598 matches
-
de cuvinte în care să prezinți relația dintre două perso naje dintrun roman studiat, aparținând lui George Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat; - evidențierea modului în care evoluează relația dintre cele două personaje, prin refe rire la două episoade/secvențe/citate comentate; - ilustrarea a patru elemente de compoziție, de structură și/sau de limbaj ale roma nului ales semnificative pentru analiza relației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personajul eponim este situat în centrul unei rețele de relații, Otilia Mărculescu fiind „orfana“ la care se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat Cel mai modern personaj al romanului, Otilia, este o prezență complexă, enigmatică, în continuă devenire, înscriinduse „în eternul feminin și în clipă“ (C. Ciopraga). Eroina lui George Călinescu este construită în tiparul existenței citadine, diferențiinduse însă de toate celelalte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu este întâm plătoare, fiindcă George Călinescu creează o eroină modernă, relativizată, care se sus trage încadrărilor tipologice. Astfel, este semnificativ faptul că, deși este eroina eponimă a romanului călinescian, Otilia nu apare direct în incipitul descriptiv ce fixează repere spațiotemporale (Bucureștiul anului 1909) și nici în finalul romanului. Aceste secvențe sunt centrate asupra lui Felix Sima, din perspectiva căruia sunt schițate ipostazele eroinei. Astfel, atât prin portretul inițial, cât
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mereu schimbătoare. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului feminin selectat Personajul feminin principal reprezintă, în opinia mea, un punct de convergență a temelor din romanul călinescian, fiindcă Otilia este legată direct de tema paternității, de cea a moștenirii și de tema iubirii. Mai mult chiar, Otilia este o prezență contrastivă în raport cu mulțimea parveniților ce ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cealaltă parte, revoluționarii "aveau o satisfacție într-un fel livrescă de a repeta momente antice." Este desigur o viziune îngroșată, specifică lui Călinescu. A transpune Revoluția Franceză în cheie clasică pare un paradox pe care însă savoarea persuasivă a stilului călinescian îl atenuează. Ca peste tot în scrierile sale, ceea ce rămâne în memoria cititorului este spectacolul frazelor, după cum sugera Nicolae Manolescu, accentuând faptul că "G. Călinescu umple de viață spațiul ideilor; între două definiții estetice ne așteptăm la o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un punct de vedere destul de subiectiv, luând în considerație faptul că perioada interbelică a reprezentat una din cele mai fertile din istoria literaturii române, revigorarea producându-se astfel și în lipsa impunerii unui canon clasic. Pe de altă parte, nici aspirațiile călinesciene către o dimensiune apolinică a creației și a existenței nu sunt întru totul utopice, mărturie stând în acest sens reușita romanelor sale care urmăresc într-o manieră aproape programatică concretizarea principalelor aspecte teoretizate. V.7. Concluzii În urma prezentării textelor alese
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
stilistice cu rol de identificare, individualizare și diferențiere. În ansamblul textului epic, secvența portretistică are rolul unei pauze descriptive, determinând un „decupaj“ în temporalitatea evenimentelor și în discursul narativ. Ea poate fi plasată în expozițiune (portret inițial, ca în romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de structurare a imaginarului poetic (Evocare de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prezența unor personaje: personajul colectiv - o ceată de vreo douăzeci de persoane - și două personaje individuale (femeia în vârstă și hamalul pe care aceasta îl observă). O altă caracteristică vizează desfășurarea acțiunii în spațiu și timp. De exemplu, în textul călinescian apar repere spațiale multiple, detaliind cartierul Floreasca, de la periferia capitalei, și precizarea timpului diegetic: întro dupăamiază de decembrie a anului 1950. 