2,351 matches
-
găsim, într-o formă limpede, acea formă a actului estetic, în care urîtul e descris cu mijloace frumoase, urmarea fiind anestezierea simțului moral și savurarea ororilor grație puterii de transfigurare a limbii. Nu compătimești victimele și nu-i urăști pe călăi. Violențele sînt îngrozitoare, și totuși le citești cu plăcerea de a vedea cum sînt trecute printr-un filtru intelectual. Pe măsură ce lectura te prinde, pierzi conștiința aberațiilor la care asiști, și te lași în seama bucuriei de a urmări tentele malițioase
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
sunt esențial înrudite. „Într-o seară, cu ocazia unei sărbători, declară el, pașii mi s-au încrucișat cu ai lui Norman Mailer pe care l-am întrebat cu ce aducea în realitate Gary Gilmore, care i-a inspirat romanulreportaj Cântecul călăului. Mi-a răspuns că nu-l întâlnise niciodată și că se bazase pe materialul furnizat de anchetă. Lucrurile au stat așa: un jurnalist genial, care era dislexic, care deci nu putea să scrie, i-a bătut într-o zi la
Tom Wolfe despre roman și despre jurnalism () [Corola-journal/Journalistic/3193_a_4518]
-
modalitate de evadare dintr-o societate aplatizată, gata să treacă cu tăvălugul peste cei „altfel”. Primele pagini ale romanului orchestrează, așadar, o lovitură de teatru de proporții, menită să arunce în aer raportul dintre captivitate și libertate, dintre victimă și călău, dintre nebunie și integritate psihică, de vreme ce tânărul Braia își mărturisește voluptatea prizonieratului: „Postura de ostatic e ultima la care m-aș fi gândit. Acum însă îmi place. Mă simt privilegiat. Nu oricine are parte de compania unui psihopat evadat. Urmărit
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
cea dintre Cezar și fratele său, Flaviu, de relația celor doi cu părinții sau de aventurile sexuale ale protagonistului - care să nu îmbrace o notă de ambiguitate ireductibilă. Fiecare dintre personaje e, pe rând sau în același timp, victimă și călău, răpit și răpitor, într-un scenariu în care inocența nu e decât cealaltă față a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii și de fobii, e legea umanității din Do Not Cross. Foarte interesant rămâne, în
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
interviuri, scriu reportaje, făuresc pamflete, laudă comunismul, luptă pentru pace - într-un cuvînt se schilodesc singuri cu o poftă paroxistică, ce denotă fie disperarea victimei care simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul interbelic la fauna postbelică, cu schimbarea radicală a condițiilor de expresie. Gazetăria asupra căreia Ana Selejan s-a oprit cu stupoare
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
canonic": farmecul. Farmecul (re)iese din frumos, dar se adresează mult mai mult omenescului (categoriile estetice, și "frumosul" printre ele, sînt oarecum neutre, abstracte, îl activează, făcînd sufletul și percepția să penduleze între extreme: farmecul poate ucide, creează victime și călăi, sau poate înălța. Poate că acesta va fi fiind sensul farmecului de la inventarea sa în literatura română: să domine, "să vrăjească" pentru a stăpîni ("inima fermecată" a lui Eminescu trebuie citită și astfel). Fermecătorii Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Nichita Danilov
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
comunitate. Autoritatea tribală se interiorizează până la a căpăta forța unei Legi. Dacă în primele două lucrări menționate, Nina Ivanciu insista mai ales asupra consecințelor stagnării Eului în posturile sale de odinioară, reductibile până la urmă la rolurile eterne de victimă și călău sau de sclav și de stăpân, unul manifest, celălalt latent, cea de-a treia carte, refăcând parcursul tragi-comic al Eului - prins în capcana Imposibilului, promițător de miracole și a Interdicției, filtru a ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie spus, gândit
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
se apropie de capăt degeaba bravăm așezându-ne capul pe butuc și promițând că nu vom scoate nici un răget durerea și împăcarea cu sine lasă același gust sălciu pe cerul gurii aceeași revelație amară în mahalaua vieții nu mai există călăi oare cât va trebui așteptat până când vom câștiga dibăcia necesară ca noi înșine să ne devenim propriul călău Ielele nebunele Peste pielea smolită adie un vânt păcătos ca un limbaj poetic ce s-a deprins cu libertinajul în părțile întunecate
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
răget durerea și împăcarea cu sine lasă același gust sălciu pe cerul gurii aceeași revelație amară în mahalaua vieții nu mai există călăi oare cât va trebui așteptat până când vom câștiga dibăcia necesară ca noi înșine să ne devenim propriul călău Ielele nebunele Peste pielea smolită adie un vânt păcătos ca un limbaj poetic ce s-a deprins cu libertinajul în părțile întunecate ale unui vagin înfocat de ce tremuri și te ghemuiești cu bărbia pe genunchi și nu te gândești că
