875 matches
-
este singura formă temporală în structura căreia „flexiunea” auxiliarului a fi diferă de a verbului predicat a fi. În constituirea optativului perfect al verbelor libere, auxiliarul vine cu formele sale de optativ prezent: aș, ai, ar, am, ați, ar fi (cântat, lucrat, coborât, făcut, mers etc.). La infinitiv perfect, forma auxiliarului este de infinitiv prezent: a fi (cântat, lucrat, coborât, urât, mers etc.). 2. Prin intermediul formelor de viitor indicativ, conjunctiv prezent și optativ prezent, auxiliarul a fi se constituie în instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi. În constituirea optativului perfect al verbelor libere, auxiliarul vine cu formele sale de optativ prezent: aș, ai, ar, am, ați, ar fi (cântat, lucrat, coborât, făcut, mers etc.). La infinitiv perfect, forma auxiliarului este de infinitiv prezent: a fi (cântat, lucrat, coborât, urât, mers etc.). 2. Prin intermediul formelor de viitor indicativ, conjunctiv prezent și optativ prezent, auxiliarul a fi se constituie în instrument al modului prezumtiv (prezent și perfect): voi, vei fi cântând, cântat etc.; să fi (eu, tu, el
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi venit etc. La persoana I, opoziția de număr se neutralizează la imperfect și la perfectul compus: (eu, noi) cânta-m, lucra-m, cobora-m, venea-m, sosea-m, vedea-m, vindea-m, prindea-m etc.; (eu, noi) a-m cântat, lucrat, coborât, venit, sosit, văzut, prins etc. La persoana a III-a, opoziția de număr se neutralizează în structura tuturor verbelor, la conjunctiv prezent, iar în structura verbelor din tipul I de flexiune și tipul II, clasa 2 de flexiune
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în enunțuri asertive, cu nuclee predicaționale bimembre (cu excepția verbelor impersonale), imperativul instituie nuclee predicaționale monomembre: Eu cânt/Tu cânți etc. - indicativ Cântă! (tu) - imperativ Indicativul nu se diferențiază în funcție de opoziția afirmativ/negativ: Eu (nu) cânt. Tu (nu) cânți. Voi (nu) cântați. Imperativul prezintă aceleași structuri la plural: Nu) cântați! dar structuri diferite la singular: Cânt-ă! (R + dezinența -ă) Nu cânt-a! (R + sufix de infinitiv -a) De natură prozodică și sintactică este și opoziția din planul expresiei dintre viitorul II al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbelor impersonale), imperativul instituie nuclee predicaționale monomembre: Eu cânt/Tu cânți etc. - indicativ Cântă! (tu) - imperativ Indicativul nu se diferențiază în funcție de opoziția afirmativ/negativ: Eu (nu) cânt. Tu (nu) cânți. Voi (nu) cântați. Imperativul prezintă aceleași structuri la plural: Nu) cântați! dar structuri diferite la singular: Cânt-ă! (R + dezinența -ă) Nu cânt-a! (R + sufix de infinitiv -a) De natură prozodică și sintactică este și opoziția din planul expresiei dintre viitorul II al indicativului și perfectul prezumtiv: voi fi cântat/voi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are în comun tema verbală), la nivel morfologic, la nivel fonetic și la nivel sintactic. La nivel fonetic, opoziția se realizează printr-o intonație specială care caracterizează imperativul, indicativul rămânând nemarcat, din acest punct de vedere: cântă! (tu)/(tu) cânți; cântați! (voi)/cântați... La nivel sintactic, opoziția se manifestă în felul în care se desfășoară în plan sintagmatic relațiile sintactice dintre imperativul unui verb-predicat și termenii realizând diferite funcții sintactice. Relația cu subiectul gramatical La imperativ, subiectul sintactic rămâne neexprimat; este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comun tema verbală), la nivel morfologic, la nivel fonetic și la nivel sintactic. La nivel fonetic, opoziția se realizează printr-o intonație specială care caracterizează imperativul, indicativul rămânând nemarcat, din acest punct de vedere: cântă! (tu)/(tu) cânți; cântați! (voi)/cântați... La nivel sintactic, opoziția se manifestă în felul în care se desfășoară în plan sintagmatic relațiile sintactice dintre imperativul unui verb-predicat și termenii realizând diferite funcții sintactice. Relația cu subiectul gramatical La imperativ, subiectul sintactic rămâne neexprimat; este „realizat numai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
