4,846 matches
-
cu mâna, pe măsura fiecăruia; în cap căciulă de miel, în picioare purtau opinci din piele de porc, ațe negre, din păr de capră. La brâu erau încinși cu un brâu tot din lână, vopsit, în general, roșu; cămașa din cânepă, lung până la genunchi; ițari tot din cânepă. Cam acesta era porul luncașilor.” Costumul de sărbătoare, de la horă, cuprindea „cămașa înflorită, bete lucrate cu strămătură în casă; ițari albi și bundiță lucrată toată în strămătură, iar la pălărie flori. Fetele aveau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
căciulă de miel, în picioare purtau opinci din piele de porc, ațe negre, din păr de capră. La brâu erau încinși cu un brâu tot din lână, vopsit, în general, roșu; cămașa din cânepă, lung până la genunchi; ițari tot din cânepă. Cam acesta era porul luncașilor.” Costumul de sărbătoare, de la horă, cuprindea „cămașa înflorită, bete lucrate cu strămătură în casă; ițari albi și bundiță lucrată toată în strămătură, iar la pălărie flori. Fetele aveau cămașă cu altiță, bătută cu flori, fuste
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Iată ce ne spun în acest sens, Lisaveta Pușcuță, plecată cu mai mulți luncași în Dobrogea, unde li s-a dat mai mult pământ: „șesături lucrau femeile în casă, pregăteau urzeala și bătătura, urzeau și puneau stativele. șeseau pânăză de cânepă, de in și de bumbac, precum și de lână pentru hainele groase de iarnă. Mai țeseau covoare, lăicere, velințe, preșuri. Aristița Știrbu-Driță lasă mărturie, în legătură cu îmbrăcămintea că, în cea mai mare parte, se lucra în casă, din in, cânepă, lână. Hainele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pânăză de cânepă, de in și de bumbac, precum și de lână pentru hainele groase de iarnă. Mai țeseau covoare, lăicere, velințe, preșuri. Aristița Știrbu-Driță lasă mărturie, în legătură cu îmbrăcămintea că, în cea mai mare parte, se lucra în casă, din in, cânepă, lână. Hainele se coseau tot de mână, până târziu. La fel, bluzele, cămășile femeiești și bărbătești, fustele, ițarii, izmenele. Din piei din oi și din miel se făceau cojoace și căciuli; opincile se făceau din piele de porc. Erau croitori
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Se mai purtau și polci bătute cu mărgele.și Floarea Călin (75 de ani în 1960) ne spune că îmbrăcămintea femeilor era formată din ii, catrințe, casânci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele; bărbații purtau cămăși de cânepă sau bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării, asemănătoare cu cele de azi. Floarea Călin (a cărei bunici după tată - Ștefan și Nastasia Boca - era veniți din Părhăuți Bucovina . care au primit vizite de la rudele de acolo
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
observa un amestecă între portul popular și diferite alte obiecte de îmbrăcăminte cumpărate din oraș. Treptat, tinerii, apoi și bătrânii, au renunțat la vechiul port. Am apucat s-o văd pe bunica mea, Domnica Ignătescu (1875-1953) purtând cămașă lungă din cânepă și in, acoperită de la brâu și josă de catrința maro cu roșu în dungi și încinsă cu bârnețe (bete) țesute din lână. Acum nu mai poartă nimeni, tineretul nici n-ar ști dacă nu ar vedea costumul popular purtat de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
această sală (tinda) era un știubei în dreapta, în fund, în care ținea 4-5 banițe de păpușoi. Aici era și gura podului unde te suiai pe o scar de lemn. Porumbul știuleți se ținea în podul casei, asemenea fasolea, sămânța de cânepă, de in, de bostan etc. Din tindă, în partea stângă, pe ușă intram în casă. La răsărit era o mică bancă pe care stătea cofa cu apă și 2-3 străchini și în urmă un pat de lemn, portativ. Aici erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să-i dea țâță, îl culca în leagăn. Eu și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat în cămară, unde noi, copiii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
