600 matches
-
Să nu mănînci cîrcei de la viță de vie, că te apucă cîrceii. Cîrciumă Cînd cineva va mătura de la ușă spre fundul casei, trage să vie oameni în casă; așa fac cîrciumăresele, ca să vie oameni mulți la cîrciumă. Cîrpeală Să nu cîrpești miercurea și vinerea, că nu ține mult treaba. Cîrstel Dacă te spurcă cîrstelul*, toată vara te beși. Cîrtiță Cînd cineva e bolnav de cîrtiță*, să ia o cîrtiță (sobol) și să o omoare între degete, la spate, ca să nu vadă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gură. Să nu-și coase cineva ceva la haină îmbrăcat cu ea, căci își coase mintea; dar dacă voiește ca aceasta să nu se prindă, în timpul cînd i se coase să se țină cu mîna dreaptă de ceva. Să nu cîrpești pe cineva, că-i cîrpești mințile. Nu se mănîncă ceva uitat, că acela uită degrabă. Se crede că cetind cineva seara și punîndu-și cartea sub căpătîi nu va uita cele cetite. Mire Mirele e dator să nu se bărbierească pînă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cineva ceva la haină îmbrăcat cu ea, căci își coase mintea; dar dacă voiește ca aceasta să nu se prindă, în timpul cînd i se coase să se țină cu mîna dreaptă de ceva. Să nu cîrpești pe cineva, că-i cîrpești mințile. Nu se mănîncă ceva uitat, că acela uită degrabă. Se crede că cetind cineva seara și punîndu-și cartea sub căpătîi nu va uita cele cetite. Mire Mirele e dator să nu se bărbierească pînă în sara de vedere. Mireasă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și să nu ție mînile în cruciș pe pîntece. Femeii împovărate să nu-i treacă nimeni pe dinainte tot timpul cît se află în această stare, că ci acela în cealaltă lume o poartă în spinare. Femeia îngreunată să nu cîrpească ciurul. Femeia îngreunată dacă poftește ceva și cineva nu i dă, acela face un păcat. Femeia îngreunată să nu cumva să doarmă pe pragul casei, căci i se lasă copilul în prag, și-i greu de ea. Femeia împovărată nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
morților mănîncă ce li se dă de pomană. Cei care nu primesc iau de la cei care au - dar numai o dată, c-apoi sufletele care le-au dat le urmăresc și le blestemă. (Gh.F.C.) Stomacul e sălașul sufletului. (Gh.F.C.) Sugel Cînd cîrpești cămeși murdare, faci sugel. Să nu pui fus pe foc, căci faci sugiuri la degete. Cînd iei ceva cu mîna din vîrful măturii, ai să faci sugel. Sughiț Cînd sughiți, te pomenește cineva. Se crede că, dacă cugetă cel ce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
identificării și ieșirii de sub presiunea modelului. Începută ca o paradă cu explicația în rivalitatea masculină, competiție ce se cere alimentată cu fapte, decizia logodnicului e grăbită de evenimente: "Apoi, peste frămîntările lui, izbucni războiul... Și concepția de viață, clădită și cîrpită în trei ani de chibzuiri, se zdruncină din temelii. Războiul nu intrase în socotelile concepției lui. Și totuși acuma trebuia o hotărîre..." (s. n.) Un capitol întreg al cărții întîi este construit ca o analepsă, întoarcere în trecutul personajului, procedeu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că trebuie să mun ceas că și să aducă totul în casă, sarcina chiverniselii menajului revenindu-i femeii. Ea tre buie să asigu re hra na cotidiană, să aibă grijă ca soțul și copiii să primeas că cămăși curate și cârpite la timp, să aducă apă, să între țină focul. În plus, ea trebuie să se arate supusă, să nu-și contrazică bărbatul, să nu-l cicălească prea mult, să nu părăseas că casa fără acordul lui, să nu se ames
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
prezența unui principiu demonic"51. Cioran îl bănuiește pe om, chiar și atunci când, aparent, face acte de bine, de intenții distructive, care vorbesc despre nemulțumirea funciară a omului vizavi de lumea creată de Dumnezeu, pe care ar încerca să o cârpească. Nu ne putem împiedica să credem că, rămasă în stadiul de schița, creația nu putea și nici nu merită să fie încheiată, spune Cioran, că ea este în totalitate o greșeală, celebra fărădelege făptuita de om înfățișându-se că versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru copii. Magdalena Ursu era magazioneră la combinatul de mobilă, nu câștiga cine știe ce, însă o ducea. Locuia într-un apartament cu două camere confort II, copiii stăteau toată ziua la creșă, seara-i lua de acolo, le spăla hăinuțele, mai cârpea un ciorap, mai croșeta, de nu se lua curentul. Câteodată își spunea că nu avea nici măcar "șanse teoretice" să-și refacă viața: când să mai cunoască pe cineva? Ziua la serviciu, seara treburile casei. Dumineca era singura zi când putea
