427 matches
-
arunca în luptă cu sabia goală ducându-și oștirea la izbândă. Era unul dintre secretele izbânzilor sale. Ștefan a fost un reformator, un ziditor, el nu a fost numai un genial strateg și viteaz războinic; a fost și un înțelept cârmuitor și harnic gospodar al țării; abil diplomat; ctitor și original constructor de biserici, cetăți și târguri; legiuitor de pravile și necruțător judecător; a încurajat arta, cultura, istoriografia, a dezvoltat negoțul, meșteșugurile; s-a înconjurat de colaboratori "vrednici", într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o Moldovă nouă, înfloritoare, puternică, liberă adevărat "miracol moldovenesc" al veacului. Pe drept cuvânt se poate spune că epoca lui Ștefan cel Mare a fost o adevărată Renaștere moldovenească. Se adeverește încă o dată că: "Țara e după chipul și asemănarea cârmuitorului ei". Am minți să nu recunoaștem caracterul de domn autoritar al lui Ștefan cel Mare; dar, oare, se putea domni în sângerosul secol al XV-lea cu ramura de măslin și nu cu spada într-o mână de fier? Marii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prăpastie peste care nu s-a putut, nu s-a vrut să se arunce o punte. Și, astfel, Europa a rămas până în zilele noastre ruptă în două, dezbinată și slabă. Două lumi diferite, cu consecințe incalculabile. Că mult le păsa cârmuitorilor Apusului, mult le păsa lor de Constantinopol, de Sfânta Sofia, de Sfântul Mormânt și alte fleacuri de-astea!... Dimpotrivă, în sinea lor, cu Papa în frunte -, se bucurau că, o dată cu Împărăția Romană de Răsărit, piere și pravoslavnica ortodoxie schismatică ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan. Aici mi-am ales pământul din urmă... Unchiule, te-am ascultat și m-au trecut fiori, spune Alexandru ștergându-și cu palmele fruntea ce mustea de broboane. Atunci... atunci, cine o să salveze Europa, Creștinătatea? Au încercat câțiva bărbați vrednici cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am da mâna om cu om... De-am pune umărul, " Unu' pentru toți toți pentru unu'!"... Ce putere! Și, totuși, Măria ta ai dovedit-o: nicicând Moldova n-a fost mai unită, mai puternică! Poporul e după chipul și asemănarea cârmuitorului său. Să nu uităm că suntem și ce-a făcut din noi vitregia istoriei. Da! "Bietul om e sub vremi", rostește Daniil cu milă. Și veacul nostru a luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
reușit să vedem consolidate grelele datorii care apăsau (gestiunea financiară) gospodăria materială a bisericii noastre, abia s-a văzut clerul salvat de la strâmtoririle datoriilor și nădăjduiam să vedem pornit mai cu putere nava bisericii noastre printre valurile acestei mări, când cârmuitorul nostru, în a cărui însănătoșire mai speram, a trebuit să-și plece capul înaintea morții și să lase cârma prea timpuriu”. În „Calendarul Glasul Bucovinei” pe anul 1936, în articolul dedicat instalării Înaltpreasfințitului mitropolit Visarion al Bucovinei, colectivul de redacție
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
lipsite de omenie, de spiritul de dreptate, lipsite de respect pentru om. Sentimentul dominant în public și în rândurile tineretului, mai ales, era un sentiment complex, un fel de eclectism compus din liberalism, democratism și patriotism. Era principiul negației față de cârmuitori sub toate formele și fără nici o cercetare. anul 1874 229 14. Manifestația din jurul statuii lui Mihai Viteazul, de la 3/15 noiembrie 1874, fusese inspirată, evident, de liberali, care urmăreau să creeze o stare de animozitate și neîncredere față de guvernul conservator
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nr. 26, îi creionează personalitatea astfel: „Acasă, în patrie, un tragic sfârșit avea să emoționeze sufletul bunilor români din toate generațiile: moartea suspectă a fostului Secretar general al Mișcării Legionare, Nicolae Petrașcu. Își încheia astfel ciclul vieții pământești, unul dintre cârmuitorii de oameni și îndreptătorii de vremuri cel mai redutabil pe care l-a avut istoria modernă a românilor.” O mărturie a prof. George Manu adusă la cunoștința publică, prin Al. Ion Grama într-o culegere de mărturii despre Legiune apărută
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
turcești și pătimind din cauza năvălirilor hoardelor de nohai, țara e măcinată pe dinăuntru de veșnicele lupte pentru putere. Într-o viziune atinsă de maniheism, boierii, care, cu rare excepții, apar ca fiind lași, vicleni și trădători, îi poartă gând rău cârmuitorului. Tocmai de aceea, voievodul caută și găsește un sprijin în oamenii din popor, păstrători ai multor temeinice virtuți. O anume derivă în schematism și în idilism este contracarată întrucâtva de umorul licărind în pasaje ce respiră bun-simț și o înțelepciune
