2,562 matches
-
reportaj otrăvit, purtînd reziduuri kafkiene. Furoarea se exteriorizează luînd chipul unor ființe dislocate, mutilate ori pur și simplu reificate. După cum trupul modelat de la început dintr-o materie anorganică ce ar putea semnifica decît o sfidare a Genezei? „păpușa nebună din cîrpe, mila pentru cei mari, soldatul de plumb rănit în timp ce o salva pe o frumoasă atacată fără motiv” (Lămpița). Devenite obiecte, organismele febricitează luminiscent: „Mîna ta pîlpîie-n întuneric”, „lămpița cărnii clipocește-n beznă”. Treptat orizontul se lărgește spre violențele care, marcînd
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
aer?”22; „marea mâncătoare de aer”23. „Îmi amintesc - zic însă - îmi amintesc/ aerul fiert/ aerul îndesat în cinci/ simțuri ghintuite”24, „ora cinci se udau străzile/ aeru’ se respira pe felii”25, „unii scoteau de din gât din faringe/ cârpe de aer, bureți și hârtii”26, „Să pleci la drum nedormit neaerisit/ pavilion de vânătoare în care stăpâna/ a îmbătrânit de dragul amanților”27, „Prin aer se pornește o ploaie nevăzută/ cu bile/ doborând popicele/ călătoare/ băutoare/ cântătoare la trompetă”28
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
de jos circular cu sfori pentru a face o priză mai bună cu bocancii sau șoșonii ce-i aveau în picioare. Pe cap, aceste luptătoare feminine pentru hrană aveau căciuli de blană românești, căciuli cu clape rusești, fesuri fortificate cu cârpe, glugi asociate cu fulare, pungi de plastic.” Portretul bărbaților este la fel, tragi-comic, aplatizat de foame, frică și frig : „Bărbații, la rândul lor, mai cu seamă vârstnici arătau de parcă în urmă cu o zi se întorseseră dintr-un lung prizonierat
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau lumina, țigle sparte, mormane de cenușă care mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe în neorânduială, pete gelatinoase ca niște meduze aruncate de valuri la întâmplare pe nisip, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de-astă toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul acela uriaș să lățea
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
vedem prin ochii lui „chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
și esențială. Acesta va deveni unul dintre cele mai influente texte ale lui Ion Mureșan și va marca sesizant discursurile poetice ulterioare, de la Ioan Es. Pop la Constantin Acosmei (pentru a mă referi numai la vîrfuri): „Toată viața am adunat cîrpe să-mi fac o sperietoare/ îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvîrșeam lucrarea/ grămada de pantofi vechi pe care îmi rezemam capul uneori cînd adormeam/ iar acum cînd e gata noapte de noapte sting lumina și numai
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
e vorba de un pseudorealism și de un fals prozaism. Miza poetului nu este socială, nici politică (semnificativ, numai cîteva versuri din întregul volum au căzut la cenzură). Cartea de iarnă nu e despre realitate, ci despre abisalitate. Sperietoarea din cîrpe, păpușa de cîlți sînt embleme ale acestui abis, descoperit în plin cotidian, în familiarul „protector”, în jocurile copilului resemantizate de un poet tragic. Ioan Es. Pop va duce în marea poezie această intuiție extraordinară pe care tînărul Ion Mureșan a
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
dintre ele avusese ghinion cu chinezii. Trebuie să stai mereu cu ochii pe ei. Una dintre ele ne punea să stăm în patru labe de fiecare dată când îi curățam podeaua în loc să folosim un mop. Una dintre ele lua o cârpă și încerca să ne ajute, dar mai mult ne încurca. Una dintre ele ne oferea prânzuri complicate în farfurii elegante de porțelan și insista să ne așezăm la masă cu ea, deși noi voiam să ne vedem de treabă. Una
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
proaspătă, ivită sălbatic în bucătăriile restaurantelor americane. Un prilej excelent de a înlocui lirica așa-zis tranzitivă cu mecanica suprarealistă a aglomerării de detalii, de activități și de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „și să nu uit de cârpe și prosoape mi se strigă/ dungi albastre dungi roșii dungi albe/ dungi galbene de împăturit/ texture furculițe farfurii clei/ mă împiedic tăvi pahare/ flăcări hote rafturi zdrăngănit aburi/ radioul uruie uzină în miniatură/ cele de la cină la cele de la cină
