1,128 matches
-
închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de vânt pe vers de lacrimi-ploi. Nici n-ai văzut cum arde în ochii mei un far, Cascadele durerii veghind la țărm de mare, Și nici cum simfonia din mine curge iar Din chip de neputință, în chip
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
am pus mirosul tău stau cu ochii pe fereastră și așteaptă răsăritul. Gura mea îți sărută vorbele nerostite, ochii se pierd în singurătatea de care mi-e frică și scriu mai departe poemul pe care să-l citești atunci când căința iubirii neîmplinite o să te sfârșească. Referință Bibliografică: Scriu mai departe poemul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 970, Anul III, 27 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SCRIU MAI DEPARTE POEMUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340555_a_341884]
-
acum, obosiți de eșecuri, Te-am abandonat. Crezând că suntem zei, ne-am răstignit și noi - unii pe alții - pe cruci de plastic, ce se topesc tacit în sclavia focului etern. Of Doamne, astăzi e rândul meu! Cu teamă, cu căință și speranță aștept o judecată creștinească. Un strop de voință îi cuprinse trupul. Se trezi din delir privind lucid pe cei ce stăteau în preajmă. Nu erau mulți. Nu erau toți. Calm, privi pe fiecare cu duioșiei. Vorbele erau de
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
sosit, în sfârșit, Primăvara”, ci și de la percepția cititorului citind-o, dincolo de plăcerea lecturii: Cu lacrimile ploii vestească-mă lăcusta, c-am urgisit psaltirea și ființa, iar din adâncul slovei adormite n-a mai rămas durută, imberba mătrăgună, ucisă, nici căința...” (N.B. Da, ai dreptate, Prietene: „A simți înseamnă a nu fi atent!”). Acest florilegiu grupeză, în spațiul celor 735 de pagini, poeme în selecția autorului, din cele 17 cărți publicate până acum: HOHOTUL APELOR (1975), PRIVIND ÎN OCHII PATRIEI (1986
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
are niciun sens: se sinucide. Interesante sunt și povestirile „Chimia cu Calvera” și „Elevul Bălan”. Ele prind un al ton alt existenței și marchează borne în imaginarul vieții de elev. Remarcabile sunt și povestiri precum: „Nunta lui Petre”, „Răsuflă pădurea”, „Căința” și „Teama”. III. Eroii lui Jean Băileșteanu gândesc: sunt măcinați, sunt frământați de gânduri. Acțiunile lor sunt fundamentate pe sentimente puternice și puternic ancorate în idei bine chibzuite, chiar dacă uneori greșite. Sub fiecare sentiment stă un gând, o idee. Volumul
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
face în mod reflex, că, dacă s-o mai întâmpla, să-i atrag doar atenția și nu mai face. Până la urmă îmi venea să plâng nu atât de durerea din frunte, cât de mila părerilor lui de rău și a căinței cu care nu mai înceta să mi se tot roage de iertare. De aici încolo conu Jorj nu mai știa ce să-mi facă să mă simt mai bine. A ajuns chiar să riște a-mi strecura țigara din care
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
a se autogenera, tot felul de scopuri. În partea a doua a cărții, Ieșirea din cuvinte, se regăsesc, în titlurile poemelor, semnificațiile acestei ieșiri: Introspecție, La hotarele Sudului, Spre următoarea etapă, Șoapte, Pași pe alee, Euharistică, Iubiri expirate, Ospățul singurătății, Căință, Deghizare, Frunze căzute pe umăr etc. Denominațiile indică alte destinații ale autorului, fie în ipostaza de simplu cititor care a încheiat lectura și, implicit, legătura cu universul fictiv al cărții, fie de creator. În primul caz, încetarea lecturii înseamnă întoarcerea
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
vitează, Când deviza 'ciubucului nu trebuie a cuteza... Slăbiciune a fost într-o istorie sau alta, Când tot neamul, țara a fost atât ocupată, Aci chiar limba pierzându-și a ei conștiință, Ci doar marii români făcându-și a ei căință! Iar aristocrația ce a uitat limba deseori, Părând pe viețile românilor prea posesori, Chiar de fiind din același neam sau sânge, Ei fac doar 'copy-paste' și inima ne-o frânge... Aceia ce-au muncit și asudat pe acest pământ, Chiar