față și bucătărie în fund, casă model pe acel timp... La capătul patului, spre sud, unde dormea tata, ziua se punea oghialul (plapuma), strâns, păturit; patul rămânea acoperit cu un lăicer de lână care era pusă peste un țol de cânepă ce acoperea otava de pe pat, care ținea loc de saltea. În fundul casei din jos, lângă perete și lângă geam, între patul unde dormea tata și patul unde dormea mama, o masă mare, cu patru picioare, obișnuită de 80-90 cm lățime
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mari bucatele pregătite. La capătul patului, unde dormea mama era o ladă de lemn în care mama ținea lucrurile bune pentru îmbrăcat de sărbători. Peste capacul lăzii (era de fapt o ladă de zestre - n.a.) se așezau pături, toate din cânepă, din lână, plapuma cea bună și perina deasupra. Pe pereți erau, la est și la vest, două țoale mici de lână. Peretele de la sud avea geamuri. La capătul 375 patului unde dormea tata era un lădoi din lemn în care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
două echipe: una la bătut, lovit mingea cu un băț îndămânos, alta la aruncat și prins. Mingea, făcută din păr de bovină, bătut bine, în mod repetat, până căpăta consistență și greutate, era legată în ochiuri cu ață tare din cânepă, ca să reziste la lovituri. În spatele jucătorilor care loveau mingea aruncat de echipa adversă erau două sau patru gropi, adâncituri în pământ, în care, după caz (cine era mai rapid), cel care lovea mingea cu bățul, după lovitură, aruncând mingea cât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
plin, fără a fi gras. Purta plete, avea părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și al piețelor. Astfel, pentru aproape patru secole, Atlanticul devine cea dintâi mare a lumii. Amsterdam, 1620-1788: arta „flautului”* După Anvers și Genova, Amsterdamul reface rețelele unei „inimi”. Pentru a finanța importurile alimentare, zona agricolă adiacentă furnizează produse sofisticate îin, cânepă, rapiță, hamei), crește oi, dezvoltă industria coloranților și filatura mecanizată. Toate acestea îi permit să înceapă industrializarea producției de alimente, iar apoi a celei de îmbrăcăminte. Amsterdamul vopsește țesături de lână din întreaga Europă, inclusiv din Anglia, în ciuda măsurilor protecționiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nevăzut În marea de capete. Auzi un murmur iscându-se În mulțime. Din spatele altarului apăruse un personaj Înalt, Înveșmântat din cap până În picioare cu tunica de stofă grosolană a pelerinilor În Țara Sfântă, strânsă pe talie cu o frânghie de cânepă sub care ținea o cruce groasă din lemn. I se putea vedea doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca pana corbului, care Îi cobora până la jumătatea pieptului. Mâinile Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întârziere la acea mișcare neașteptată, se năpusti, la rândul lui, spre schelărie. Brandan Încerca să fugă pe acoperișuri, nu pe străzile Florenței, unde ar fi putut să fie văzut de vreo patrulă. Schelăria, alcătuită din stâlpi legați cu funii de cânepă, se legănă amarnic sub greutatea umbrei ce se cățăra cu repeziciune spre partea dinspre absidă. Ultimele scânduri ale etajului de sus se terminau În golul uneia din ferestrele naosului, care dădea spre acoperiș. Dante alergă spre partea opusă, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu trebuie să fi fost prea diferită de iadul acela sufocant, se gândi el la un moment dat, Încercând să Își șteargă sudoarea. În cele din urmă, omul Îi arătă o grămadă de baloturi cenușii, strâns legate cu benzi de cânepă. - Lasă-mă singur, porunci priorul. Am de executat o inspecție. Se pare că au fost introduse În oraș niște fâșii de hârtie de la Cremona, unde a izbucnit ciuma. Paznicul sări Îndărăt, făcându-și semnul crucii, și Începu să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și prietenul său Giotto era convins de asta și Îl