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
lungani negricioși, aruncau Într un tomberon un om mort. Lângă ei, un milițian care a schițat un gest de lehamite. Era cadavrul unui profesor universitar, s-a dus vorba printre deținuți. Nu avea identitate, avea doar un număr cusut peo cârpă albă ce-i agăța pe piept. Fusese ucis În bătaie În sala pregătită anume, aflată perete În perete cu biroul comandantului. Te chema la el, te Întreba ceva, răspunsul nu-i era pe plac și te da În primire haidamacilor
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
de a-i desface în bucățele mici, mici, ca pe un radio sau ca pe o bicicletă, căutând să înțeleg cum funcționează, ce impulsuri îi mână, ce principii îi țin la verticală, ce anume îi doboară și ce îi face cârpe. N-am să joc rolul ipocritului ieftin, al naivului care făcea ce făcea fără să știe ce face. N-am să zic - nu eram în stare să deosebesc răul de bine și am crezut că apăr o cauză nobilă, nu
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
Emil Brumaru Interpretează Radu Beligan Nu-mi lustruiește sufletul c-o cîrpă Muiată-n untdelemn de fluturi groși Nici o iubită. Se încleie-n bîrfă Rozmelcii, cîndva prieteni mincinoși. Și mă lovește-n tîmplă cărămida Moale de-amurg, sleită peste-oraș. Degeaba saltă-n grajduri verzi omida Momindu-mă s-o-ncalec. Rămîn laș
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
Nașterea mea n-a întrebat dacă e bine sau nu și m-am trezit între voi împovărat de parcă-aș purta în mine tot aurul Galaadului. Prin fața mea au trecut surîsuri cruci și miracole cer și diamante filozofii retorii napoleonii de cîrpă împotriva cărnii am folosit atîtea strategii am călăuzit un popor de cuvinte și m-am încălzit la umbra conceptelor în floare încă NU SÎNT PREGĂTIT PENTRU ATÎTA MOARTE! Rege m-am proclamat peste propriul gol și de-atîtea ori singurătatea mi-
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
frumusețea zburătoare n-a murit de tot aș vrea s-o vadă să se mire s-o fluture pe podul palmelor și ea Un înger pământesc? - surâde ea clipind - un fluture ceresc? un monstru sacru rătăcit în lumea păpușilor de cârpă și de ață? - sub ochii ei fermecători corpul ființei moarte prinde viață și-un fâlfâit de aripi scutură polen din pomii ce-nfloresc Norul de polen curcubeic plutește mai plutește un timp de-asupra noastră pune în mișcare aerul pătrat
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
și apoi îi chemam înapoi. Cărînd saci de pământ dintr-o parte în alta, refăceam țara noastră din vis, țara noastră pierdută, pe care dușmanii noștri nevăzuți ne-o traseră de sub picioare ca pe un preș, transformînd spinările noastre în cîrpe, în mopuri de șters murdăria și praful; cărînd pămînt cu sacii și pumnii, le arătam copiilor noștri, celor născuți și celor nenăscuți încă, calea cea dreaptă ce duce spre lumină; înarmați cu credință și răbdare, înaintînd un pas și făcînd
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd trans-tara bum!//Sutienul tău mototolit și acru,/ Ham pentru țâța grea de arpacaș,/ Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe/ În magazii obscure de la Iași.// Oh, părul gras, cu rădăcina tare,/ Dat la culcare cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,// Purtat în rochii leoarcă de lături
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
Daniel Cristea-Enache Sunt destul de numeroși aceia care cred (cu zâmbetul ironic aferent) că scrisul este o ocupațiune eminamente bărbătească, spiritului feminin fiindu-i arondate alte plăceri. Femeia la cratiță, cu sugarul la piept și cârpa de șters praful la-ndemână e o imagine ce traversează subconștientul multor reprezentanți ai sexului ,tare", cu o viziune macho asupra lumilor reale și ficționale. În cealaltă extremă, mult mai subțire numeric, dar cu atât mai vocală, se află feministele