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
precum un vis prin carne, Plăcerea-mi trece, bucuria-mi doarme. Dar gândul meu firav căta în altă parte Spre munții albi ai slovei, cu turle fără moarte. Azi vin pe rând, în zori, ca niște gospodine Cămașa să-mi cârpească cu pielea de pe mine O noapte și-nc-o zi, o clipă și-o vecie Să-mi țină-n frigul spaimei și-n chin tovărășie. Durerea veche cheamă spre seară o surată Și stau tihnit de vorbă la mine-n beregată Frânge
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
părăsesc coliba în care mi-am petrecut viața și mi-am crescut copiii... Bărbatul se pronunță scurt, apăsat și ironic pentru renunțarea la această liniște a colibei pe care o vede sinonimă cu sărăcia: Vorbă scurtă... să rămânem aici, să cârpesc și mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată ziua în opinci sau desculți... Nu e nimic prefăcut în dialogul lor. Dovada o constituie cea de-a doua replică a soacrei la fel de așezată ca și cea dintâi care urmează răspunsului înțepat
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
proiecta un viitor pe care îl vedea când vindicativ, când iertător. În aceste condiții, prezentului nu-i rămâne loc să existe. Revenirea lui Lică (scena confruntării cap. XII) va găsi o casă a ființei fisurată de un cutremur trecut și cârpită de minciuni și iluzii fără fundament. Un vânt al ispitei nu va face decât să confirme așteptarea cea mai sumbră: aflat la una din cele mai mari răscruci ale vieții sale, Ghiță alege din nou vechea cale. Aceeași opțiune, aceleași
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pe lângă Anuța. Sărea cu picioarele din față până la brâu, gata să-i dea jos traista În care erau așezate găluștele toarse de mama și cămașa la care lucra cu migală. Stai cuminte, răule, că-mi dai traista jos! Acuși te cârpesc cu furca de tors și n-o să-ți mai ardă de joacă! Rușinat parcă de amenințarea cu furca de tors, câinele se astâmpără, continuând Însă să se gudure pe lângă picioarele lor. În odaia cea mare Încă era cald și cei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
englez, în fotoliul său englezesc și în papucii săi englezești, își fumează pipa sa englezească și citește un ziar englezesc, în fața unui foc englezesc. Poartă ochelari englezești, o mustăcioară cenușie, englezească. Alături de el, într-un fotoliu englezesc, doamna Smith, englezoaică, cîrpește ciorapi englezești. Un moment lung de tăcere englezească. Pendula englezească bate șaptesprezece lovituri englezești**. Eugen Ionescu, Cîntăreața cheală, p. 5 Într-o povestire, întîlnim acest tip de descriere de fiecare dată cînd un personaj se oprește și observă o scenă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
absurd să ceri cerului să fie senin când el este încărcat cu nori negri și face a furtună. Eram amândoi desculți, cu pantalonii scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu prea curate și rupte, cu părul zburlit și anapoda, așa cum trebuia să-i șadă bine oricărui puști din mahalaua Socolei. Dar cu ochii iscoditori spre noi isprăvi care, nu de puține ori, ne aducea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
