608 matches
-
indicații detaliate și pe cât posibil precise, cum să deosebesc prostul care îmi apare în cale, de alți indivizi care arată la fel. Vedeți dumneavoastră, oricine poate deosebi un tren de o broască țestoasă de exemplu, sau un cal de o călimară cu cerneală, dar cu prostul, este cu totul altă mâncare de pește. În lipsa indicațiilor paterne ce-mi lipsesc, de unde vreți să știu eu cum arată specimenul respectiv, la ce nume răspunde, câte diplome de facultate trebuie să poată prezenta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde li se promitea că se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vă Închinați. Dacă nu, Îi vom Împușca pe toți ca pe niște câini...“ De teamă, femeile semnară. Bătrânii se codiră, prefăcându-se că nu Înțeleg. Tovarășii Însă nu-și bătură prea mult capul cu ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de joc. Cărțile acoperiră podeaua, se ridicară până la masă și apoi până la cuptorul pe care ședea babulea tot sumețindu-și fustele și trăgându-se Îndărăt În fața acestor Însemne ale diavolului ce-i invadară casa... Ippolit vru să-i moaie degetul În călimară, dar babulea Își pusese mănuși de fier pe mâini. Atunci tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
orice doriți, Îi spuse Mașa. Spuneți-mi ce trebuie să fac și fac... - Îmi trebuie aici o simplă semnătură. Și scoase din buzunarul de al piept un fel de pergament pe care i-l Întinse, Împreună cu un toc și o călimară, Mașei. - E ordinul meu de deplasare. Semnați sub acest semn, o Îndemnă el. Mașa abia apucase să arunce ochii pe hrisov, musafirul părea grăbit. Văzu acolo un scris ciudat, o mulțime de cifre roșii și albastre, triunghiuri, hexagoane și linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mângâi, curajul să mă frângi, Nici lacrimi să mă-neci, nici ură să m alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua sufletului se tot zbate Și tocmai mi-am luat o călimară. Cred c-am greșit cumva, Cerneala-i roșie! Însângerează foaia albă Și-o rană tot se-apropie... O pată pe un colț de foaie, În stânga, sus...Ce mare-i! Parcă se mișcă, parcă se îndoaie, O văd că merge, se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din dragostea înfrântă Și să privești senină către astre. Iubește, iar, că dragostea e sfântă! Magnolii albe să-nflorească-n glastre! Aștept primăvara Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt, A plâns printre sonete călimara, Prea multe luni am fost un fulg mărunt, M-au troienit doar gândurile triste, Au curs ninsorile ca un descânt Din iarna care-a vrut să mai reziste Am renăscut și iată-mă cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara Și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Am publicat 5 volume de poezie. </biography> nu săvârșesc scrisori de intenție nimănui cum aș putea să-mi scriu dorințele fără să am o bucată de cer pergament o pană de phoenix drept toc poate chiar și puțin curcubeu în călimară multă durere scoasă din râsul profesional al clownului un pic din pirueta pământului un flux o aureolă două valuri de nisip și o balenă eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a fost singurul lucru care a dispărut... Și siluetele și Împrejurimile și-au Încetat complet existența. M-a cuprins o senzație insuportabilă de singurătate. Mă simțeam nenorocit și vrednic de milă, de parcă mi s-ar fi turnat În cap o călimară plină cu cerneală și am luat-o la fugă În jos, pe drumul pe care venisem. Panta abruptă era mai greu de coborît decît de urcat. Pavajul neted din beton nu-ți asigura stabilitate și șănțulețele antiderapante nu erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
frumoasă femeie care a crescut vreodată în deșertul Numidiei. Însă lucrul cel mai greu de dus era o epistolă. La plecarea din Tombuctu, îl văzusem pe Khâli scriind-o. Profita de cea mai mică oprire pentru a scoate de la cingătoare călimara și pana, și pentru a începe să însăileze încet, cu o mână pe care frigurile o făceau tremurătoare și nesigură. Toți însoțitorii noștri se uitau la el de departe, fără să-l deranjeze vreodată, gândindu-se că își nota impresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tonul încrezător al unui om care și-a cântărit îndelung decizia: — Am să-ți întocmesc un act care să certifice că te poți folosi de proprietate până la înapoierea mea. Se duse să ia din barcă hârtie, pană de scris și călimară, apoi se întoarse să se așeze lângă mine. În timp ce scria, mă întrebă de nume, porecle, calitate, păru mulțumit și îmi înmână, o dată cu documentul, o legătură de chei, arătându-mi destinația fiecăreia. În sfârșit, îmi explică în cuvinte exacte unde puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală. În timp ce se juca muindu-și pe rând degetele în călimară, atenția îi fusese atrasă dintr-odată de versurile pe care Fratele John le citea cu voce tare dintr-un mic volum pe care îl ținea în mâini. — Poezia, spuse fratele John, se naște din greutăți și suferință, din durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