C. Hogaș) „Și zărind rotundu-i umăr mai că-mi vine să-l sărut.” (M. Eminescu) • sintagme formate din verbul a trebui și un participiu: „Trebuie târât ca să se urnească... și are să fie târât.” (I.L. Caragiale) „Le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă.” (M. Eliade) Construcția cu verbul a trebui, dezvoltând sens pasiv cel mai adesea, este o variantă sintactică la sintagme formate din două predicate în relație de interdependență; verbul al doilea, la conjunctiv, realizează funcția de subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coborâtă pe pământ”. (L. Blaga, 303) • a raportului (spațial sau temporal) dintre subiectul vorbitor și obiectul comunicării: „Spre marea mea părere de rău, în acea seară zaifetul trebuia să se spargă devreme...” (M. Caragiale, 86), „... Le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război.” (M. Eliade, Dionis, 486) Convergența planului semantic al ambilor termeni ai sintagmei atributive determină dezvoltarea altor perspective în desfășurarea procesului de identificare: • a raportului parte-întreg (atributul partitiv): „Nu credea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Adrian...” (M. Eliade, 503), - fie în nominativ, indiferent de cazul termenului-bază: „El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal.” (M. Eminescu, I, 35) „... Le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război.” (M. Eliade, 486), „.. Se împământenise luând de soție pe Ilinca Basarab, cea din urmă moștenitoare a vechii familii domnești...” (Al. Odobescu, 123) În structura apozițiilor cumulative, coexistă termeni-secunzi în nominativ cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
uită niciodată o față pe care au văzut-o, în timp ce alții își amintesc perfect vocile pe care le-au auzit. Unii copii își învață lecțiile cântând și au mai dezvoltată memoria auditivă, decât memoria vizuală. De asemenea, dând o formă cântată textelor ce trebuie memorate, ei știu, mai mult sau mai puțin conștient, că le vor reține mult mai ușor decât dacă s-ar fi limitat doar la citirea textelor fără a folosi glasul. De aceea afirmam în contextul inițierii mele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e ars și-i ca sticla, sonor și curat. Pământul viril se purifică-n ploaia de stele, și cerul puternic spre care mă uit cu nesaț. Merg tânăr pe căile drepte-ale vremilor mele. Voi, nopți tulburate, cu stele de vară cântați!1219. Dacă ne putem disipa pentru a cuprinde bucuria în creație, reconstruirea realității, de fapt construirea realității în mintea noastră este o funcție contrarie și normală a creierului. Nu știu dacă în sinteza realității nu participă într-o anumită măsură
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
propria sa liră. Cântând, Orfeu izbutea să miște pietrele și să îmblânzească fiarele. Participând la expediția Argonauților, salvează echipajul, potolid cu cântecul furia valurilor, sau depășind arta sirenelor, la melodiile ispititoare ale cărora navigatorii nu mai erau atenți. Poezia sa cântată subjuga întreaga natură: ea face să se miște lucrurile neînsuflețite, domolește fiarele sălbatice și monștrii, adună oamenii și-i îmbunează pe zei (figura 1). Mitul lui Orfeu este cu câteva generații mai vechi decât generația homerică iar tradiția îl consideră
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
serioase : ea lasă frâu liber unor lecturi arbitrare ; ea nivelează deosebirile existente între diferiți poeți și între diferite școli de poezie, reducând toate formele de vers la câteva tipuri de măsuri monotone. Ea pare să recomande sau să presupună recitarea cântată a tot ce este poezie. Iar izocronismul introdus de ea nu este altceva decât un sistem subiectiv format din grupuri de sunete și de pauze care, comparate, ne apar egale. Un al treilea tip de teorii despre metru, metrica acustică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
raporturile bazate pe categorii evaluative simple. Burns scrie : My love is like a red, red rose... My love is like a melody That's sweetly played in tune. * * Mi-e dragostea un roșu trandafir... / Mi-e dragostea precum o melodie / Cântată dulce si armonios. Trăsătura comună unei femei frumoase, unui proaspăt trandafir roșu și unei melodii bine cântate este frumusețea și caracterul atrăgător ; toate sânt, în felul lor, perfecte. Nu obrajii trandafirii fac ca femeia să fie ca un trandafir, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
adapta tempoul propriilor automatisme la acela al membrilor grupului. Sincronizarea senzori-motorie este legată de o trăsătură numită ritmicitate, care odată însușită de copil va influența buna dezvoltare psihomotrică a lui, tradusă prin armonie în mișcări. Situațiile de sincronizare senzori-motorice, cântecele cântate și expresia muzicală, care impun adaptarea propriului tempou, la ritmurile exterioare, permit ameliorarea adaptării necesare învățării sociale. În urma cercetărilor, sa descoperit că, dacă folosim un suport muzical pentru sincronizare trebuie să alegem o muzică ale cărei accente puternice sunt net
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