9. Secvența care încheie fragmentul este un portret literar, perceput din per pectiva externă a unui personaj focalizator, femeia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de cuvinte în care să prezinți relația dintre două perso naje dintrun roman studiat, aparținând lui George Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat; - evidențierea modului în care evoluează relația dintre cele două personaje, prin refe rire la două episoade/secvențe/citate comentate; - ilustrarea a patru elemente de compoziție, de structură și/sau de limbaj ale roma nului ales semnificative pentru analiza relației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personajul eponim este situat în centrul unei rețele de relații, Otilia Mărculescu fiind „orfana“ la care se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat Cel mai modern personaj al romanului, Otilia, este o prezență complexă, enigmatică, în continuă devenire, înscriinduse „în eternul feminin și în clipă“ (C. Ciopraga). Eroina lui George Călinescu este construită în tiparul existenței citadine, diferențiinduse însă de toate celelalte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu este întâm plătoare, fiindcă George Călinescu creează o eroină modernă, relativizată, care se sus trage încadrărilor tipologice. Astfel, este semnificativ faptul că, deși este eroina eponimă a romanului călinescian, Otilia nu apare direct în incipitul descriptiv ce fixează repere spațiotemporale (Bucureștiul anului 1909) și nici în finalul romanului. Aceste secvențe sunt centrate asupra lui Felix Sima, din perspectiva căruia sunt schițate ipostazele eroinei. Astfel, atât prin portretul inițial, cât
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mereu schimbătoare. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului feminin selectat Personajul feminin principal reprezintă, în opinia mea, un punct de convergență a temelor din romanul călinescian, fiindcă Otilia este legată direct de tema paternității, de cea a moștenirii și de tema iubirii. Mai mult chiar, Otilia este o prezență contrastivă în raport cu mulțimea parveniților ce ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori, și care cer informații asupra caselor care urmează să se angajeze ca nu cumva să decadă din treapta lor. Putea fi un majordom în concediu duminical ...". Eternizarea acestui tip în ficțiunea călinesciană se explică în virtutea marelui talent al romancierului, ceea ce le-a lipsit lui C. Stere sau Eugen Lovinescu când s-au exercitat în roman sau memorialistică în sensul imortalizării unor personalități accentuate, destine, tipologii, contemporane sau aparținând deja istoriei. Adesea, polemice
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acestei masive work in progress. Anunțata ediție critică synoptică, adnotată și comentată "Mihai Eminescu. Poesii antume" este încoronarea operei sale de eminescolog. Referindu-ne strict la cele două volume pomenite la început, constatăm că autorul lor se înscrie pe traseul călinescian de abordare a lui Mihai Eminescu, dinspre cercetarea episoadelor (zile, ani, luni) încă enigmatice ale vieții Poetului (a se vedea în acest sens cea mai recentă carte: "Un an din viața lui Eminescu", ibidem, 2006) înspre investigația exhaustivă a scrierilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o oarecare dorință juvenilă de a provoca, având grijă să nu vorbească de rău scriitori cu funcții în diversele foruri culturale sau jurii ca de pildă despre inevitabilul N. Manolescu care și-ar fi început cariera critică în siajul scrisului călinescian, pe când toată lumea știe că autorul "Lecturilor infidele" a fost omul antifascistului, național-ateistului și protocronistului George Ivașcu) este totuși una cât se poate de fertilă: spiritul critic în literatură trebuie să se radicalizeze, să iasă de sub o așa-zisă anestezie, de sub
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Crainic și, mai nou, Eugen Barbu vs. Marin Preda. Deși aceștia din urmă sunt încadrați la subcapitolul "Stăpâni de clan și protectori", nu ne-a fost dat până acum să citim o receptare atât de pertinentă, profundă și obiectivă, cvasi ... călinesciană, a cărților lor și a epocii în care au trăit între extaz și agonie, între ditirambi și diatribe, războindu-se în reviste prin duelgii, sicari, oameni de casă. Fără să ne permitem a glumi, Eugen Negrici pare a ști totul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de rien n'était... Pretinde serios și mimează ignoranța în privința cursului evenimentelor ș. a., ș. a. Romanul ironiei asigură protagonistului o scenă. IOANIDE ȘI SALVAREA PRIN IRONIE Primul roman românesc care invită la o lectură integrală în cheia ironiei este, fără îndoială, călinescianul Bietul Ioanide. Impunînd încă din titlu natura oblică a discursului și, respectiv, o vocație ludică abia disimulată, "nevinovat" manifestă, romanul pare o recreație intelectuală pe timpuri de recluziune. Reversul meditativ al atitudinii "neserioase", al opțiunii pentru jocul înțelesului ambivalent, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