Încurajase În mai multe rânduri. Poate că Într-o zi, când va fi devenit altul decât cel de acum... În scurt timp, unul din străjeri reveni cu câțiva saci de cânepă, din care Întocmiră un giulgiu improvizat, În care poetul porunci să fie Învelit omul, având grijă ca, În timpul operațiunii, chipul să Îi rămână ascuns. Abia când cadavrul fu strâns legat cu niște frânghii, se simți mai liniștit. Măcar pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu juravle. — Ce-s alea?, n-am auzit cuvântul ăsta, Loredana a cam înțepenit și-a transpirat pe picioarele actorului, dar acesta nu-i dă drumul deloc, Doamne, e așa de tânără! — Juravle înseamnă la noi scul de in, de cânepă, m-a visat că înșiram sculurile printre oameni, era un fir alb, cântam și îi înconjuram pe oamenii de-i întâlneam pe un drum ce urca mereu, oamenii erau fericiți, luminoși când puneau mâna pe firele alea. Eu îi conduceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din Indonezia. . Boxer german, campion mondial la categoria grea în perioada 1930-1932, care a refuzat să se alăture Partidului Nazist. . Acești pantaloni se poartă adesea susținuți de bretele, mai ales în Bavaria, de către bărbați și băieți. . Țesătură rezistentă din bumbac, cânepă sau in, cu imprimeuri, folosită mai ales la confecționarea draperiilor și a huselor de mobilă. . Dogmă a credinței creștine, potrivit căreia pâinea și vinul din cuminecătură se transformă în chip miraculos, în urma liturghiei, în trupul și sângele lui Hristos. . Liderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a luat foc întreaga casă? Se întrebă părintele, care-și scotea patrafirul. - A avut pantaloni și haină din dimie... Lâna, sfinția ta, nu se aprinde așa ușor. Hainele au ars mocnit. Dacă ar fi fost îmbrăcat cu alte haine: de cânepă, in sau bumbac, până acum... întreaga casă era scrum. Dinu s-a apropiat de mort, l-a privit cu o curiozitate de copil, dacă cumva Andrei îl mai poate vedea, apoi i-a tras pleoapele peste globii ochilor, adăugând: Asta
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
lăsat și mi-a spus să rămânem împreună. Nu înțelegeam de ce nu vrea să rămână singur cu Porumbița lui. Am vorbit de toate și nimic. Am aflat că Porumbița vindea plase de piață din pânză sau împletite din fir de cânepă confecționate chiar de ea. Relația ei cu don Basilio era mai mult un fel de prietenie și nu una amoroasă stabilă. Porumbița îl primea de fiecare dată când venea să se odihnească la ea. Cum s-a luminat de ziuă
PORUMBIŢA LUI DON BASILIO de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361557_a_362886]
-
un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe această direcție...”, m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când se răsfirau. Parcă era caierul de cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor, în necunoscutul
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
mai mult pentru „spectacol”! Era o atmosferă plină de farmec! Pe acea vreme nu erau pungi de plastic. Marfă se căra cu desaga, cu sacul sau dacă erai „mai de la oraș”, cu plasa. Plase de la Huedin, făcute din sfoară de cânepă, având mânere de lemn! Mai târziu hoidanții s-au modernizat folosind fire de rafie! Cumpărătoarele care veneau la piață își luau de-acasă câte o lingură cu ajutorul căreia gustau produsele lactate, lapte, smântâna, brânză... Bulgărele de unt se vindea împachetat
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
oacheșă, slabă și mărunțică. Poate mama se bucura că sunt așa de mică că nu cumpăra multă stambă de sărbători pentru a-mi face rochie.Cu o zi înainte de prima zi de școală mama mi-a făcut o traistă de cânepă, mai mare decât mine, și dis-de-dimineață m-a trimis la școală, dar nu înainte de a-mi da câteva sfaturi. -Să zici și tu “bună ziua “la oameni când treci pe lângă ei! Deși era șapte dimineața, eu strigam cât mă ținea gura
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]