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice - ți-a rămas doar singura satisfacție de a-ți putea preface dezastrul într-o operă de artă, aprinzându-ți cititorii, prin febra transmisă... Aimer, quelle misčre! Fată mică, ce blestem! cum spune, undeva, un clasic
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
a-ți putea preface dezastrul într-o operă de artă, aprinzându-ți cititorii, prin febra transmisă... Aimer, quelle misčre! Fată mică, ce blestem! cum spune, undeva, un clasic francez". Elogiul e, după cum se poate vedea, unul de tip șvaițer: ,lamentabilă", ,cârpă umană" nu sunt epitete prea măgulitoare. Din întregul fragment reiese, cu suficientă claritate, un anumit model mental al autorului, un construct mai degrabă psihologic decât critic. Pare de la sine înțeles că o femeie își transferă în scris ,trăirile", arderile, instinctele
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
mai surprinzător mod cu putință, versuri cu adevărat frumoase apar exact la finalul volumului. Seria ,rimelărilor" se încheie printr-o Cimilitură plină de tristețe, tristețea celui ce a citit toate cărțile și nu mai poate respira în afara lor: , I-atârnă cârpe roșii de fiecare creangă, așijderi unui arbore de cult/ La gâtu-i de girafă, o ieftină talangă face, în zori și la chindii, tumult.../ Poți s-o dobori cu-o bardă,-ntr-o doară, sau cu-o rangă, în văzu-a toată lumea
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
nu salută și apoi își cere scuze, plânge și încearcă să remedieze. și aveai un cult pentru ea, invocai ascultarea ei ca să te dezbraci de hainele acelea pe care nu le iubeai, costumul ăla șanjant și multiform, țesut brut, de cârpe, care evocă un deranj demodat dar un histrion are doar un costum de scenă și ajunge la fundul sticlei, nu se privește dincolo de costumul ăla, de evitat ca și cum ar fi infectat și astfel tu de asemenea eviți. Nu se exceptează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Bell și de fotografia din ziar; cineva i-o arătase. în mod normal, Grady i-ar fi trîntit telefonul; dar acum, cînd pînă și podeaua părea imaterială, se crampona de sunetul vocii surorii ei. Lîngă pat zăcea o păpușă de cîrpă, o fetiță urîtă și fanată, cu lațe de păr roșu, încîlcit; se numea Margaret, avea doisprezece ani, sau poate mai mult, pentru că arătase destul de jigărită chiar și cînd Grady o găsise pe o bancă din parc, uitată de un alt
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
blasfemiind valorile ei supreme, precum Dumnezeu, familia, prietenii, într-un soi de delir de autoflagelare. Evident, supliciul de un asemenea tip friza patologicul, pregătind etapa finală a decăderii prizonierului în condiția de torționar. Omul nu mai era om, ci o cîrpă cu care torționarul își ștergea mîinile pline de sînge. Inventarul torturilor ni se înfățișează edificator precum un catalog al celui mai abominabil sistem de tortură conceput vreodată: "îmi este greu acum, scrie cutremurat dl Buracu, după o jumătate de veac
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
Prin crăpătura dintre scânduri ieșea o lumină palidă. Mi-am lipit ochiul de ea. Mi-au trebuit clipe lungi să văd ce se petrecea acolo, lumina, pornind de la o lumânare, era slabă și pâlpâitoare, spectacolul, extraordinar: Balduin, dezbrăcat, cu o cârpă petrecută pe șolduri, cu mâinile legate de o bară de fier ce străbătea încăperea, atingând abia pământul cu vârful picioarelor, era biciuit de Viorica și Antonică. Șfichiurile bicelor de căruțaș (loviturile lor erau cauza acelui zgomot ritmic și mătăsos), de
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
care trăsese o dușcă. Chiriașul bău îndelung, ca dintr-un biberon, la urmă se cutremură. Totuși păru întărit de aspra băutură. - Șterge-mă, spuse, nu se putea măsura câtă poruncă și câtă implorare era în vocea lui. Fata luă o cârpă murdară, o stropi cu rachiul din care băuse și ea, băiețește. Începu să-l ștergă de sânge. Gesturile ei erau blânde, ar fi fost materne dacă nu erau puțin neîndemânatice. Îl îngriji astfel minute în șir, fără grabă. Părea că
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]