1,177 matches
-
care nonsensul a devenit noul sens? Ei bine, răspunsul este, pe de-o parte, fetișul teribil pe care îl avem pentru propriile fixații iar, pe de altă parte, groaza de a descoperi că universul propriei gândiri este, de fapt, o cămăruță. Și pe fondul acestor două constante vin creatorii de știri false și manipulări, bucuroși că terenul nu e doar fertil, ci și deja arat. Oamenii înlănțuiți într-o peșteră, cu spatele la foc, iau umbrele drept realitate. Iar dacă unul dintre ei
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
ca „prințul și prințesa”. De altfel, erau oameni cumpătați și buni la suflet cu cei amărâți. De la un timp, se aciuase la moșia lor o bătrânică uscată și gârbovită. Din milă, îi oferiră traiul de zi cu zi și o cămăruță într-un colț al conacului unde să-și odihnească oasele trudite de bătrânețe. Sărăcuța, nici numărul anilor nu și-l mai știa. Cu timpul însă băbuța deveni din ce în ce mai ciudată. Slujitorii aduseră la cunoștință stăpânului că bătrâna fusese văzută noaptea cum
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
Cred că și Nichita vorbea mult. Slavă Domnului că n-a avut cont de FB. Poate s-ar fi grăbit, în unele momente de euforie, să-și posteze poeziile direct. Poate nu le-ar fi lăsat să se coacă în cămăruța sa. Și poate, neșlefuite, n-ar fi fost așa bune. Eliade cred că vorbea puțin și știm că scria și citea foarte mult. El n-avea timp să doarmă pentru a citi mai mult. Nichita nu avea nevoie de timp
Dacă Socrate ar fi avut WhatsApp, Skype sau FB () [Corola-blog/BlogPost/338480_a_339809]
-
să meargă încet. Nu conta cât dura drumul, important era să fie toată lumea în siguranță. A tremurat Dan cam două ore până s-a întors șoferul în siguranță. În timpul de așteptare, Dan a stat la taclale cu Stetoscop, într-o cămăruță de lângă cabina portarului. - Văd că dumneata ești bun meseriaș și faci lucru de calitate. Cum de nu ești maistru sau inginer? Stetoscop, văzând că are un partener de discuții - om dezghețat, și-a dat drumul. - M-a blocat dosarul de
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
au pus să stăm jos într-un ungher. Un miliționer ne păzea. Am stat în ungherul acela, lîngă o sobă, vreo 3-4 zile. În timpul ăsta au scris în alte regiuni, pe la Moscova. Au venit într-o zi, au intrat în cămăruța ceea, și au început a striga: Ungurean Tatiana, cine e? Eu, a zis fetița. Scoală și hai! Mihăilă Serghei? Eu! Scoală și hai! Pe toți trei i-au sculat. Așa, în cămașă, fără chiloți, fără pantaloni, desculți, cum erau. Haide
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
ușa de la intrare și ferestruica închisorii. - Și cum ajung la închisoare. - O să-ți spun imediat. - Și acolo ce fac? - Mă aștepți pe mine. Voi veni în plină noapte, împușc paznicul, tu deschizi ușa cu gratii și apoi atacăm amândoi o cămăruță secretă din acel birou, bine camuflată, pe care o deschidem cu alt șperaclu, adus de mine, apoi ajungem la... comoară. - Ce comoară? - Ei bine, hai să-ți spun care e tărășenia. Banca nu-și ține comorile la sediul ei, ci
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
acel birou, bine camuflată, pe care o deschidem cu alt șperaclu, adus de mine, apoi ajungem la... comoară. - Ce comoară? - Ei bine, hai să-ți spun care e tărășenia. Banca nu-și ține comorile la sediul ei, ci... într-o cămăruță de la biroul șerifului... Acesta e marele secret pe care l-am aflat! Ei, ești în stare de asta? - Sunt. Dar cum găsim ușa secretă? - Păi tocmai acesta e rolul tău în închisoare: să te uiți discret când vine omul băncii
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
după ce mă duce înăuntru mă ridic, îl împușc și trecem la treabă. Poate că el are cheile la îndemână și te eliberez eu, fără a mai încerca tu cu șperaclul. Ce e sigur e că el nu are cheia de la cămăruța secretă, aceasta fiind la directorul băncii, dar am eu șperacluri. Și încă ceva: noi doi nu trebuie să ne mai întâlnim până nu ajung eu noaptea la biroul șerifului, dar eu te voi urmări de la distanță, fără ca tu să mă
