei mai împuțiți ai totalitarismului. Pe el îl las însă acuma. A ocupat în viața mea un loc mai mult decât unic. Cred că, până la urmă, e singurul om din intersecțiile mele profesionale care a funcționat ca Gimini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]