1,020 matches
-
culoarea aramei coapte la foc, o egipteancă ruptă din mozaicurile antice cu un corp superb. Avea talent la cântec și de câte ori se întâlneau la un pahar, Natalița și cu Eminescu începeau să doinească. După ce mâncară, vinul le deschise pofta de cântat. Eminescu îl mai rugă pe Micheru să mai cânte o dată sonataKreutzer. Vioara sub mâinile lui începu să plângă ca o făptură omenească. După care o dădură în cântece de petrecere, struna lăutărească a lui Micheru căzu abrupt pe o melodie
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
și viorelele își făcuseră datoria de vestitori ai primăverii. O primăvară, care pentru mine avea să fie fără flori. În dimineața aceea, tatăl meu, un om de nimic, (asta aveam să aflu mult mai târziu) s-a trezit la primul cântat al cocoșilor. (după ceas, undeva pe la două noaptea) Afară îl aștepta un car cu boi, tocmit de ziua precedentă. Și-a luat bagajele, niște geamantane de lemn, cum erau la vremea respectivă și împreună cu o vecină care locuia cu trei
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 2) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346955_a_348284]
-
sa spun că, cunoșterea partiturii este adesea un indiciu pentru a înțelege muzica. Bruckner a reușit în această lucrare să mă convingă de credința lui profundă. Ca și solist am avut privilegiul să stau în fața violoncelelor care au avut de cântat tema acestei rugăciuni. Trebuie să vă mărturisesc ca „mi s-a făcut pielea de găină“ ce frumoasă și sensibilă este această muzică! Corina KISS: Pe scenă s-a aflat într-adevăr o orchestră somtuoasă, un cor mare și bineînțeles cei
INTERVIU CU TENORUL ROMÂN LUCIAN KRASZNEC LA DÜSSELDORF de CORINA KISS în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346982_a_348311]
-
cu mult pește, stropit din belșug cu votcă. Limba lui nea Vasea s-a dezlegat, începând să fredoneze aceeași melodie pe care o auzisem mai devreme. E o baladă veche, rusească, îmi șoptește Șura, soția lui. Când a terminat de cântat, avea lacrimi în ochi. M-am simțit, oarecum, stânjenită, dar, totuși, l-am rugat să-mi traducă versurile, iar el a început să-mi spună o poveste. De fapt, de unde își trage izvorul cântecul acesta atât de ciudat. Este vorba
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
mea? - E înebunită... Aseară când am strigat-o să vină să se culce, că tot la balcon stă și ea când tu îți faci programul muzical, ce crezi că mi-a zis? - Ce?... - Ai răbdare, să tremine zăpăcitul ăsta de cântat... că drept să-ți spun, are dulceață în glas și dorm mai liniștită când îl acult. - Păi... ar trebui să cânt și în seara asta, dacă zice că-i aduc somnul dragei tale soții. - A, nu e nevoie, astă seară
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
de literatură română și de literatură universală. Eram în culmea fericirii și cred că mă credeam chiar un scriitor, încă de pe atunci! Am uitat să spun că, în afară de literatură, am practicat, până când disciplinele școlare din liceu au devenit foarte grele, cântatul la vioară, pregătindu-mă cu profesorul de muzică și dirigintele meu, domnul Dumitru Popescu („nea Mitică” i se spunea). Iar ca exercițiu personal am încercat desenul în creion, inclusiv autoportretul, deși la liceu era numai desen tehnic. Nu m-am
MODELE, ASPIRAŢIE, ÎNCLINAŢII de CORNELIU VASILE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346353_a_347682]
-
cântase la nuntă, că el știa să cânte la acoredeon, din gură, și la goarnă electrică. L a tras curentul la un bal într-o seară, a răcit și s a cununat cu Natașa și atunci s- a lăsat de cântat. Salut, băi vere! Ce faci, mai trăiești zicea unul, oprind și el mașina lângă noi. Bă da ce burtă ai făcut îl consola altul, care abandonase mașina în mijlocul drumului și se înfrupta acum din niște pupături mai întâi cu Natașa
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
însă mămica îmi purta de grijă ,deci m.-am mutat acasă lângă frații mei.Gata, eram sora cea mai mare și orice s-ar fi întâmplat trebuia să răspund domnule! Munca părinților mei era tare solicitantă, ,,colectivul''avea program de la cântatul cocoșilor pâna la asfințitul soarelui, de aceea noi copii eram singuri tot timpul doar duminica mai stăteau cu noi părinții.Perioada asta tatăl meu mai mergea la munte zona Dărmănești, Moinești, Palanca, Ghimeș,unde tăia bușteni pe care îi făcea