meserie cizmar. Chiar din clipa când a căzut în prizonierat și-a dorit să evadeze și să se întoarcă la viața lui normală și simplă din patrie. Nu putea să doarmă decât două-trei ore pe noapte și-și umplea timpul cârpind încălțămintea unuia sau altuia. Acolo, în captivitate, în frigul năpraznic al Siberiei, își practica aceeași meserie de-o viață, cizmăria. Repara mai mult cizme cazone, căci era înconjurat de militari. Uneori primea ordin să facă cizme noi, căci piele se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o păți. În acest timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul, îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care se duseră de-a-mboua, imprimîndu-le parcă în același timp și mișcarea de ridicare, care îi retrimise glonț prin ușile atelierelor. Și îmi amintesc expresiile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în septembrie și copiii aveau nevoie de încălțăminte, căci nu mai era mult și începea școala. Curajoasă ca întotdeauna, încercă să le lucreze ea hainele, dar curând trebui să se lase păgubașă. Rose, care știa să coasă nasturi și să cârpească, nu se pricepea la croitorie. În schimb, se pricepea la treaba asta verișoara bărbatului ei, care veni s-o ajute pe Louise. Uneori ea se instala în camera lui Jonas, pe un scaun, într-un colț, unde această făptură tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și au mers după El. 21. De acolo, a mers mai departe, și a văzut pe alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor Zebedei, și își cîrpeau mrejile. El i-a chemat. 22. Și îndată, ei au lăsat corabia și pe tatăl lor, și au mers după El. 23. Isus străbătea toată Galilea, învățînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției, și tămăduind orice boală și orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dreptate și să-și vază de cărțile lui... Dar asta ar însemna o lașitate. Dacă în prima ciocnire cu viața se dă bătut, atunci ce va fi viitorul? Apoi, peste frământările lui, izbucni războiul... Și concepția de viață, clădită și cârpită în trei ani de chibzuiri, se zdruncină din temelii. Războiul nu intrase în socotelile lui. Și totuși acuma trebuia o hotărâre... Se sfătui cu Pălăgieșu, fără rezultat. Pălăgieșu declară categoric că "toți trebuie să ne facem datoria către patrie". Părerea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se urcau pe coastele piezișe. Împrejurul gării valea se lărgea ca un fund de cazan, dar dincolo de sat se strâmta iar până la gura văii, care coboară dintre munți, în stânga. Calea ferată și șoseaua treceau peste pârâu pe un pod comun, cârpit de curând. Bologa mai înaintează vreo treizeci de pași, pe urmă, pe țărmul pârâului descoperă drumul spre front. Aici dealurile sunt mai line și casele foarte rare, unele cocoțate prin poieni depărtate, ca niște cuiburi. Drumul urcă prelung, și pârâul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viață și-a arăta arama. "Să reproduci frumosul în forme" ne înveți: De-aceea poezia-mi mă împle de dispreț... Dator e-omul să fie a veacului copil, Altfel ca la nevolnici el merit-un azil Într-un spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai putrezite Pocnind sub pașii tăi atât de-ușori. Tu le urci iute și bătăi pripite Îți îmflă piepții - stai adeseori -; Acum deschisă-i ușa - tata-n jețu-i Ochii și-ndreapt-sub verde cojoroc Și micu-ți frate călărește bățu-i, Iar mama ta cârpește la un roc. Tu i-ai adus lui Ciulei o căciulă, Tatei o gumă, mamei bumbăcel. De-a ta privire casa nu-i sătulă, Odor al casei vechi, copil frumos. Nu vezi cum ochii toți țintesc la tine? Tu scoți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Epoca noastră oscilează între evlavie și satanism. Religia trebuie să fie un indicator spre mântuire. Egalitatea din biserică o precede pe cea din cimitir. Misiunea religiilor e să îmblânzească neantul. Tragedia ateului e că nu are din ce să-și cârpească o speranță eternă. Pilonul fundamental al tuturor religiilor este speranța. Țelul credinței rămâne mântuirea. Câtă acoperire mai are îndemnul biblic : Iubiți-vă unii pe alții? La Judecata de Apoi, împăratul și soldatul se prezintă goi. Ca la recrutare. La chip
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât toate bolile la un loc. Rolul opoziției este să stea pe gard rezemată în coate ți să înjure puterea. Politica e prea nurlie ca să nu fie curtată de artă. Majoritatea pecinginilor planetei noastre sunt eșecuri politice. Morala încearcă să cârpească crevasele săpate de politică. Într-o pânză a lui Breughel, niște orbi îi călăuzesc pe alți orbi. Unde? Evident spre prăpastie. Ajunsă în stadiul de surogat, democrația devine anarhie. Creierul puterii a fost întotdeauna propaganda. În situații dificile, unii șefi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]