2,098 matches
-
Nu am cerut, deși Scriptura, spune "De ceri, ți se va da!" Dar teamă-mi e să deschid gura, mai bine fă Tu voia Ta! Dacă voi cere ce nu-i bine, ceva ce nu-i de trebuință, Mă voi căi, mi-o fi rușine, voi fi lipsit de biruință. Dă-mi Doamne,Tată, îndurare, lumină din Lumina Ta, Fii o candelă pe cărare, să strălucești în viața mea! Atunci când firea-ar vrea să zică: "Îmi este frică și mi-e
TATĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375911_a_377240]
-
fugit, cu toată creația lui, pentru a nu fi pângărită de privirile profanului. A aceluia ce nu putea să o înțeleagă pentru că mintea lui era atât de mărginită de tăișul ascuns al jalei, încât poetul se destăinuie: Eu / nu mă căiesc, / c-am adunat în suflet și noroi ... Vei plânge mult ori vei zâmbi), nefiind altceva decât nevoia lui Blaga de a avea și un alt fel de hrană, cea spirituală: Se tot zbate îndrăznețul / și s-azvârle. / Și mi-e
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
de mult, cu totu’-al tău- Am rupt o parte și mi-am dat-o mie; Ea-ntruchipează vise... sau le scrie Și își trăiește clipa-n felul său. E-un suflet tânăr, veșnic ne-nțeles, Amușinând parfum de libertate, Căindu-se că n-a gustat din toate, Că n-a atins Lumina - mai ales -, Că a fost sclav poprit în corpul meu, Că n-a zburat cu îngerii spre soare, Că n-a iubit destul - și asta-l doare-, Că
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
Locuitorii din țara cea îndepărtată ne-ar nimici, trimițându-ne să paștem porcii, adică patimile cele trupești, iar cei așa-ziși drepți, așa cum se consideră pe sine fiul cel mare, ne-ar osândi, fără să ne accepte nici atunci când ne căim. Tatăl Ceresc, Cel ce ne-a creat, Cel ce trăiește în veci de veci, împărtășește suferințele noastre și ne dăruiește mântuirea. Atât timp cât îl vom avea pe Dumnezeu drept Tată și pe semenii noștri drept frați, întregul univers ne va fi
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
o conștiință trează. Cu rugăciuni de mulțumire, cu duhul plin de Duhul Sfânt, Să ne-nchinăm în orice vreme cât mai trăim pe-acest pământ, Să ne dorim cu-ardoare cerul și mântuirea căci Cristos, Cu dragoste binecuvântă când se căiește-un păcătos. În rugăciunea noastră azi, vrem Numele să Îți slăvim, Ești Salvatorul nostru drag și pentru-aceasta-Ți mulțumim, Te lăudăm pentru jertfire și pentru planul de salvare, Domn și-mpărat, Emanuel, noi ne supunem voii Tale! La umbra
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371637_a_372966]
-
fi rezolvat situația care nici nu eram sigură că aș fi dorit să se rezolve. Mai degrabă, era o așteptare alimentată de îndoială și confuzie. Inexplicabil, mi-aș fi dorit un semn, poate doream să aflu că regreta, că se căia, că am înțeles greșit sau dimpotrivă să-și întărească poziția prin alte teorii monstruoase, însă nu era decât gustul amar al tăcerii. “Ce babilonie!”, gândeam, în timp ce verificam celelalte mail-uri primite, majoritatea avânt conținut publicitar, mulțumindu-mă să le văd în
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
nevoia organică, impetuoasă și copleșitoare, de a o simți sau auzi măcar, îl asalta, cu fiecare ceas mai atroce. Fusese de nedescris calvarul lui, se mâniase, implorase tăcerea nopților goale și lungi, plânsese ca un copil, blestemase și apoi se căise amarnic, sperase și iubise până când era să-și piardă rațiunea și sănătatea. Un semnal de alarmă tot mai insistent, îl deșteptă într-un final, din coșmarul în care rătăcea de zile, săptămâni sau luni... nici nu știa cât timp trecuse
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
iulie din vis De când am fost mireasă mult iubita. Adun imagini, ăn de an, si doruri Ce le păstrez în suflet ca-într-un cufăr Plin de fantome dragi și vechi amoruri, Nu regăsesc doar florile de nufăr. Dar regăsesc dulceața de căise, Fiarta încet, la foc domol, molcuț, Aroma ei rămasă-i azi în vise Că și culoarea borcanului micuț. De multe ori, greu, îmi perlez privirea În tremur fin, de dragoste și dor, Închid în iulie toată iubirea Coapta că pâinea
MĂ FRIGE ȘI MĂ ARDE de DORA PASCU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375715_a_377044]
-
am lăudat, În biserici Te-am cântat, De pomană eu am dat, Ritualul l-am păstrat. Judecătorul: Un vameș și-un fariseu, Au urcat la templul Meu, Fariseul s-a lăudat, Cât e de bun și curat, Vameșul s-a căit Pentru tot ce a greșit. Tu de pomană ai dat, Tot la omul cel bogat, Ca să fii bine-văzut Și lăudat de cel avut. La biserică te-ai dus Și haina tu ți-ai expus, În piață-ai cuvântat, Ca să-arăți
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
