20,978 matches
-
Popescu, J.D. Salinger, Henry James, Lawrence Durrell, Iris Murdoch, Charles Frazier și încă vreo cîteva plutoane. Sînt roluri care încap anevoie într-un corp de bibliotecă. Roluri în marginea cărora criticii au glosat abundent, iar cusurgiii au plescăit decepționați din buze, fiindcă nivelul de execuție nu era doar înalt, ci de-a dreptul neretușabil. Lîngă baleiajul ăsta atent ca farurile unui mirador, care te face să te gîndești că e mai simplu să compui liste cu anglo-americanii netraduși de doamna Ralian
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe Hamlet? A fost lovitura clipei. De unde Hamlet pe buzele unei pistruiate cu fișele de la "Adesgo". - Adică ca pe cine? - Ca pe Hamlet. Ce, n-ai auzit de el? Mi se părea stupid să-i spun că nu auzisem. Totuși i-am răspuns, amuzat de cacofonie: - Nu știu cine-i. - Păi e
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
treacă durerea. - Unde mergi? - Până la capăt. De-acolo iau autobuzul de Slava Cerkeză. Merg la soră-mea de Crăciun. E învățătoare acolo. Mi-a prins mâna cu degetul rănit. A tras-o spre ea. A sărutat degetul. își desfăcuse ușor buzele, ca și cum ar fi vrut să-l muște. "Aselghito", oftă caimacamul. "Șezi locului, că mă răscolești." - Am uitat să-ți spun, zâmbi ea, șoptindu-i parcă degetului, mă cheamă . - Ești rusoaică? - Nu, din Teleorman. Nașa-i lipoveancă. Ce, nu-ți place
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
-i lipoveancă. Ce, nu-ți place numele? Mai am și Arina, dar nu-i nume. Nici nu-l poți spune. - E frumos, i-am spus, dând să-mi trag mâna. S-a răsucit. Continua să-mi țină degetul lipit de buzele ei. Și-a tras piciorul de sub ea. S-a apropiat, strecurându-se pe sub brațul meu. S-a cuibărit la piept. - Mi-e somn, a oftat. De dimineață tot am umblat. Căldura asta m-a toropit. Era cald, într-adevăr, în
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
fript: "E lemarghie, beiule. Ai grijă." S-a așezat în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
altceva decât să-mi testeze rezistența în situații dramatice, de multe ori tragice, ca "materie primă" pentru un roman pe care îl va scrie el cândva... Curios destin însă, acesta, care uită că personajul său nu trebuia dus chiar pe buza prăpăstiei și că, din când în când, ar fi bine să-l mai și odihnească cu puțină fericire. Știu de la Marx că pot spera, totuși, într-o compensație a destinului, pentru că toate se petrec, în istorie, de două ori, o dată
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Constantin Abăluță Acum o sută de ani am ajuns în insula rodos împreună cu fernando pessoa în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine și goi am înfruntat vîntul care păzea cetatea n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se mai sfîrșeau pereții albi ai
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine. * Singurul „spațiu ocrotitor”, vorba lui Valeriu Cristea, a mai rămas această filă dreptunghiulară. În ea mă ascund dimineața, abia ieșit din somn, cu nelipsita ceașcă de teracotă galbenă plină ochi pînă la buze cu cafea fierbinte. Luați un motan și aruncați-l în mijlocul unei străzi duduind de tramvaie și mașini și-n panica lui veți realiza neliniștea oribilă pe care o trăiesc de o săptămînă printre oameni pe care îi rog ceva extrem de
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
iar fluturarea asta nepermisă a durat pînă cînd nu l-am mai putut zări. Cînd ne-am reîntîlnit, Celesta Tenzi a avut un surîs adînc (avea o față foarte “retro”, ca actrițelor blonde din vechile filme “americane”) al gurii cu buzele arse dar pline (parcă trăise-n deșert, fără apă și dragoste) și-al ochilor albaștri, încercănați înfundați tragic în orbite mari sub o frunte pură, năpădită de cîrlionți bălai. Și mi-a zis cu tonul acela afectuos-ardelenesc: “Ce mai faceți
