68,811 matches
-
acestei ambiții), autorul ar fi putut scrie în această direcție pagini excelente dintr-o adevărată... irealitate imediată. Iată un fragment desprins parcă din Trainspotting: "Simțeam cum mă scufund în pat, cum sub mine e o groapă imensă și eu tot cad, tot cad și nu se mai sfârșește odată. Dispăruse acel soare ce mă inunda de bucurie și veniră culori lichide amestecate ce mă ștergeau, îmi intrau în ochi, în creier și nu vroiau să iasă de acolo decât foarte greu
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
autorul ar fi putut scrie în această direcție pagini excelente dintr-o adevărată... irealitate imediată. Iată un fragment desprins parcă din Trainspotting: "Simțeam cum mă scufund în pat, cum sub mine e o groapă imensă și eu tot cad, tot cad și nu se mai sfârșește odată. Dispăruse acel soare ce mă inunda de bucurie și veniră culori lichide amestecate ce mă ștergeau, îmi intrau în ochi, în creier și nu vroiau să iasă de acolo decât foarte greu, prin porii
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
Neamțul" însă vede în altă lumină situația, așa cum o vor vedea "occidentalii" până în ziua de azi: "c-ați trimis soli la împăratul nostru ca să vă așăzați cu pace și să vă supuneți creștinescului împărat, carii făcând legătură precum s-au căzut creștinilor, n-ați vrut să păziți tocmealele și legăturile, cum zic la noi, la neamți, parola, ce le-ați călcat și toate legăturile și ați stricat și parola". Cât despre "folosul de obște", și aici funcționează alte criterii, căci "Haizler
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Haizler zise că nu să poate nici o mântuință fără primejdie și făr' de pagubă". Până la urmă "neamțul" este luat prizonier de turci și mai are ocazia să-i spună lui Brâncoveanu câteva cuvinte memorabile: "...de sunt și rob, astăzi am căzut în robie, iară tu ești rob de când te-au făcut tată-tău". Adevărul este că relațiile lui Brâncoveanu cu Poarta sunt complicate, păguboase și stresante, dar în primul rând ele sunt foarte umilitoare. Fiindcă "serviciul de protocol" are câteva scăpări
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
e, adevărul artei e cumplit. Dar marii artiști îl spun și nu lasă speranță, sau, dacă lasă, e partea șubredă a artei lor. În ceea ce mă privește, cred că a da speranță le revine preoților și asistenților sociali". Negrul se cade a fi cît mai negru. Răul se răzbună pe sine prin Rău. Orice acceptare, orice armonie e scandaloasă. Agonia spiritului modern nu exclude, ci, dimpotrivă, cheamă ipostaza agonală, lupta fie și "de idei" al cărei cîmp e oferit de lectură
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
să explicați puțin titlul ultimului roman tradus în românește? De ce iarnă și de ce lucidă? F. Ch.: Scrisesem deja într-o primă formă această carte, pe care voiam s-o intitulez altfel, când, la o expoziție de manuscrise literare, mi-au căzut ochii pe acest vers al lui Mallarmé. L-am găsit extrem de potrivit pentru povestea mea. Am renunțat la context și am păstrat doar substantivul și adjectivul. Aceste două cuvinte alăturate rezumă, explică frumoasa mea poveste. De fapt o pasiune nu
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
ordinea lucrurilor și întoarce pe dos toată realitatea cu un apetit nebun pentru luat în râs. De exemplu, aerul condiționat din mașina unui ministru de Finanțe îi explică naivului aer de munte ("care îl asculta cu gura căscată, cum se cade să ne ascultăm semenii care reușesc în viață") toate șmecheriile și parvenirea lumii bune de azi, și promite să-și trântească la bătrânețe o vilă la munte, că-i place zona. Lucrurile cele mai banale și mai inedite în același
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
milimetru, la ce porcării s-a înhămat. Și mai știu că știe că dacă nu va duce la capăt misiunea de partid, va zbura de nu-și va aduce aminte de ea nici secretara care acum îi face cafele dimineața. Căzută la mijloc între două grupuri de presiune - pe de-o parte, editorii de manuale ce se văd duși la sapă de lemn de lanțul de decizii aberante ale unor mafioți cu o influență de speriat; pe de alta, mai-marii din
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