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
fanarioți (Neamului românesc, prea plecată plângere). Memoriul fiind considerat un act de instigare la revoluție, C.M. este destituit de Gheorghe Bibescu și îndepărtat din capitală. Va fi numit, totuși, judecător în ținutul Ialomiței. Prin 1847-1848 era judecător de instrucție și „cârmuitor” al județului. A fost procuror acuzator în procesul intentat de Guvernul Provizoriu coloneilor I. Odobescu și I. Solomon și maiorului Gr. Lăcusteanu. După 1848, considerat proscris politic, e împiedicat să revină în armată. Unionist, a făcut parte din Comitetul Central
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
din lăuntru „Instrucțiunile pentru chipul alegerii mădularilor Eforiei". În cele 16 puncte ale sale (vezi nr. 77 din „Manualul administrativ al Principatului Moldovei", 1855, p. 127-131) se făceau precizări pe marginea regulamentului referitoare la organizarea și desfășurarea alegerilor. Încheierea Sfatului Cârmuitor din 10 noiembrie 1844 privitoare la un referat al Departamentului din lăuntru, referitor la cererea supușilor etnici, viețuitori în orașul Botoșani, care solicitau să aibă drepturi la treburile obștești - de a fi alegători și aleși - arăta că prin legea aceasta
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
atunci de unde a derivat judecata greșită asupra concepțiilor politice ale Junimii? [...] A derivat din atitudinea de critică rece a acestei grupări, care voia supremația rațiunii asupra pornirilor și instinctelor individuale, ca și colective, și considera că nu merită să fie cârmuitor acei cari, în loc de a călăuzi mulțimea, se lasă duși de ea. A derivat din disprețul, ce nul ascundea, față de toți acei gură cască cari abdică de la judecata proprie în fața idolilor așazisei opinii publice și față de demagogii profitori ai psihologiei mulțimii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la originea să, se știe că el era fiul lui Român I (1391-1394) și al primei soții a acestuia, o principesa de origine lituană, al cărei nume nu s-a păstrat de alungul secolelor, dar care provenea din neamul Koriatovicilor, cârmuitorii Podoliei. O dovadă că mama lui se înrudea cu aceștia este faptul că a fost botezat Iuga (Iurga, Iurg, Iurie), nume lituanian rutenizat (echivalent cu cel de Gheorghe), după un membru marcant al familiei domnitoare podoliene și anume Iurie Koriatovici
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
1834, „mișcarea acestor două porturi, a căror importantă, în special a Brăilei, crește în fiecare zi și care tind să ia o dezvoltare realmente considerabilă . Organizarea orașului Brăila a fost cea prevăzută în genere pentu orașe de către Regulamentul Organic. Organul cârmuitor se numea „maghistrat” și se alcătuia din patru „mădulari” sau membrii, dintre care unul era președinte, iar altul casier. În 1833, găsim ca președinte al maghistratului pe Panait Rubin, dintr-o veche familie brăileana, al cărei nume a fost dat
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
dă Joppecourt, ostaș nobil din Lotaringia. Administrația târgului Tecuci s-a întemiat în evul mediu, ca și celelalte așezări urbane, pe două principii: autonomia orășenească și reprezentarea puterii centrale. Astfel, conviețuiau o comunitate orășenească autonomă, care-și alegea ea însăși cârmuitorii, cu o administrație proprie, cu drept de judecată propriu, cu veniturile sale și reprezentanții domnului cu atribuțiile lor bine determinate, distincte de cele ale reprezentanților comunității. Conducerea orașelor moldovenești a avut un dublu caracter: pe de o parte, a fost
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
filozofia budistă cu călugărul Năgasena. După Sunga a urmat perioada dinastiei Satavahana care și-a instalat conducerea peste India centrală, Andhrapradesh și Maharashtra între anii 200 î.Hr. și 250 d.Hr. La fel ca exponenții dinastiei precedente, satavahanienii au fost cârmuitori brahmanici, dar au manifestat mai multă toleranță celorlalte religii. Sub egida lor, hinduismul și budismul s-au dezvoltat și au coexistat pacific. Prin numeroase donații din partea dinastiei unele centre budiste din regiunea Andhrapradesh ca Amaravati și Nagarjunakonda au ieșit în
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Referitor la originea sa, se știe că el era fiul lui Roman I (1391-1394) și al primei soții a acestuia, o principesă de origine lituaniană, al cărei nume nu s-a păstrat de-alungul secolelor, dar care provenea din neamul Koriatovicilor, cârmuitorii Podoliei. O dovadă că mama lui se înrudea cu aceștia este faptul că a fost botezat Iuga (Iurga, Iurg, Iurie), nume lituanian rutenizat (echivalent cu cel de Gheorghe), după un membru marcant al familiei domnitoare podoliene și anume Iurie Koriatovici
