675 matches
-
familie. Un vraf de costume soioase lângă ușă - dar fără Stefan, care să alerge cu ele la curățătorie. Un panou din plută pe care îl agățase de perete, cu un bilet ieșind în evidență: Găsește-l pe doctorul Lesnick. Psihiatrul cârtiță nu putea fi contactat nici acasă, nici la cabinet, însă hiatusul dintre 1942 și 1944 existent în dosarul lui Reynolds Loftis trebuia explicat. Avea nevoie de o evaluare de ansamblu a eminențelor cenușii din sindicat chiar acum, când omul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
face probleme, nu uita că în spatele tău se află anchetatorul-șef al Procuraturii Districtuale din Los Angeles. Danny se ridică în picioare. Arăta înduioșător de recunoscător. Mal zise: — Du-te acasă și dormi, Ted. Bea un pahar și pentru mine. Cârtița Procuraturii plecă, salutându-i pe colegii lui polițiști. Buzz răsuflă încet. — Băiatu’ ăsta-i pe craca unui copac bătrân și foarte înalt și se uită în jos, la un flăcău înalt, cu o drujbă-n mână. Iar tu ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lucrez noaptea. Încep la ora șapte seara și termin foarte târziu, la orele trei, patru dimineața... prea puțină lume înțelege că atunci când intru în unele ateliere enorme, cu multe ferestre, îmi zic: Dumnezeule, e prea multă lumină! Eu sunt precum cârtițele.“ În altă confesiune, Ioana spunea: „Caut magia unui apus de soare, la șapte seara. Amurgurile de la Paris mă fascinează de fiecare dată, ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane și roze pe pereți. Mini se cuibări în colțul ei bun, dispusă spre o legănare plăcută. O zdruncină oprirea la poartă. Acum, era închisă. De undeva, dintr-un moșoroi nevăzut de cârtiță, alergă o babă mică să deschidă. Luna zvârlea basme și vedenii, dar Mini încă nu se desprinsese de fapte și de locuri. - Ai văzut ce ți-a făcut odorul? întrebă Lina pe bătrână. își făcu cruce ca să fie un răspuns
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lucrez noaptea. Încep la ora șapte seara și termin foarte târziu, la orele trei, patru dimineața... prea puțină lume înțelege că atunci când intru în unele ateliere enorme, cu multe ferestre, îmi zic: Dumnezeule, e prea multă lumină! Eu sunt precum cârtițele.“ În altă confesiune, Ioana spunea: „Caut magia unui apus de soare, la șapte seara. Amurgurile de la Paris mă fascinează de fiecare dată, ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
matematică”. Colegii mă privesc și mai năuciți... Ea își revine, cu greu, și-mi spune: -Bine o să mai explic o dată, dar te rog să mă urmărești cu mai mare atenție. Sunt așa de zăpăcită de situație, Încât parcă sunt o cârtiță ieșită atunci din pământ. Ce atenție! Îmi venea să mor. Nu am înțeles nici cât înțelesesem la început. Parcă cineva-mi încuiase mintea și explicațiile ei amănunțite mă zăpăciseră și mai tare. Vrea să mă scoată la tablă să fac
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț în care îmi afundam picioarele să îi simt povestea încă nespusă, iar pe la garduri apăreau înspre seară capetele trudite ale vecinilor dornici să mai schimbe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ea ceva! — O, da, a avut! O să vă placă de Eva când o s-o cunoașteți. O să vă înțelegeți de minune voi doi. Amândoi aveți minți literale și o obsesie pentru amănunte nesemnificative. Sunteți în stare să transformați un mușuroi de cârtiță în ditamai Everestul! — Un mușuroi de cârtiță? Wilt, mă dezguști! zise inspectorul și părăsi încăperea. Wilt se ridică și se plimbă încolo și-ncoace prin încăpere. Obosise de atâta stat jos. Pe de altă parte, era mulțumit de performanța sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vă placă de Eva când o s-o cunoașteți. O să vă înțelegeți de minune voi doi. Amândoi aveți minți literale și o obsesie pentru amănunte nesemnificative. Sunteți în stare să transformați un mușuroi de cârtiță în ditamai Everestul! — Un mușuroi de cârtiță? Wilt, mă dezguști! zise inspectorul și părăsi încăperea. Wilt se ridică și se plimbă încolo și-ncoace prin încăpere. Obosise de atâta stat jos. Pe de altă parte, era mulțumit de performanța sa. Se depășise pe sine și se mândrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
om educat. O mașină nu colaborează, știe că trebuie să primească parola, n-o primește, tace. De parcă, Însă, mi-ar fi spus: „Bagă de seamă, tot ce vrei să știi se află aici, la mine În burtă, dar sapă, sapă, cârtiță bătrână, și n-o să găsești niciodată”. Acu-i acu’, mi-am zis, grozav Îți mai plăcea să faci permutări În joacă cu Diotallevi, erai un fel de Sam Spade al editurii, cum ar fi spus Jacopo Belbo, găsește-i chichița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate din haine. Gesturi sigure, privire caldă, cu mult jar în ea. Îmi dau seama că știrile s-au terminat. E un film. Ziua cârtiței: disperat, știristul american prins între ghețuri o ia mereu de la capăt. Fiecare zi e la fel. Ceasul-radio îl trezește la 6 cu aceeași discuție glumeață despre orașul înzăpezit. Toți prezentatorii vorbesc sau șmecherește sau foarte grav. Oricum tonul baritonal, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