plăceri ți-ai cufundat, Ce-ai făcut după ce în Ierusalim ai călcat? Maria Egipteanca: În pustie am plecat, Cu arșița și cu foamea m-am luptat, Tu, Doamne, m-ai ajutat, Sufletul mi l-ai salvat, De păcate m-am căit, M-am spovedit și împărtășit Și la Tine am venit. Judecătorul: Maria Magdalena ai fost frumoasă, Cum de ai renunțat la viața păcătoasă? Maria Magdalena: Doamne, Tu m-ai ajutat Și pe Tine Te-am urmat. Judecătorul: Spune, Fiule risipitor
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
nevasta ți-ai lăsat, Casă-n codru ai aflat, Din argint idol ți-ai făcut, Mulți boieri tu ai pierdut, Vițel de aur îngrășat, În păduri ai îngropat, Când de moarte potera te-a pregătit, Nici atunci nu te-ai căit, Banii au rămas îngropați Și săracii nemâncați, Copiii-ți nemângâiați. Tâlharule, spune-Mi negreșit, Când de-a dreapta mea ai fost răstignit, Cum din suflet te-ai căit! Tâlharul 1: Cu milă spre mine-ai căutat Și sufletul mi-am salvat
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
îngropat, Când de moarte potera te-a pregătit, Nici atunci nu te-ai căit, Banii au rămas îngropați Și săracii nemâncați, Copiii-ți nemângâiați. Tâlharule, spune-Mi negreșit, Când de-a dreapta mea ai fost răstignit, Cum din suflet te-ai căit! Tâlharul 1: Cu milă spre mine-ai căutat Și sufletul mi-am salvat. Tâlharul 2: Eu în stânga Ta am fost, Mânios și-orgolios, Nu m-am îndreptat nici în ultimul ceas Și în stânga am rămas. Judecătorul: Doctore, la poarta ta
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
cât înduri și-ndură Trista voastră seminție Rupând hrana de la gură! La mulți ani ție, copile, Lăstărind din rădăcina Din pământ de negre zile Care și-au pierdut lumina. La mulți ani ție, bărbate, Trist Manole și trist bace, Te căiește și te zbate Și carpat din nou te face! La mulți ani țară ce-și duce-a Umbrei umbră - plumbul , greu-și Răstignind pe cruce crucea Și în ceruri Dumnezeu-și! La mulți ani români, românce, Fericiți vă fie anii
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
mult, nici mai puțin, că dacă ar mai trăi o dată, s-ar călugări. Și plânge. Plânge mereu. Nu e bine. - Eu zic din contră, că ăsta e un semn bun. Spune-i că Dumnezeu citește în inima fiecăruia dacă se căiește cu adevărat sau vorbește numai cu gura. Omul care ajunge să se mântuiască, se mântuiește numai prin mila și iubirea lui Dumnezeu și nu prin meritele lui. Că Dumnezeu ne judecă iubitor ca un Părinte și nu ca un tiran
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
nu ca un tiran fără îndurare. Adu-ți aminte de tâlharul de pe cruce că acesta a fost primul om care a intrat în Rai. El era crucificat și nu mai putea să facă nici un fel de fapte bune. S-a căit numai de viața lui risipită în răutățile lumii acesteia și, care se aseamănă foarte bine cu lumea noastră de astăzi. Și Dumnezeu a văzut căința lui sinceră și l-a mântuit. - Mai departe? - Mai departe să se spovedească preotului ca să
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
toată viața după funcții, grade, titluri, ranguri nu se cunoaște pe sine și, mai mult, nu le va avea niciodată. Cel ce se cunoaște pe sine nu ia aminte la greșelile și păcatele altora, ci se uită la ale sale, căindu-se necontenit pentru ele; el cugetă la sine și se mustră pe sine. În cunoașterea de sine, se ascunde, de fapt, esența credinței creștine autentice: coborârea omului sub toată zidirea lui Dumnezeu. Aceasta este cheia de descifrare a sensului vieții
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
aleargă toată viața după funcții, grade, titluri, ranguri nu se cunoaște pe sine și, mai mult, nu le va avea niciodată. Cel ce face voia Tatălui, nu ia aminte la greșelile și păcatele altora, ci se uită la ale sale, căindu-se necontenit pentru ele; el cugetă și se mustră pe sine. 5. Har, pricepere și înțelepciune Creștinul autentic se deosebește de ceilalți prin atitudine, gesturi, comportament, dar și prin modul cum își îndeplinește misiunea sa zilnică, fie că este la
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
Creatorul, a tot ce-i viu! Dar nu-nțelege întreg poporul, Ce eu și alții, acuma știu: Cei fără tine, de o duc bine, E-o amăgire! Când vei veni, La judecată, chemați la tine, În chinuri, veșnic se vor căi!. Cât timp mai este, cât se mai poate, Să Te primească-n sufletul lor, Ajută-i, Doamne, le poți pe toate, Ești Creatorul vieții noastre, mântuitor!. - Dragomirna - Bucovina - România - ... Citește mai mult E Ș T I C R E A
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Creatorul, a tot ce-i viu! Dar nu-nțelege întreg poporul,Ce eu și alții, acuma știu:Cei fără tine, de o duc bine,E-o amăgire! Când vei veni,La judecată, chemați la tine, În chinuri, veșnic se vor căi!. Cât timp mai este, cât se mai poate,Să Te primească-n sufletul lor,Ajută-i, Doamne, le poți pe toate,Ești Creatorul vieții noastre, mântuitor!. . .- Dragomirna - Bucovina - România -... XV. IZVOR DE DOR, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr.