cafea Marang-agib, cu bob uriaș, și Ceylon. Numai la Cairo sau la Monte Carlo am mai gustat ceva asemănător... Nu prea am mai citit în memorialistica românească o întîlnire cu personalități atît de "parfumată", de exotică. De obicei autorii noștri cad hipnotizați de mărimea partenerului. Georgică este omul care notează lucrurile simple, cu un ochi crud și umoristic, în același timp. Sadoveanu apare în carte într-o scenă memorabilă. Păstorel Teodoreanu îi spune lui Georgică povestea cu pricina. Marele prozator vine
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
în prezent contestată? Trebuie remarcat însă că atacarea psihanalizei nu se mai face azi la fel ca acum câteva decenii. Dacă principala acuză până în anii '50 era cea de pansexualism, după cel de-al doilea război mondial această invectivă a căzut în desuetudine, mai ales o dată cu revoluția sexuală occidentală și cu valorile de emancipare adiacente. începând cu anii '80 și chiar mai pregnant din anii '90, psihanaliza este contestată cu predilecție de pe poziții scientiste și utilitariste. Tendinței - în special americane (vezi
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
organicului dereglat. Versurile se umplu de dejecțiile, secrețiile, vîscozitățile materiei rebele: "Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul/ vocalelor eu îți răsfir în față iarba,/ răul de Nord: un fluid/ în care se ridică trombe de reflexe/ înșurubîndu-se-n aer și căzînd înapoi în/ lut ca o oglindă spartă în mii de/ forme. (Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul) Imaginile par a țîșni de-a dreptul din revolta materiei ce-și reneagă tiparele, își vomează principiile, își blestemă condiția. Însă Nordul
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
Cunoștințe și Relații cu Parlamentul. Arta poetică a polițiștilor prahoveni este titlul unui spiritual articol din pagina 6. Tot acolo: Cagula martorului adevăr grăiește. La pagina 7: Radu Beligan - într-un rol care-i vine ca turnat: unde accentul nu cade pe rol, ci pe turnat: Fostul prefect Tarău va fi consolat cu un Consulat. La pagina 10: Rîde și nu cerceta. Și, pentru că tot am ajuns la pagina 14, dăm peste o scurtă replică a dlui Ștefan Agopian care se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
nu cedează. Rogojinele, în acest caz... totul e ca o pudoare a distrugerii... ele încercând să ascundă ceea ce, de fapt, toată lumea ar dori să vadă. Și tocmai când mă gândeam la asta, deodată rogojinele, sub presiunea vijeliei, cedează, se rup, cad în lături, se desfac asemeni unei cortine, iar trupul decapitat, cu un singur braț, tocmai cel ce arăta viitorul radios al omenirii, anevoie de smuls, ca orice iluzie, se arată... de fapt mi se arată, doar mie, numai mie, singurul
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
rezistență" nu-mi place, e prea telenovelic" (electra.ifrance.com); "un Făt -Frumos purtător de fericire telenovelică" (C 29.04. 2002) - dar și substantivizat (pentru a denumi o, să zicem, categorie estetică): "Un clasic, poate singurul în care patetismul nu cade în telenovelic" (agenda.liternet.ro/film) sau chiar adverbializat: "mingea amețește clasic, flirtînd ba cu "roșii", ba cu "galbenii", pînă cînd, rușinată, termină telenovelic în brațele strașnice ale unui mustăcios din tribună" (Monitorul de Cluj, arhivă, 9.10.2001). în
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
țăranii. Ei au cerut prețul la care au simțit că-și pot vinde produsele. Adică, au acționat în cel mai desăvârșit spirit al pieței libere. Dacă alimentele de mare căutare s-ar fi găsit din belșug, prețurile exagerate ar fi căzut în ridicol. Cum ele sau dovedit insuficiente, prețurile au urcat astronomic. Pentru a înțelege un astfel de mecanism nu trebuie să fii savantul Postolache: e suficient să ai două clase, sau nici măcat atât. Or, prin acțiunea demnă de filmele
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
toate generațiile. A noastră a făcut ochi pe Topîrceanu și Coșbuc. Se prea poate ca aceea care vine după noi să-i fi făcut pe Bacovia. Și, peste încă una, pe Nichita Stănescu. Mai devreme sau mai tîrziu toți poeții "cad" în adolescența și chiar în copilăria literaturii. Numai ce asemeni nouă ni se par adulți. Continuăm să ne formăm după chipul și asemănarea poeților adolescenți înainte de a ne bucura din plin de maturii noștri contemporani. Așa merg dintotdeauna lucrurile.