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
vadă cînd curge sînge. Altcineva ar mai fi turnat, în mîzga asta de trocuri cu destine, vopsea roșie-vineție din belșug. Să facă un lugubru carnaval din patimi îndurate pe ascuns, sub luminile chioare, de bar, să-mpartă în fecioare și călăi o bacanală de vini împletite. Altcineva. Nu autoarea acestei cărți, care preferă să tamponeze, cu un umor pe care nu știi cum să-l iei (naiv, ca de scriitor care nu știe mai mult decît personajele lui, prostuțe emancipate ,în
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
tarate prin absența tragicului. Tragicul obligă la spirit critic inflexibil, la caracter și radicalitate, la luciditate continuă, la dramatismul opțiunilor: "Noi sîntem tentați spre o atitudine lejeră, superficială, lipsită de responsabilitate în raport cu acțiunile proprii și ale celorlalți. Dacă victima îmbrățișează călăul (Marian Munteanu, bătut crunt de mineri în Piața Universității, a fost propus de Virgil Măgureanu la președinția țării), toate legile umane sînt răsturnate și pe bună dreptate se spune că în România îți este interzisă și plăcerea de a avea
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
la Echenoz, de lustră de apartament la Lapeyre, de beculețe colorate la Martin Page. Același personaj - un Molloy, bunăoară - ajunge la cititorul anilor 2000 livrat cu fundă roșie de un scriitor pentru care Beckett capătă dimensiunile hiperbolice ale unui genial călău al literaturii. De la recalcitranță la reverență Cu excepția lui Beckett, scriitorii citați sînt în viață. Dacă Grillet aparține totuși unei alte epoci a literaturii, Echenoz, care n-a împlinit încă 60 de ani, dovedește prin ultimul lui roman - Ravel - că a
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
tatăl ei e din Puerto Rico, iar mama, din El Salvador. O altă performanță a filmului, spre deosebire de Good Night and Good Luck, este nu doar individualizarea succintă, chit că unele personaje nu au nici nume, ci și mobilitatea lor, din victimă în călău, din negativ în pozitiv. Filmul folosește o șmecherie de montaj ca liant între povești: potrivirea grafică. Mai precis, un personaj deschide o ușă, scenă urmată de una în care alt personaj iese pe altă ușă. Prestațiile actorilor, e drept, ajutate
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
personajului: nu puteai fi ,instructor al C.C." în anii represiunii sângeroase fără să fii complice al acelor crime. Nu de alta, dar un ,instructor" instruiește! Dac-ar fi fost incompetent, dac-ar fi dat alte sfaturi decât cele așteptate de călăii comuniști, Ion Ianoși n-ar fi rezistat atât de mult în vârful ierarhiei bolșevice din România. A trebuit ca N. Ceaușescu să-și aducă propriii oameni pentru ca Ion Ianoși să facă pasul spre ocupațiile pur academice. Comuniștii români au dezvoltat
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
recluziunea impusă de acel dublu rol (de personaj istoric reînviat și de nebun) cu scopul de a nu trăi. Dar și pentru a putea, cîndva, în viitorul devenit subit prezent, să îl ucidă pe acela ce i-a fost, demult, călău. Este un gest complex, ce merită un comentariu mult mai amplu (scris, de multă vreme, de istoricii literaturii, în zeci de variante). Am văzut cu cîțiva ani în urmă, la o expoziție retrospectivă care s-a plimbat prin lumea largă
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
2514. Adevărul este limbă care tace când rostește un cuvânt și strigă când nu spune nimic. 2515. Adevărul este palma primită de această lume pe obrazul făgăduinței Lui Dumnezeu. 2516. Adevărul este părintele păcatului. 2517. Adevărul este pustnicul Morții și călăul Vieții. 2518. Adevărul este liniștea de dinaintea furtunii. 2519. Adevărul nu primește niciodată oaspeți la masa cunoașterii sale. 2520. Adevărul nu a îmbrățișat niciodată mai mult decât o singură cunoaștere. 2521. Adevărul va fugi mereu de tine fiindcă nu te poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că, în ciuda descrierii care ar face-o pe Ana Vogel oarecum asemănătoare cu una din figurile cele mai criminale din România ocupată de armata sovie tică, el “nu face nici o aluzie” la Ana Pauker, se pare că avea perfectă dreptate. Călăii din toate vremurile au fost mereu înadins dezindivi dualizați, fiind considerați unelte. Dar și cei care dețin controlul asupra unei lumi modelate astfel încât să reflecte disprețul lor față de individualitatea umană pe care nici n-o înțeleg și nici nu vor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-i sare sîngele pe nas", eroul în dublă ipostază se autodefinește astfel într-o patetică formulă integratoare: ,Eu nu sînt un simplu legionar. Eu sînt prefectul Legiunii Auraria Gemina! (pauză). Adică am fost. Acum sînt un simplu instrument în mîna călăilor poporului meu (sau "Acum sînt un simplu obiect de batjocură în mîna dușmanilor dintotdeauna ai nației mele")".