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
toate grijile tuturor grijilor oamenilor de ieri, de azi, si de mâine . Numai de mine, de gargara mea, de pocismele gurilor și gândurilor strâmbe, pe care ți le aruncă un fitecine, pe toate drumurile, nu avea nevoie. A iesit din cămăruța, să facă un duș. - Îl vedeți, domnule general? - Pe cine? - Domnul acela care face dus. Este prefectul județului. - Care dintre ei? - Cel din dreapta. - Cel brunet? - Nu, cel mare, solid. Cel în slip roșu. Este domnul prefect. Mă mir cum rezista
Liviu Florian Jianu: Sa invinga Cel Mai Bun. Avancronica meciului Craiova – Dinamo () [Corola-blog/BlogPost/339414_a_340743]
-
să vrea, ocazii cristalului să exerseze furtul de identitate în funcția oglindirii care-i aparținea ca o apă” (p.8). Reveria este generată de „realitățile dezagreabile”, fiind o fugă de realitate, consecința neadaptării la cotidian, reducerea și concentrarea trăirilor la „cămăruța pentru care plăteam chirie”. Destinul este un dat, nu ni-l hotărâm, nu ni-l alegem, dar “puterea de a alege în destin o deții numai în momentul în care te hotărăști, dintr-un punct spațial, s-o iei într-
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
a fost odată-n Rucăr un băiat și o fată fără leac de părinți, cu grai și cu auzul surd. Cei doi se cuibăreau într-o căsuță de sub brazi, cu șiță-n coperiș și-o vatră la intrarea-n două cămăruțe. Sărmanii nu știau ce-i cântul, vorba de-alint și joaca de copii, dar le vedeau voia lor bună și spusul feței cu strâmbături de gură. În schimb știau ce-i munca și-nțelegeau comanda din priviri. Niță era croit
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
munci grele pe bani puțini. Anica sora lui mai mare gospodărea prin casă-n felul ei, cosea și făcea zilnic măliguța la câte-un terci cu-n boț de caș ori alte halea. Cum se întuneca se vâra fiecare-n cămăruța lui, în fereală de rușine, cu gând și mult nepovestit... Când a venit războiul mondial, flăcăul n-a fost găsit bun pentru trupă și-a fost lăsat la vatra lui ca să-și înoade traiul. Când Rucărul a fost plin de
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
MI-A RĂMAS LACRIMA... Autor: Georgeta Nedelcu Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Despre viață nu poți scrie decât cu un toc muiat în lacrimi (Emil Cioran) Fericirea mea a plecat... A intrat în cămăruța ei duhul cel rău, a privit-o atent și cu un singur cuvânt, a culcat-o la pământ. Fericirea a tăcut... Doar din privire mai cerea îndurare, dar nu a văzut-o nimeni cum moare, cum i se stinge și
MI-A RĂMAS LACRIMA... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340849_a_342178]
-
au devenit, unul prozator de talent, celălalt publicist infatuat ... Îndrumător era domnul profesor C. Ciopraga. M-a rugat să nu le spun asta colegilor mei. „Cât trăiți!”. O fac acum cu adâncă recunoștință fiindcă ne întâlneam la „Celula 11, o cămăruță fără geam, joia, la Casa Studenților, când tineretul dansa madison și pinguinul, iar noi, cei patru, căci mai era o Cornelie, ( Of, doctorițo, că multe nopți mi-ai furat)”. Dar acum te întreb de ce n-ai insistat să “evadez” și
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
soției, se afundă în pădure și alese rădăcini, ramuri și mușchi de copac pe care le studie pe toate părțile cu mare atenție. După o chibzuință de câteva ore le împărțea pe sortimente pe un raft improvizat într-una din cămăruțele căsuței lor și apoi le lua într-o ordine știută numai de el și începea să le modeleze dându-le diferite forme care mai de care mai frumoase. Astfel modelă tot felul de păpuși și obiecte pe care partenera sa
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
câteva oițe și din lâna lor bătrânica începu să toarcă. Deși vederea îi slăbise din cauza vârstei înaintate, când lua furca în brațe aceasta parcă devenea fermecată, așa de subțire și frumos ieșea firul și se răsucea pe fus. Fiindcă umpluseră cămăruța de jucării, le dăruiau din inimă tuturor vânătorilor care treceau pe acolo pentru copilașii lor. Încet, încet li se duse vestea în lume și vizitele se înmulțiră. Veniră la ei și bogați și săraci să cumpere jucării pentru copii, dar