LIMBA ROMÂNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340970_a_342299]
-
grele atunci cand omul nu este iubit și nu poate iubi pe nimeni și nimic. Dar singurătatea cea mai apăsătoare este aceea de a suprevietui sufletește și veșnic într-o lume în care lipsește total iubirea. ● Iadul este of formă de căința și „po-cainta” prea târzie. ● Iadul nu este un loc de pedeapsă divină sadica ci o formă de revendicare, un act de respect al lui Dumnezeu față de voință liberă a omului de a alege să trăiască o viață fără iubire de
TEOLOGUMENA – DESPRE PUTERILE ÎNTUNERICULUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341032_a_342361]
-
Așa-mi trebuie, nesăbuit ce sunt! Tu și-așa mi-ai împrumutat o avere pentru negoțul meu, iar acum n-am cum să-ți restitui datoria! - Lasă datoria! Uită necazul! Iahve lui Israel este în cer și aude strigătul de căință și de ajutor al oricărui om. - Poate pe tine te va ajuta! Dar pe mine, un păgân după Legea voastră, cine mă va ajuta? - Nu te mai frământa, prietene! Lasă-mă să mă gândesc până mâine, să văd cu ce
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
să mai plângă, când atâtea rugi mai curg? Împietrite-s și ce goale se arată lumii-ntregi Fețele privind spre Tine și ce falsă suferință! Cetele de oi pierdute, credincioșii Tăi pribegi Îți împart la cina sfântă, cu agheazmă și căință... În genunchi, lângă altare, cu un gând domesticit Avem fețe de icoane și ne credem măcar sfinți, Dar în ochiul dintre spații plânge gândul chinuit Care se trezește-n ruga ignoraților părinți... Nu avem nimic în lutul ce se pierde
POEZIE DE POST de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341259_a_342588]
-
cel rău și care nu se mai pot întoarce la Domnul, la sufletele pierdute sau „înghițite” de satana încă din această viață, pentru că făgăduința nu mai poate asigura omului reîntoarcerea la pocăință? La cele care nu simt nici un fel de căință pentru oricâte greșeli, păcate sau orori vor fi făcut în timpul vieții? Înclin să cred că da, pentru că urmează versetul care anunță hotărârea divină care să asigure întoarcerea păcătoșilor la pocăință. Pentru că voinței Domnului nimeni și nimic nu-i poate sta
MISTERUL RUGĂCIUNII LUI MANASE de ION UNTARU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341316_a_342645]
-
soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca-ntr-o capcană,/Zăpada nemuririi se afundă,/ Văpaie sunt! Văpaia naște undă:/ Ah, inimă, neprihănită rană!”). Sau: „Vai, Doamne, cât mai e până departe?/Azi , cum să-ngădui chinul ce-ntârzie/Regretul? Doar căința reînvie!/ Mult timp mai am iubirii să-i fac parte?” - cf. Sonetul CCCIII. Iubirea combină, logic, Inițierea întru Frumos și Nemurirea (pe de o parte), cu Transfigurarea întru Floare și Mire (pe de altă parte) - întru HIEROGAMIA-NIMB: „Ea, Dragostea, înspină
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
De-i cu putință, Te-aș ruga, să-mi iei paharul de la gură până-n frumos nu-i suferința; iar de mi-i dat să-l beau întreg, pe buze mâna ei să-mi pui să o sărut ca pe-o căință". Nicolae NICOARĂ-HORIA: TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE Tu ești bucuria și tristețea mea, arșița și izvorul din care se adapă ochii însetați de lumină. Dragostea și legământul ei, frumusețea întruchipată a cuvântului Om! Amfora plină de mir din fața altarului, Eva
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
a fost întâmplător și indiferent că a fost în temniță sau în lagărele de muncă, el și-a împlinit misiunea preoțească. A spovedit, a împărtășit, de câte ori s-a putut a slujit Sfânta Liturghie. Aflat la izolare a compus rugăciuni de căință și mărturisire pentru tot neamul românesc, căci suferința care ne-a fost provocată de comunism, este în mare parte, rezultatul păcatelor de care neamul nostru se face vinovat înaintea lui Dumnezeu. (interviu, Arhim. Mina Dobzeu, 22.08.2008, Huși, jud.