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
-l reprezenta la cârma statului german El admira bunăvoința cu care Ungaria horthystă se pusese la dispoziția Germaniei. Deoarece România se afla într-o totală izolare diplomatică în timpul Dictatului de la Viena din 30 august 1940, care se desfășura sub patronatul cârmuitorilor de la Berlin, i s-a impus acesteia semnarea documentului prin care era silită să cedeze Ungariei partea de N-V a Transilvaniei, care însuma 42.610 km și aproximativ 2,3 milioane locuitori 26. În aceste împrejurări țara a fost
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
principilor maghiari calvini (sec. XVII) sau de prozelitismul catolic austriac(sec.XVIII), dar și în cea de conservare a ființei românești, rolul Munteniei cu domnii și vlădicii ei, a fost deosebit de important. Acțiunile prozelitiste calvine printre românii ortodocși, patronate de către cârmuitorii maghiari ai Ardealului în a doua jumătate a sec. al XVII-lea, dăduseră greș, românii rămânând ce-au fost. O salbă de peste 30 de schituri și de mănăstiri ortodoxe încingea pe interior poalele Munților Făgăraș, păzind cu străjnicie, în comuniune
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
a numelui ruten Yuri. De altfel, se presupune că Iuga Ologul a fost botezat în cinstea acestui principe, întrucât era fiul lui Roman I și al primei soții a acestuia, o principesă de origine lituană care provenea din neamul Koriatovicilor, cârmuitorii Podoliei. Iuga a avut drept frați, din prima căsătorie a tatălui său, pe Mihail și pe Ștefan (care a domnit sub numele de Ștefan I înaintea sa, între anii 1394-1399), iar, din a doua căsătorie, doi frați vitregi: Alexandru (viitorul
Iuga Ologul () [Corola-website/Science/299111_a_300440]
-
ziua arătării lui către Israel. Predicile și le începe în deșertul Iudeii, în al 15-lea an de domnie a împăratului roman Tiberiu. La acea dată Ponțiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele lui, era cârmuitor al Ituriei iar arhierei erau Ana și Caiafa. El îi îndemna pe oameni să se pocăiască: ,Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape``, iar aceștia, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. Botezul său era botezul pocăinței
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
o povară mult prea grea pentru oamenii de rând și că ele au fost înlocuite de structura organizațională a Bisericii spre binele întregii umanități. Mântuitorul ar fi greșit, susține Marele Inchizitor, refuzând a treia ispită a diavolului de a deveni cârmuitorul lumii, o funcție de altfel necesară, care a trebuit să fie asumată în cele din urmă de cler, pentru a nu permite omenirii să descindă în haos și deznădejde. Enigmatica parabolă a cauzat incertitudini în rândul criticilor, neajungându-se la un
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
până la malurile estice ale Tărâmului Binecuvântat. Totuși, o parte din Teleri au rămas pentru a-l căuta pe Elwë, iar alții s-au oprit pe malurile Pământului de Mijloc, chemați fiind de Ossë. Ei l-au ales pe Cìrdan drept cârmuitor al lor și au format poporul Falathrim. Toți Telerii care au rămas în Beleriand au luat numele de Sindari. Născut în Valinor, Fëanor, fiul lui Finwë și cel mai mare dintre noldori, a creat Silmarilii, în care a depus o
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
săi l-au proclamat "noul Isus" și l-au încredințat cu atributul unei nașteri imaculate - aceasta fiind o condiție care în acea epocă, trebuia neapărat îndeplinită de zeități. A fost cunoscut drept "Mântuitorul", "Apostolul", "Iluminatorul", "Domnul", "Cel ce învie morții", "Cârmuitorul" și "Timonierul". Ultimele două apelative sunt semnificative ca echivalente ale cuvântului francez "Nautonnier" titlul atribuit unui mare maestru mason. Limba utilizată în Babilon în secolul III d.Hr. era aramaica, care includea trei dialecte distincte: aramaica (limba Talmudului), aramaica mandeană
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
aceea statuie ca fiind istoria imperiilor: Împăratul Nabocodonosor al II-lea a făcut un un idol cu chip de aur, înalt de 60 de coti și lat de 6 coti, l-a sfințit și a poruncit că toate căpeteniile (dregători, cârmuitori, judecători, legiuitori, vistiernici, căpetenii de oști) să se închine acestui chip la semnalul dat de trâmbițe și celelalte instrumente muzicale. Cine nu făcea asta urma a fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]