relaxeze, se ridică în picioare în pat: ai văzut ce pot face? nu? uite! Dă repede din fund, fesele proaspete și roz îi tremură, râde într-o cascadă de sunete. Dimineața o conduc prin ceață la autobuz. Nu e Ziua cârtiței. Nu se repetă nimic. Dintr-o dată nu mai e zeiță, e o biată fetiță care se lipește de mine. Zice: când merg îmi tremură picioarele! Mă strânge de mână. O privesc mai bine. Da! Am cucerit o brunetă cu tenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-ți facă triunghiul masonic în palmă dacă i-ai fi strâns laba, furnicarul fără Dali și porcul spinos, mai mult spinos decât porc, se strâmbau în vitrina din stânga, arătîndu-și cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era neamul cilindric al cârtițelor, sobolilor, orbeților și aricilor, mâncători de râme și pupe lăptoase. Și astfel, prin aceste furci caudine ale strămoșilor cam dubioși, puteai intra în marea sală a mamiferelor adevărate, în cuști de sticlă, grupate în perechi ca în Arca lui Noe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
28. și oricine le va purta trupurile moarte, își va spăla hainele și va fi necurat pînă seara. Să le priviți ca necurate. 29. Iată, din vietățile care se tîrăsc pe pămînt, cele pe care le veți privi ca necurate: cîrtița, șoarecele și șopîrla, după soiurile lor; 30. ariciul, broasca, broasca țestoasă, melcul și cameleonul. 31. Să le priviți ca necurate dintre toate tîrîtoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat pînă seara. 32. Orice lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
băutorii de bere și cei de vin față de dăruiții tăriilor alcoolice. Cât pot fi de atrași podgoreanul sau apicultorul de mirajul oceanului și cât să-și viseze marinarul sau be duinii o livadă aromitoare, plină de stupi și bortilită de cârtițe?! Dar la toate astea m-am gândit mereu, atunci când mă-ntrebam de ce nu simt nici fir de dorință de-a ieși din țară, legându-mi tot mai sofisticat nepăsarea (nu vă spun de câți prieteni condamnată!) de esența rurali tății
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
au imigrat, înainte de primul război mondial, numeroși țărani din satele fîgărășene. N-am noroc, însă. Norii, în loc să se destrame, devin mai compacți. Intrăm în pâclă și avionul înaintează acum, parcă, peste gropile din București. O jumătate de oră, avansăm precum cârtițele. Timpul trece greu până ce, printr-o spărtură a norilor, văd un drum și un fragment de pădure. Chicago La aeroport, ne așteaptă Cristian B. Are o mașină nouă, o Toyota albă, fără număr și se teme să n-o zgârie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
abat gândurile și să uit cât de rău mă simt. M-a cuprins o silă generală, o scârbă ce mi pornește tocmai din viscere... Sunt ca o treapă. În loc să spun ce mă doare acolo unde trebuie, mă ascund ca o cârtiță și... Laș, perfid, neom, jigodie, parșiv și încă multe altele, asta sunt! Dar, dacă n aș fi fost așa, ce rezolvam? Că am încercat și altfel. Și, mamă-mamă! Numai eu știu ce-a urmat! Iar lucrurile au continuat să arate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aia mică și albă? Niște mătănii? Un puț de petrol în miniatură? Ce să-ți aduc? Poți să-mi ceri orice. Rupp dispăruse deja în mașină când Mark urlă: —Ce vreau? Îl vreau pe prietenul meu înapoi. Duminică, de Ziua Cârtiței, Daniel Riegel își sună prietenul din copilărie. Timp de cincisprezece ani nu avuseseră nici un fel de contact, în afară de momentele discutabile când se văzuseră de la distanță și de o întâlnire față în față la supermarket, când trecuseră unul pe lângă altul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a dat seama demult. Ea se pregătește pentru învinuirile și dezgustul lui - orice, doar să se simtă iarăși curată. Cuvintele lui îi spulberă toate pregătirile. — Ne-ai spionat. Tu și prietenii tăi? Ai făcut schimb de secrete. Un fel de cârtiță... —El nu e... Bine. Sunt o curvă. Spune ce vrei. Ai dreptate în privința mea. Sunt o cutră mincinoasă și prefăcută. Dar trebuie să crezi un lucru: Robert Karsh nu e ceea ce-mi doresc eu în viață, Daniel. Robert Karsh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba. Hoinărim prin păduri mari și Întunecoase, ce nu depășesc Înălțimea pinilor pitici, nu există abisuri de Atlantic și Înălțimi de Himalaya, cei mai măreți munți sînt doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu mai învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat, punctul culminant al celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și în jurul lui toți elevii se cocoșau peste pupitre și se ascundeau ca niște cîrtițe în mușuroaiele pe care le aveau de studiat. îi privea cu un regret lipsit de patimă, la fel ca acela cu care îi urmărea cum joacă fotbal sau se duc la dans; activitatea în sine nu era interesantă, ci puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului, o cîrtiță intra în pămînt și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene de omor pentru a le ține pe animalele de pradă în viață și pe cele ierbivore vioaie: o vulpe aducea un fazan puilor ei, o bufniță din pomul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stâng era lipit de umărul ei drept; domnul Sima și Dragoș ne-au răspuns prin semne prietenești făcute cu ce mână voia fiecare, pentru că ei nu se aflau umăr la umăr. 9. Astfel am dus-o, săptămâni întregi, ca niște cârtițe, în adăpostul nostru, iar pe deasupra se întindea imensul cer care, pesemne, noaptea, se împodobea cu toate stelele lui, desfășurate la nesfârșit; Zenobia își continua șoaptele, vorbea cu umerii mei, cu gura mea, cu genunchii mei - rareori am auzit-o, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]