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
-l scuture puțin" și fraza ,dacă s-a întâmplat, a fost cu siguranță din greșală" nu există nici o legătură. Și poate că așa stau lucrurile: în natură, adică în sălbăticie, lucrurile se întâmplă de la sine, fără să existe victime sau călăi, vinovați sau judecători. Astfel de întâmplări sunt posibile pentru că în România triumfă, de regulă, prostul gust, vulgaritatea, mojicia și nesimțirea. E de prevăzut că sub noul mandat al lui Mircea Sandu și al clicii reprezentate de el situațiile de acest
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
de orice vină a atâtora dintre cei pe care-i știm direct responsabili de aducerea țării la sapă de lemn. N-ar trebui ca inevitabilele criterii stabilite pentru a cântări responsabilitățile și vinovățiile să fie portițe prin care atâția din călăii României să iasă nestingheriți. Fără flexibilitate, fără capacitatea de a face comparații cu sistemul comunist general, fără o colaborare cu specialiști din alte țări, ne vom trezi că, de fapt, întreaga bandă ahtiată după putere, de la Gheorghiu-Dej până la Ceaușescu, plus
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
pune întrebarea cum ar putea fi definită figura torționarului: este acesta un individ monstruos, o cumplită excrescență a Răului, sau e doar un instrument abrutizat, un ins obedient fără nici o reținere față de doctrină și propagandă? Tzvetan Todorov nu acceptă ideea călăului monstruos, în favoarea depersonalizării individului în cauză, întrucît Răul, ca entitate abstractă, ar fi "personajul principal al literaturii concentraționare". Torționarii n-ar fi fost, în optica sa, niște fiare, ci doar o categorie de funcționari mediocri, lipsiți de personalitate, robotizați. Să
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
Să recunoaștem că o astfel de latură a torționarilor este ilustrată și de amintirile d-lui Buracu: "Șeful camerei. Se uită la mine cu ochi reci, nici plini de neîndurare, dar nici de îndurare, așa cum trebuie să fie ochii oricărui călău". Sau: "Mardeiașul de serviciu își face conștiincios datoria. Lovește fără patimă și fără milă. Lovește conform instrucțiunilor, respectînd mișcarea unui metronom, inoculată în timpul propriei torturi. Lovituri rare. Să-ți rămînă în carne cît mai mult durerea celei precedente și să
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
acum la victime. Supuse unor suferințe ce depășesc toate reperele relațiilor umane cît de cît normale, plonjînd în abisul infernal, ele ajung a-și altera reacțiile, a-și anihila esența etică. Sînt forțate, așa cum am văzut, a se metamorfoza în călăi. Deținuții se bat între ei spre a proba că și-au însușit îndemnul pedepsirii implacabile a celor ce-ar mai păstra reminiscențe "reacționare". Se văd siliți a se lepăda de Dumnezeu,de familie, de neam, coram populo: "Totul trebuia spurcat
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
tratamentul psihiatric al celor ce, manifestîndu-se ca niște "suboameni", nu reprezintă în fond decît cazuri clinice, așa cum ne atrăgea atenția Corneliu Coposu. Personal ader la memorabila formulă propusă de Hannah Arendt, care-i are în vedere în egală măsură pe călăii extremei drepte ca și pe cei ai extremei stîngi, ambele tipuri ieșite din parametrii umanității, oribil demonizate: Există crime pe care oamenii nu le pot pedepsi și nici ierta. Cînd imposibilul a fost făcut posibil, el a devenit răul absolut
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
Republica Socialistă România; condusă de Partidul Comunist? Nici măcar nu s-a conturat vreo idee socialistă după 1989 că ni s-a făcut deja lehamite de ea: să moară odată, îi spunem victimei care refuză să-și dea sufletul, încruntîndu-ne la călău. Colac peste pupăză, nici unul dintre intelectualii stîngiști, mai vechi sau mai noi (mai vechi erau mai mulți, mai noi foarte puțini), nu îndrăznește să se revendice public, măcar cît negru sub unghie, de la Marx. Tocmai acum ar trebui ei să
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]