care intră în componența dublei, fiecare cu un plan al său. Ele delimitează astfel un plan pe care va trebui condus arcușul. Poziția brațului pentru acest plan va fi la mijlocul distanței dintre poziția ce o avea pentru cele doua coarde cântate separat. Pentru ca sunetul dublei coarde să fie corect emis, este necesar ca arcușul să fie condus într-o nuanță medie și cu apăsare egală pe cele două coarde libere. Apăsarea mai mare ar gâtui sunetul, dubla coardă neauzindu-se uniform
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
în lumea liberă, și nu cîntece proprii. Condițiile de detenție românești, bazate pe privațiuni numeroase, pe umilințe frecvente și pe traiul la comun într-un spațiu restrîns generează un fenomen cultural desuet, dar cu reverberații în cultura societății libere. Manelele, cîntate pînă nu demult mai ales în închisori, au trecut granițele acestora, fiind fredonate acum de mase largi de oameni care nu au avut de-a face cu pușcăria, dar care rezonează la versuri precum "Să moară dușmanii mei". În cîntecele
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de la anchete/ pus pe ochiuri și omlete/ care mă umplu de borș/ ca mațu' de caltaboș/ și care mă lasă lat/ ca pe-o zdreanță la uscat". Loviturile primite în timpul anchetei sau pe durata executării pedepsei sînt atît de frecvent cîntate, încît ajung să contureze clar un univers al violenței. Bătăile încasate de la mascați sau chiar de la gardieni ori ofițeri sînt sugestiv redate: "Ba în șale, ba-n cotoaie/ să mă rupă în bătaie/ nu tu masă, nu tu pat/ doar
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de ritm arabe preluate din „canto flamenco” din Andaluzia, din alte zone (Balcani), combină armonios ritmul impus de muzica autohtonă cu „flori” de stil orientale, mai ales turcești, de genul „manea” și „meterhanea” (cântece originar turcești, de dragoste, predominant instrumentale, cântate rar, sacadat, În ritm de jale), care au Început să decadă, În spațiul lor de origine, Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar lăutarii i-au preluat unele elemente de stil. Remarcăm o serie de caracteristici specifice lăutăriei: - meserie
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Citește textul: Cămpiile țin astăzi sărbătoare! Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn′ la brâu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare... Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite. Ușor se-nclină spicele-aurite, Când snopii-n șir...cântați secerătoare! Se clatină, lung țipă sub povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice hăulesc flăcăii. Apusul joacă-ntr-un potop de pară; Se duce craiul zilelor de vară Spre alte lumi, departe-n fundul văii... (Șt. O.
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
cu acele cuvinte, gânduri, întrebări sau răspunsuri scrise pe o foaie de hârtie sau în praful drumului. Prietena vorbea cu un ușor accent. Cel din Sud, i se păru lui Nikolai. Își spunea că nevasta lui avea probabil aceeași voce cântată ca acea Sașa. Dinspre partea lui, nici măcar n-avea nevoie de literele alea ascuțite pentru a o înțelege. Pământul lucrat, liniștea casei, viața animalelor, totul se putea lipsi de cuvinte. Când era cu Anna, se priveau îndelung, își zâmbeau, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
despre nefericirea sa de persoană delicată care îndură o sarcină dură și umilitoare (oarecum asemănătoare celei din cazărmi), despre slăbiciunile tovarășilor și superiorilor săi, despre propria sa plăcere naivă de a participa la marile solemnități liturgice (nu știu ce fel de slujbe cântate, chestii ecleziastice și clericale care îi repugnă unui laic); dar mai ales face glume pe seama propriei sale vocații și a hotărârii sale de nestrămutat de a deveni preot. Niciodată nu spune un cuvânt hotărât, serios, dramatic despre acest subiect. Totul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
despre existența unui dans numit tangou andaluz, care ar fi existat încă din 1850 și a cărui prezenta în Argentina ar dată din 1880, "având puternice influențe de muzică țigăneasca"120. Acest tangou andaluz este la început o formă muzicală cântată. Influență spaniolă o găsim și la fandango, cântat și dansat în Argentina în acea epoca și care se perpetuează în tangoul din Río de la Plata. Gauchos, în mare parte lucrători pe latifundiile oligarhice, intrau în târgurile unde se aflau piețele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca model Psalmul contra adepților lui Donatus scris de Augustin și vrea să explice oamenilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să le dea curaj ca să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare ce trebuia cântată așa cum o dovedesc structura ritmică (de-acum, nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]