elevi printre care și o fată cu tenul foarte alb și cu părul negru tuns scurt. Lângă tribună vin să recite mai Întâi elevii care au compus ei Înșiși versuri. Prelins În palma mea fluid Ca o cerneală veche-n călimară De teama irosirii te Închid Și pumnu-l voi desface mai pe seară Când va fi umbră rece peste toate Și duhurile bune au să vie, O poezie albă peste noapte Cerneala cărnii tale va să scrie. Aplauze. Fata subțirică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintr-un alt caiet al lui Grințu) Este o cameră sau un birou de stat-major sau un adăpost subteran. Pe o masă se află mai multe hârtii mari care de la distanță pot fi luate drept hărți. Există chiar și o călimară În fața bărbatului tuns scurt care este așezat la masă și ține mâna dreaptă În așa fel Încât se poate deduce că tocmai a lovit masa cu palma Într-un gest de furie sau de disperare. În stânga lui arde o lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mă puteam hotărî la nici una dintre cele citite, și nici nu ar fi avut haz... Trebuia să scriu una dintre poveștile pe cape le auzisem! Începui să mă neliniștesc. Trecuse un sfert de oră, în care timp muiasem tocul în călimară de 7―8 ori, iar coala de hârtie, frumos ștampilată în colțul din stânga cu "Tinerimea Romînă" era tot albă! Și colegul meu de clasă, Constantinescu Dumitru, un băiat foarte talentat și cu trei ani mai mare ca mine, scria de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nici geană de vreun curcubeu, E plină carafa, mi-e ochi fericirea Și-mi plouă destinul, mi-l plouă mereu... Prima întâlnire Când te-am văzut pentru întâia oară Cuvintele mi s-au lipit de buze, Mi se uscase tușu-n călimară Ideile se-amestecau confuze. M-am poticnit în gânduri îndrăznețe Mă dezarmase propria-mi rușine, Am reușit ca să îți dau binețe Și să întreb: Tu, cine ești tu, cine? C-o voce cristalină bob de rouă Pe clopoței de flori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în ochii mei, Dar nu găsesc decât o teamă jucăușă... M‐ ascund după copacul de cuvinte și‐ ngenuncheat pe norul dintre noi Mă‐ mbăt cu buza ce mă minte Că voi iubi cărarea dintre ploi... Te voi găsi mereu în călimară Căci șoapta ta îmi e destin și‐ am să te am în fiecare seară Pe coarda timpului hain... Din revista « Elanul» nr.61/2007. Petruș Andrei La 1 iunie 2006 Petruș Andrei a împlinit 60 de ani. Născut pe meleaguri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pentru a-i informa despre opinia celor mai tineri. — Secretar! strigă Ieyasu. După întâlnirea cu trimișii lui Nobuo în camera de audiențe, revenise în apartamentele lui, unde stătuse un timp singur, în liniște. Acum, glasul îi răsună. Secretarul aduse o călimară și așteptă dictarea stăpânului său. — Vreau să le trimit scrisori de felicitare atât Seniorului Nuobo, cât și Seniorului Hideyoshi. În timp de dicta misivele, Ieyasu privi pieziș și închise ochii. Într-adevăr, pe când șlefuia proporțiile care urmau să fie așternute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mă lasă să fac ce vreau prin casă. Bunica e o femeie micuță și liniștită, o budistă. Se face ecoul soțului ei și pare a nu avea vreo părere proprie. Întotdeauna mă acoperă. De exemplu, când am spart din greșeală călimara preferată a bunicului, și-a folosit economiile și s-a dus grăbită în oraș, cu picioarușele-lotus, ca să cumpere alta să o înlocuiască pe cea spartă. O face în tăcere și o ador. Bunicul continuă cu educația. Capul i se leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fost transformat în mobilă. Manuscrise originale, legate manual, zac desupra standurilor înguste și lungi. În mijlocul camerei e un birou cu o suprafață de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai, o scrumieră și o lupă. Camera dinspre interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
după ce trece vara. Mao refuză să se scoale din pat, darămite să se pieptene, să se spele sau să se îmbrace. Stă în pijamale non-stop. Devine din ce în ce mai neliniștit. Își confundă secretarul cu un asasin și aruncă în el cu o călimară de cerneală atunci când aceasta vine să-i dea vestea vizitei lui Richard Nixon. Mao își descrie simptomele unui doctor. Aud cum burnițează. Zi și noapte, ploaia asta fără sfârșit în interiorul capului meu. Mă duce cu ea. Ea nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
moment din viața lui. În realitate, un fals moment dramatic, dacă erai atent mai ales la ultima frază, scrisă într-o nefiresc de corectă formă literară. Deci, un om aflat în situația tensionată de a i se smulge până și călimara își mai putea totuși permite să-și consume timpul ca să scrie nu numai cuvintele și toate semnele de puctuație ale ultimului său mesaj, dar până și acele ah-uri urmate, bineînțeles, de consacratele puncte de suspensie. Într-adevăr, dădea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate cele necesare menținerii în funcție: ochi iscoditori, urechi mari, gură mică - își chemă toți stolnacealnicii la raport. Sosise un ucaz de la Sankt Petersburg. Ceva mai târziu, când piseții tocmai se aplecau scârțâind de zor cu penele înmuiate des în călimări, ca să transcrie, după ciorne, sprafca, otnoșenia sau sdelca cerute urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare, încât semănă mai multe pete pe birou de la călimară la hârtie, sub ochii încruntați ai generalului. Sosi nacealnicul filiform, urmat de stolnacealnici, și toți priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și plini de respect. Kutuzov tăcea. În sfârșit, nacealnicul îndrăzni să-l întrebe: ― Ce ați dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]