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
oprească gândirea celor răi"; "să domine ispita") în lume. * spre extramundan atributele sale sunt de intermediar (între /medii), de veghetor al "mersului lumii": "Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut..." sau: Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsă-i să se schimbe..." (Povestea magului...) Astfel că, în plan mundan atributele pot părea mai largi (poate judeca faptele regilor și ale lumii, poate "corecta" mersul popoarelor prin regii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Metternich, tocmai din aceste motive, „trișor eroic”. Pentru Metternich, Asia începea de la foburgurile răsăritene ale Vienei, pentru Bruck, regiunea Balcanilor însemna Europa și anume acea parte a Europei care trebuia să devină un hinterland, o colonie a Mitteleuropei. Pe ce căi anume se puteau înfăptui aceste proiecte au spus-o limpede Bruck și, după cum vom vedea, partizanii săi. Într-o vreme când Orientul european era un măr al discordiei între marile Puteri, acele planuri nu se puteau realiza decât pe cale pașnică
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
decădere și moarte, și 20 Regenerarea lui prin Învierea din morți. Începe cu Tharmas, puterea Părinte, întunecîndu-se-n Apus. "Pierdute! Pierdute! Pierdute! sînt Emanațiile mele! Enion 6, O Enion, Noi am ajuns o Victimă a Celor Vii. În taină ne ascundem. Căindu-mă-n tăcere ascuns-am pe Ierusalim 7, O-Îndură-te de Mine. 25 Îți voi zidi și-un Labirint: O-îndură-te de mine. O Enion, De ce ai luat-o pe Ierusalim cea dulce dintr-ale Sufletului meu străfunduri? Las-o în taină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ne!" 105 Așa vorbiră ele, și Poartă Limbii 12 o închiseră de frica tremurînd. ["Ce am facut", spuse Enion, "nefericită blestemata! Ce faptă? Este aceasta o faptă de Iubire? Știu ce-am făcut. Știu Prea tîrziu acum ca să mă mai căiesc. Iubirea s-a schimbat în Ură ce-i mortală, O viață a fost ștearsă și singura rămîn, de Temeri posedata. 110 Văd umbră celor morți năuntrul sufletului meu, în beznă Rătăcind și în singurătate, plăsmuind Mari de-Îndoială și stînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
scut, beau și se veselesc peste cei uciși. Astfel e Demonul și astfel grozăvia-i pe-adîncul cel de jos. Însă la Golgonooza-ntorși, Los și Enitharmon Simțiră toată suferință pe care-o simt Părinții, unul spre altul plîns-au 145 Și se căi Los că pe munte pe Orc înlănțuise. Și biruiră lacrimile lui Enitharmon; iubirea părinteasca se întoarse, Deși-nspăimîntătoare groaza-i de acel lanț de iad. În grabă În temeiul nopții se înălțară spre grijă lor cea mult iubita. Prin beznă lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Grijii și ai Trudei sînt. 350 O Rahab, te privesc. Cîndva eram că ține, Fiu Al Mîndriei, si eu de-asemeni am străpuns pe Mielul Domnului, cu furie și trufășie. Ascultă-mă din nou rostindu-mi Neamurile ca să te poți căi și tu. Și-aceștia sînt Fiii lui Los și ai lui Enitharmon: Rintrah, Palamabron, Theotormon 261, Bromion, Antamon 262, Ananton 263, Ozoth 264, Ohana, 355 Sotha, Mydon, Ellayol 265, Natho, Gon, Harhath, Satan, Har, Ochim, Ijim, Adam266, Ruben 267, Simeon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]