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
fie aduși de la gara din Buzău cu vreo căruță aflată întâmplător cu vreo altă treabă pe acolo. In aceste condiții, fiecare era bun la ceva. Dacă adulții își cunoșteau bine rosturile și se înhămau la treabă cam odată cu al doilea cântat al cocoșilor, noi cei mici ne străduiam ca să ținem și noi pasul cu ei dar fără ca să-i încurcăm stându-le în cale așa că, după ce tocam iute buruiana culeasă de cu seară și uneori o mai amestecam cu ceva tărâțe
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi cântă ploaia la fereastră, Un cântec vechi, de mult uitat, Jelește toamna-ncet o doină, Mă prind cu sufletu-n cântat... Îmi cântă focul cald în sobă, O horă veche, de demult, Tresaltă sufletu-mi de jale, Mă încălzește ce ascult... Îmi cântă vântul lin în horn, Un cânt de leagăn, de bunică, Pe deal se-aude trist un corn, Când
CÂNTEC de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376980_a_378309]
-
care în gură altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii. Este o copleșitoare feminitate prototipica în scrisul și în felul ei de a fi, este acel “feminin”, atât de admirat, de cântat și uneori blestemat de către bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe aceste valori feminine? Care altă femeie i-ar fi oferit mai mult și în așa fel că să nu stârnească ironiile unui
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
inițiatic... XIV. CICLOP, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. am început să privesc viața doar prin ochiul meu de ciclop ca un ceas fără baterie îndreptat spre copilărie de aceea mă trezesc înaintea cântatului cocoșilor citesc poezie ca o rugă spre cer de ziua nu m-ascultă mă-ntorc în zori și îi recitesc din ființa mea ... Citește mai mult am început să privesc viațadoar prin ochiul meu de ciclopca un ceas fără baterie
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
spre cer de ziua nu m-ascultă mă-ntorc în zori și îi recitesc din ființa mea ... Citește mai mult am început să privesc viațadoar prin ochiul meu de ciclopca un ceas fără baterie îndreptat spre copilăriede aceea mă trezescînaintea cântatului cocoșilorcitesc poezieca o rugă spre cerde ziua nu m-ascultămă-ntorc în zoriși îi recitescdin ființa mea... XV. ETAJUL NOSTRU, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015. când nu ne contraziceam ne iubeam ca într-o
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MISTERUL UNEI LACRIMI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tablou, de nimeni pictat, cântec, de nimeni cântat, vers, pe hârtie, nescris, suflet, vibrând ca o strună, deși, de multă vreme, n-a fost de nimic atins. Imaginea unei lacrimi de plantă, lacrimă, plânsă la lumina Lunii, îi oferă atâta fericire, încât, sufletul amorțit de tristețe și singurătate
MISTERUL UNEI LACRIMI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376121_a_377450]
-
unde să meargă! Mergea, mergea, dar de multe ori, uita să mai plece, și-l prindeau zorile....și se culca și el, ca omul în patul lui, când ceilalți se sculau sătui de somn. Și mai scoală-te Ioane la cântatul cocoșului, care de vrednic ce era, câteodată cânta tocmai când el intra pe poartă. Și-i venea lui Ion să se ducă, să-l prindă și să-i lege ciocul să nu mai poată scoate un sunet. Și cum cânta
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului am început să privesc viața doar prin ochiul meu de ciclop ca un ceas fără baterie îndreptat spre copilărie de aceea mă trezesc înaintea cântatului cocoșilor citesc poezie ca o rugă spre cer de ziua nu m-ascultă mă-ntorc în zori și îi recitesc din ființa mea Referință Bibliografică: ciclop / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1825, Anul V, 30 decembrie
CICLOP de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372581_a_373910]
-