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
și dincolo de acestea. Este pus aici accentul pe importanța instrumentelor de lucru care, lipsind sau neluate în seamă de amatorii subtilelor eseuri, ar avea efectul caselor care vizează acoperișul dar, lipsite de fundamentul solid al informării, nu riscă doar să cadă, ci se prăvălesc cu siguranță. Și mai este semnalat un fapt de inestimabilă importanță, nevoia de verificare a informației, pentru a fi evitată greșeala perpetuării, prin simplă reproducere, a unor afirmații eronate. Un exemplu este semnalat în subsolul de la pagina
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
de fotbal: transmisiile ne permit, în cazul lui, să facem comparatism spontan. Ne uităm la un meci precum Sportul-Oțelul ca la unul din anii '50; apoi la unul din Primera Divison unde se joacă alt joc, de prin anii 2001. Cădem peste Național-Rapid, cu stopuri de trei metri și maximum două pase succesive reușite. Dar imediat ne spală ochii un meci din Premier League cu un angajament teribil, dar fără faulturi, și cu goluri de C.N.N. (Să fim drepți: și golul
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
cu sandalele rupte, iubiții de mai tîrziu/ nefericirile și neliniștea/ și rîdea și mai mult/ printre fericiri solidificate între certuri/ și spălat rufe/ ducîndu-mă la doctor/ luîndu-mi uniforma albastră de școală/ printre fericiri și uitare// și rîdea ș...ț". Am căzut în păcatul de a cita foarte mult, adică exact ce nu-mi place la așa-zișii critici de poezie. însă volumul Ioanei Nicolaie e entuziasmant pur și simplu și îmbie la citare. în plus nu e din familia poeziei despre
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
o familie foarte credincioasă, care n-a lipsit de la slujbă nici măcar o dată. Mai târziu, la începutul războiului civil, toți dominicanii din acea mănăstire au fost împușcați. Calanda avea două biserici și șapte preoți, pe lângă unchiul Santos care, în urma unui accident (căzuse într-o prăpastie în timpul partidei de vânătoare) fusese angajat de tata, ca să-i administreze bunurile. Religia era omniprezentă și se manifesta în toate detaliile vieții. Eu, de exemplu, mă prefăceam că țin o slujbă religioasă în podul casei, iar surorile
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
era prezentată ca un păcat de moarte, încercam să ne-o imaginăm jucându-ne de-a doctorul cu fetițele și observând animalele. Un coleg a încercat să descopere părțile intime ale unei catârce, fără vreun alt rezultat decât că a căzut de pe taburetul pe care se urcase. Din fericire, ignoram inclusiv existența sodomiei. Vara, la ora siestei, când era o căldură înăbușitoare și muștele bâzâiau pe străzile goale, ne întâlneam într-o prăvălite de pânzeturi, cu ușile închise și cu obloanele
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat în același timp. O emoție indefinibilă, care se transformă imediat într-un fel de beție, pune stăpânire pe oameni. Trec două ore în care se bat astfel tobele, după care
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
doilea război mondial, care a dus la risipirea, reducerea la tăcere ori moartea prematură a reprezentanților săi. Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Vintilă Horia se transmută în străinătate, luînd, într-un fel, existența de la capăt. Mihail Polihroniade este executat, Haig Acterian cade răpus pe front, Mircea Vulcănescu moare în temnițele comuniste, Petru Manoliu se cufundă definitiv în tăcere, iar Constantin Noica pentru un lung răstimp, acestuia, rămas unul singur, "de sămînță", fiindu-i dat a reconstitui puntea. Noica, însă și socraticul Petre
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
e a se reîntoarce la inocența paradiziacă, dar și a se detașa de nostalgia ei concretizată în exercițiile posturii damnate. Măcinat de disonanțe, frustrări, suferințe date în vileag ori numai deductibile din reflexul lor în neistovitul în resurse naturalism estetizat: "Cădea pe mozaic păcătosul de preț din mine,/ chipul tău de marionetă se-acoperea de alge ca un înecat,/ apos mi-era sufletul, iar spiritul, ierbos" (A patra scrisoare venețiană). Ori chiar în sentință drastică: "Pofte aveam trupelnice, dar suflet nu
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
trebuie să spun că, în ce mă privește, toate temerile preconcepute s-au dovedit a fi complet nefondate. Portretul lui M este un soi de jurnal-confesiune-eseu care se citește cu maxim interes de la prima pînă la ultima pagină, fără a cădea nici o clipă într-un - de înțeles din perspectivă strict umană - exces de sentimentalism. Matei Călinescu găsește tonalitatea ideală (un amestec de analiză și afectivitate) pentru a realiza o carte gravă, dar nu neagră, dimpotrivă, revelatorie, capabilă să ofere noi dimensiuni
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]