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
de kilograme, pe un tra-seu anevoios de 12 kilometri, până sus, la bisericuța din muntele Straja. De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, se repetă povestea. "Drumul Crucii” de la Straja adună mii de oameni, veniți din toate colțurile țării, pentru căință și iertarea păcatelor. "E uimitor să vezi tot muntele ăsta plin de oameni care urcă tăcuți, purtând pe brațe ditamai crucea. Să-i auzi cum șoptesc rugăciuni, să le vezi chipurile smerite... Îți zic eu, nici un rău nu poate să
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
lui Șușman, cît și de la fel de criminala Securitate. Pledoaria pro Șușman a lui Marius Oprea e, după opinia mea și a marii majorități a răchițenilor, bună de îngropat. Ar putea s-o facă el însuși ca un gest de căință. Îl asigurăm că la Răchițele se va găsi un hîrleț care să-l ajute la această treabă - spre liniștea sa și a răchițenilor. Țin să închei cu cuvintele lui Viorel Cacoveanu din finalul romanului său “Învinșii”, apărut la Casa Cărții
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea mai bună și să facem fapte de virtute, cu nădejdea că obișnuința va face plăcută o viață ca aceasta. E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căința nu ne mai folosește ”. Referindu-se la Omilia către tineri, patrologul I. G. Coman menționa: „Sfântul Vasile are pasiunea lucrurilor folositoare și fundamentale. Educatorul nostru enunță limpede principiile educației creștine. Munca, răbdarea, virtutea, înțelepciunea, domnia sufletului asupra trupului, viața trăită
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
omului și autocunoașterea, cu alte cuvinte introspecția, sunt legate de pocăință, căci Dumnezeu, care se află în sufletul nostru - în chip vădit - de la botez, devine o prezență efectivă pe măsura împlinirii poruncilor. Cunoașterea păcătoșeniei noastre, a nedeplinătății duhovnicești, izvor al căinței permanente, este prima fază a cunoașterii de sine. Cunoașterea de sine este una dintre cele mai adânci cunoașteri pe care o poate dobândi omul. Pe o treaptă superioară, această cunoaștere obiectivă dobândește un sens moral mai accentuat, constând în dorința
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
își îndeplinește misiunea cu vrednicie îl urmează pe Iuda, spre spânzurătoare. Ar fi cazul să redescoperim sărbătorile, datinile, obiceiurile și tradițiile moșilor și strămoșilor noștri. Uităm prea repede lecțiile pe care ni le oferă moartea. Lacrimile dragostei (de durere, de căință, de milă, de compasiune, de bucurie) sunt în stare să stingă până și flăcările iadului! Dacă nu poți să spui nimic bun despre un anumit om, scoate bârna din propriul tău ochi și taci ! Bisericile creștinilor de azi sunt supermarketul
ECOURI ALE BĂTĂILOR INIMII MELE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341682_a_343011]
-
mi-a trimis ploaie tornadă ce ma atinge cu noroi. M-ai învățat să culeg floarea, mi-ai dat un munte de simțiri, acum nu simt nici chiar răcoarea; au înghețat toate-n priviri. Nu te-am rugat, Doamne,-n căința sa imi arăți drumul sonet? de ce acum nu mai am țintă, de ce regretul nu-i regret !? De ce e dragostea pereche cu ură și cu gând ciulin ? Nu mă lasă, Doamne, în veghe... dă-mi somnul, ca să mă alin! Referință Bibliografica
ALINARE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340693_a_342022]
-
a fost întâmplător și indiferent că a fost în temniță sau în lagărele de muncă, el și-a împlinit misiunea preoțească. A spovedit, a împărtășit, de câte ori s-a putut a slujit Sfânta Liturghie. Aflat la izolare a compus rugăciuni de căință și mărturisire pentru tot neamul românesc, căci suferința care ne-a fost provocată de comunism, este în mare parte, rezultatul păcatelor de care neamul nostru se face vinovat înaintea lui Dumnezeu. (interviu, Arhim. Mina Dobzeu, 22.08.2008, Huși, jud.
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
poziția de a nu mai face. Nu să te spovedești și să spui că și-așa fac. Asta e o fraudă. Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziție de mare căința. Eu văd că duhovnic. Vin foarte mulți și, dacă nu-i ajuți puțin... Ei, ce-ai mai făcut? Păi n-am făcut nimic, părinte. Păi de ce-ai venit la mine? Păi să vedeți... Și atunci îmi dau seama și
Despre Spovedanie şi Împărtăşanie [Corola-blog/BlogPost/100113_a_101405]