distanță suspectă, cînd cu o indiscreție mușcătoare: omnisciența lui provoacă, mustește de atitudine. Opera minează insidios modelul. Ascultă de un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile clasice ale romanului. "Bietul" Ioanide întrupează visul călinescian al creației. Totul îndreptățește a vorbi despre parafraza mitului fondator, ilustrat de constructorul sacrificial. Destinat operei sale himerice, captiv al unor forțe mai puternice decît legăturile lui pămîntești, creatorul se află singur cu opera sa, imagine a castelelor în lună
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
esență între substanța artistului și cea a criticului. "Literatura" critică a autorului se edifică impetuos, grevată de nerv perceptiv și dicțiune memorabilă. O prezență a vocii potențial creatoare, o manifestare a latențelor operei literare nu fac decît evidentă natura scrisului călinescian. Nuanța că autorul o face într-un fel conștient pînă la emfază, că scriitorul se etalează în tot spectacolul posibilităților sale nu trebuie ignorată. Călinescu refuză artistul grav, îl desconsideră cu superioritate neascunsă, dacă prin gravitate înțelegem spiritul creator limitat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o scenă, în care actorii pot apărea la rampă împinși de un regizor atotputernic, sarcastic în mărinimie și tolerant în verdict, un deus, asemănător divinității imaginate rîzînd. L'homme pense et Dieu rit. Nimic nu se potrivește mai fericit naturii călinesciene decît această meditație asupra lumii literaturii moderne, în expresia pe care, în a sa L'Art du roman, i-a dat-o Milan Kundera. Romanul s-a născut "ca un ecou al rîsului lui Dumnezeu": "Mais pourquoi Dieu rit-il en
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
autre. Et enfin, parce que l'homme n'est jamais ce qu'il pense être". Semnificația este și ea, adesea, o cucerire treptată, par détails, a sensurilor parțiale ale unui cuvînt. Dăm termenului care ne este astăzi cheia spre universul călinescian o accepție sensibil diferită de aceea care-l situează în opoziția esențial-neesențial. Detaliul figurează frecvent, cînd vine vorba despre realitatea textual-literar-literală, drept semnalizator...axiologic. A devenit un automatism calificarea "detaliu nesemnificativ", "irelevant": lipsit, se înțelege, de importanță și implicit de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu propria "mărturie" (aici, simpla existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual, "corporalizează" o lume a lucrurilor imaginare, lumea ficțiunii. Nu doar acest detaliu ne întîmpină în excursul călinescian. Reprezentată, mai curînd, este accepția cuvîntului regăsibil în limbajul specializat al criticii de artă, în comentariul artelor plastice. Detaliul ca decupaj, parte a tabloului trecut sub o lupă măritoare (cum altfel, ...decît dacă nu ne situăm, cumva, de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
deja cu numele... incriminant, al autorului! Descoperirea, personajul o realizează ...dînd cuvenita atenție mărindu-l, adică unui detaliu din propriul jurnal, care înregistrase neutru cum însuși așezase bastonul deoparte... O poetică a detaliului? În măsura în care vom considera valoarea "rețetei", a retoricii călinesciene, afirmate în eseistică și în opera istoricului literar, aceasta se va arăta. Scriitor cu voluptate, avînd de-a dreptul geniu lingvistic, G. Călinescu este un autor a cărui putere de fascinație se leagă strîns de capacitatea de a da relief
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și posibilitățile pe care aceasta i le oferă, de a angaja un discurs (critic) concordant, mimetic, neinvaziv. O oarecare ironie ...de contact, formă ieșită prin contagiune, și, ca orice ...repetiție, potențial amuzantă nu este nici ea străină de efectele textului călinescian. Magistral este examenul temei horațiene "Beatus ille..." în proza episcopului de Mondoñedo, legat de literatura română prin aceea că o operă a sa "a devenit Ceasornicul domnilor al lui Nicolae Costin": Francesco Antonio de Guevara. "Prin Menosprecio de corte y
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu elanuri dionisiace, ocultism, geocentrism, magie, teoria îngerilor, metempsihoză. G. Călinescu a ajuns la aceste judecăți, după ce a constatat în opera eminesciană influențe din lucrările lui Schopenhauer, Fichte, Hegel, Hartman. La conceptele de mai sus mai adăugăm: neptunismul, uranismul (concepte călinesciene). În "Filozofia practică" urmărește "felul în care sunt traduse concepțiile dinainte în articolele politice" (E. Simion), criticul încercând o interpretare obiectivă, departe de orice exagerări. La baza multor articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]