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
întreaga viață, pe care caută, cred, să-l imite, luîndu-și-l drept model! Romeo și Julieta? Tristan și Isolda? Paul și Virginia? Oh, nu, nu! Cuplul care mi-a luminat orbitor sufletul, ca un soare fraged, mereu pierdut, mereu regăsit la buza lacomă a unui orizont intim a fost Tom și Becky! Da Tom Sawyer și Becky Thatcher! Cel mai fermecător, mai auroral, mai pur și mai sfîșietor-dulce cuplu, pentru mine, din întreaga literatură! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 4.IX
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
unui doctor imberb. Deocamdată e amiază și pe pereții sarcofagului semnele sunt aproape distincte; mâine (poimâine) chipul lor ar putea deveni obscur și rigid. Eu pot înțelege, dar mai rămân amprentele vinete ale mâinii ce nu mai scrie pleoapa închisă buzele strânse. Mereu aceeași vedere. Spirală Dincolo de Gară începe vidul locul unde toate trenurile sunt trase în jos de o forță obscură așa cum și tu tragi după tine toate-zilele-toate nopțile- toate diminețile. Acolo câini de oțel își dispută oase desprinse din
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
la ritualul nostru zilnic de așteptare, cu încercuiri și ocoluri furișate, asta nu mă face mai bun decât ceilalți, cu care își va petrece seara în continuare? Adică de ce devotamentul meu valorează mai puțin decât gesturile lor calculate, cu toate buzele acelea țuguiate caraghios, dând târcoale ceaiului aburind? (Pe care ea îl bea acum împreună cu ei?) Și atunci, la ce bun să mă zbat? Poem de dragoste La urmă nu rămân decât eșantioane firești ale iubirii care a fost, și regrete
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
bagă-mă! Pe atunci beam cafeaua indiferent, sugeam în schimb, cu entuziasm, votca! Și iată-mă amintindu-mi de un alt personaj din DXXX, profesorul de matematică Ciorăscu! Virgil, ăsta-i era numele mic, era subțirel, înăltuț, blond, palid, cu buzele foarte roșii, frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi mari, triști, ca o fată mare. Soția lui, Anișoara, la fel de subțirica, bruneta, ochioasa și ea, de-o frumusețe severă, de taranca, preda tot matematică
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
bei ceai! S-ar putea scrie un articol: Băutorul de ceai! Să culeg de peste tot citate cu samovar și ibrice! Mîncăm, evident, cu gura! De aceea la Culinare ar trebui introduse și citate privind organul halitor cu părțile lui componente: buze, dinți, limbă, cerul gurii (dacă se vede!). Deasemenea: salivația, masticația, înghițirea, digestia și, asta-i situația!, defecarea! Într-un cuvînt, fiziologia. Pentru început, să vedem cum arată limba unui personaj dostoievskian. E vorba de Piotr Stepanovici din Demonii. „Ai impresia
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
pe băncile acestei facultăți. Sunt însă înduioșătoare speranțele pe care le-am trezit academicianului. 30 dec. 1951. Eu nu v-am comunicat nimic în legătură cu venirea în vacanță, deoarece pînă în ultimul moment au circulat tot soiul de versiuni și pe buzele tuturor stăruiau invariabil întrebările: „Se dă?...”, „Nu se dă?...” (cuvîntul „vacanță” - subînțeles fiind - nu mai era pronunțat). Profitînd de această stare de spirit, într-o bună zi am decupat din Scînteia de anul trecut anunțul referitor la vacanța de iarnă
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
fost de ajuns după un colț/ mai că a dat peste mine/ o mașină de pompieri groaznic de roșie/ iar apoi era să cad/ într-o gaură de canal chestii/ pe care le-am luat/ ca fiind rujul tău de buze/ și oglinda ta cea mică/ și rotundă din poșetă” etc. Alte exemple de erotism simpatic și comun: „Într-una din zilele astea o să-mi fac o hartă cu alunițele tale/ bazată pe datele culese de pe teren.” Tot parodii cvasi-postmoderne și