Sinatra. „Îl haleam pe Sinatra!” - mărturisea artistul într-un interviu. „Am un timbru mai frumos ca al lui. Mă asemăn cu Nat King Cole și cu Dean Martin, pe care i-am considerat cei mai mari. Când e vorba de cântat, chiar mă laud. Sunt bun! Eu îmi găsesc un refugiu extraordinar în cântec. Mă retrag în mine, trăiesc la maximum fiecare piesă și cânt cu ochii închiși”. „M-am convins că un actor mare sau un actor mic, doar publicul
ALEXANDRU ARŞINEL, ION DICHISEANU ŞI SERGIU NICOLAESCU PE ALEEA CELEBRITĂŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373203_a_374532]
-
deasă Dragă mi-I pădurea deasă A dai na da și dai na da, Cu mândruța mea frumoasă. Când părinții ne-or căta Și pădurea nu ne-a da.// Pădure, la umbra ta Cu mândra o viață-aș sta La cântat de pasărele Și miros de floricele.// La izvor cu apă rece A dai na da și dai na da, Pe unde dragostea trece Și-acolo cu mândra mea Om împărțit dragostea. Frunză verde trei alune Drag mi-I cântecul pe
FESTIVALUL “PRAHOVA IUBEŞTE BASARABIA”, PLOIEŞTI, 2015 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372242_a_373571]
-
-și locul prin toate colțurile, bunicul se uita spre cer și începea să cânte ca și cum ar fi plâns. ,,Grădina mi-i ofilită Într-un prun cântă un cuc, Vino ploaie mult dorită Apă să nu mai aduc. ,, Când termina de cântat, noi îl întrebam cu sfială: - Este o rugăciune pentru ploaie, bunicule ?! Bunicul se proptea sub umbra unui copac din grădină, ne privea cu anticipație să-i putem înțelege explicațiile, apoi ne ducea la distanțe în timp - uneori mari pentru noi
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se încetul cu încetul, sub minciuna
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
Nu e mort. Îmi cîrîie de jos: vezi-ți de drum, repetăm! Spre dimineață, visez trei ponei galopînd la malul mării. 26 iulie Cînd, prin anii șaizeci, vedeam, pe malul Nevei, în acel Petersburg care-și pierduse demult identitatea imperială, cîntatul Călăreț de aramă, cine din grupul nostru, din milioanele de grupuri care se lăsau fascinate de statuia spăimoasă a lui Piotr Velichii, își imagina că va veni o vreme cînd ea va fi alternativa-șantaj la mumia lui Lenin din mausoleul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
daurită. Le-am dat dulci crini la sîni și trandafiri în plete, 30 Cînturi le-am învățat, de dulce încîntare, si fragedele glasuri datu-le-am Intru albastra-ntindere, și-am născocit cu arta și cu truda Dulci instrumente de cîntat; mîndre genunchii cuprinzîndu-mi Splendoarea-și revărsară peste totul; și fiicele lui Lúvah pizmuiră A lor prea mare strălucire, si fiii veșniciei le făcură daruri. 35 Acuma furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se juca plăcerea, Si rîsetul ședea pe sub Stejari, si inocentă se juca-mprejur 215 Pe verzile cîmpii, și prietenia dulce se-întîlnea-n palate, Și cărți și instrumente de cîntat și peisaje de-ncîntare? Au unde-s ele, cuprinse de cumplit prăpăd sub aste rămășițe? Și dacă,-n Veci căzînd, mă odihnesc pe-ntunecatul sîn Al vînturilor și al apelor, sau de acolo cad într-un Neant unde văzduh 220 Nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o sumă, dacă nu este precedat de câteva cifre. Un agricultor, un zidar, un soldat reprezintă fragmentele uniforme ale aceleiași mase, segmentele aceluiași cerc, aceeași unealtă cu mânerul diferit. Toți aceștia se culcă și se scoală o dată cu soarele; pentru unii, cântatul cocoșului; pentru altul, goarna; pentru acesta, un pantalon de piele, doi coți de postav albastru și niște cizme; pentru ceilalți, primele zdrențe care le cad sub mână; pentru toți, cea mai ordinară mâncare: strădaniile lor se Îndreaptă cu egală măsură
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
alt mijloc magic, având aceeași finalitate - domolirea stihiei acvatice : Ce cânți, fiico,-așa frumos De stau apele pe loc ? Ce cânți, fiică,-așa cu jele De stau apele a mere ? (29, p. 179). Complementaritatea celor două gesturi magice (cusutul și cântatul) rezultă și din discursul melopoetic al fetei. Este un discurs cu valențe magice, pronunțat pe un ton imperativ, care poate fi asimilat unui descântec de tip „poruncă directă, cu amenințări și îngrozire”, dacă utilizez tipologia descântecelor propusă în 1931 de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]