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
din picior. “La trei zile după ce scap de Edward. Dă-mi răspunsul! Care e răspunsul? Ce vor femeile?“ “Vino mai aproape, să-ți șoptesc la ureche că sunt microfoane peste tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
am crezut că Lisa era cea mai frumoasă femeie din lume. Au trebuit să treacă alți ani ca să accept că, în realitate, frumusețea ei era destul de banală, deseori chiar dezagreabilă din cauza unui rictus de voracitate ce-i înflorea subit pe buzele cărnoase și lejer întoarse. Cei mai mulți dintre bărbații care au cunoscut-o și au iubit-o nu-și aminteau nimic altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și voluptuos. Ea însăși, la răstimpuri, își recunoștea cu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Am vrut să arunc și bibelourile adunate de-a lungul anilor, cărțile și revistele ei preferate, dar grotescul unei asemenea îndârjiri m-a făcut să renunț. Aroma de miez de nuci crude continua să mă amețească. Mai ales noaptea, când buzele mele căutau zadarnic încrengătura gâtului și a umerilor Lisei, acolo unde, în parcul Cișmigiu, îmi coborâsem pentru prima oară obrazul și crezusem de atunci că era izvorul acelei arome zăpăcitoare a trupului său. Era, poate, o iluzie sau o obsesie
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
adorație A liniei, Detalii aproape perfecte, Înclinarea frunzei Nimbul lunii Într-o ceață de sidef, Istoria în care Ard cele o mie de pagini Într-o noapte plină De greieri, sulfine-nflorite Și de așteptare. Încântarea sufletului Adus încet pe buze Precum o sălbăticiune În fața unui preaplin: Lumina, O pradă, Perechea stârnind cercuri Prin aer, Cu fiecare pas. Cântă, sărută Sau pleacă mai departe Cu vântul Și devine de necuprins. Cuminte mă urmează Sângele meu, Ca o hartă, Un instrument înțelept
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
îneacă, i-am întors ușor capul într-o parte, dar bolboroseala a continuat și mi-am dat seama că omul încearcă să vorbească. - Încet, încet, nu te grăbi. Sînt aici... nu ești singur... l-am asigurat, apropiindu-mi urechea de buzele lui, pentru a-i auzi cuvintele. Aproape inaudibil, bărbatul a bolborosit: - Spune-i soției mele... spune-i... Vocea s-a pierdut într-o bolboroseala. Apoi, tăcere. - Cum o cheamă? am întrebat, tulburata. Unde locuiește? Nici un răspuns. Degetele mele i-au
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
la "lindicologie"!! Ideea lui fixă era că trebuie înființată o astfel de știință! L-am dezamăgit! 2) Farmacista, lungă, slabă, învăța limba engleză fără profesor, purta perucă și vindea într-o farmacie aflată-n gară, prezervative pentru colectiviști. Avea o "buză de iepure operată"! 3) Contabila Tuța, femeia cu curul cel mai rotund, mai aliotman, din localitatea Dxxx! {i-l purta-n fuste scurte, crăpate, perfect conștientă de ce miracol i se întîmplă-n spate. Soțul ei lucra la A.D.A.S. Tuța avea popoul
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării ca iceberguri în mările roșii popoare de muște treceau prin bucătăriile goale prin peștii înghețați în vitrine cuvintele pe buzele oarbe repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite în detergenții sloganurilor drumurile noastre treceau prin laminoare și îngrășăminte funebre revolta se simțea în cearceafurile agățate în balcoane în borcanele cu greieri în bețiile odioase sau boeme faruri scandaluri
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
stau aruncați ca niște saci de cartofi de la o vreme încep să mucegăiască să prindă pojghiță ca un iaz în care peștii au murit ți se dăruiesc somnifere tu îmi dăruiești insomnii ți se dau vitamine tu îmi surâzi cu buzele ofilite de razele roentgen apoi între noi se așterne absența ca un far în deșert apoi bate miezul nopții și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]