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > MARIA (BUNĂ VESTIRE) Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului MARIA În cămăruța liniștită, Apare îngerul Gavriil. La ceas când ruga e șoptita, Spre cer , spre-a fi primită, Se pleacă îngerul umil: Mă plec cu umilință ție, Trimis din cerul adorat. Atâta hâr ți s-a făcut Mărie, Ca veacuri după veacuri
MARIA (BUNA VESTIRE) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341518_a_342847]
-
Nu fugi înainte. Mai sunt multe de gustat în viața prezentă. Mircea stătea în gazdă la o văduvă în vârstă, pe o stradă în apropierea șoselei principale, nu prea departe de școală, primărie sau căminul cultural. Bătrâna locuia într-o cămăruță, în care intra prin ușa casei din interiorul curții principale, iar Mircea intra în camera sa prin ușa dinspre stradă. Nu putea fi auzit de gazdă decât atunci când aceasta se afla din întâmplare într-o cameră alăturată. Până la Săndica nu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
încotro să o apuce, acceptă. Între timp, administrația portuară locală din Sydney, detașă provizoriu, un bărbat tânăr, pentru a se ocupa de întreținerea și buna funcționare a farului. Noul angajat se mută, împreună cu nevasta și cei trei copii, într-o cămăruță din spatele casei lui Tom Buddle. Căpitanul deveni din ce în ce mai supărat și morocănos deoarece copiii făceau multă gălăgie și alergau toată ziua după Ispas trăgându-l de coadă sau aruncând cu pietre în sărmana vietate nevinovată. Buddle fumegând de nervi, se duse
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
bancă sub un tei, toate tristețile lumii stau ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umila ce i-au vândut-o copiii ca să-și construiască vila. Dar în vila n-are loc, i-au făcut lângă grădină cămăruța cu un geam să privească spre lumină. Fii, măicuța mulțumită să ne-ajuți pe fiecare! Cine astăzi ți-ar mai dă farfuria cu mâncare? Că dacă ai îmbătrânit nu este a noastră vină, vila se-ntreține greu și vrem să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
de păcat. Cum se va realiza acest lucru? „În loc să caute rezolvarea în mijloacele posibile care nu au condus la îmbunătățirea relației”, orice femeie ar trebui să se prăbușească în genunchi „cu lacrimi și cu inima deschisă până în cele mai profunde cămăruțe ale ei, zicând: „Da, Doamne, am crezut că pot iubi prin propriile forțe, dar iubirea nu este așa cum am vrut eu s-o arăt. Eu nu am iubit așa cum am văzut că sunt atributele dragostei din 1 Corinteni 13; am
UN MANUAL DE INVATATURA CRESTINA PENTRU FEMEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342597_a_343926]
-
armă. «Asta e flinta lui Pătru!» A sărit din pat, a luat pușca și pistolul și a ieșit în pragul casei. - Ce s-a întâmplat, Pătrule? - Boierule! I-am prins pe rus încercând să fure purceaua. L-am închis în cămăruța de la poartă. A mai fost cu unul, dar ăla a fugit. Dar, din păcate ne-au împușcat câinii. - Bieții de ei! Mâine să-i îngropi la marginea Șasei. Ăsta are arma la el? - I-am luat-o boierule! Gheorghe Roșianu
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
autobuzul i-a urmat drumul cu taximetrul. Albert a fost copleșit. O mașinărie care să te plimbe și să-ți mai și cânte era prea de tot. O asemenea uimire avea s-o mai încerce peste câtva timp, când, în cămăruța închiriată, doi lucrători vor instala un difuzor. Odată legătura făcută, o voce de bărbat o va striga pe mama lor: - “ Florica!...Florica! ...” - Da! Aici sunt!; va răspunde mama involuntar și cămăruța se va umple de hohote de râs. * Trecând printre
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
s-o mai încerce peste câtva timp, când, în cămăruța închiriată, doi lucrători vor instala un difuzor. Odată legătura făcută, o voce de bărbat o va striga pe mama lor: - “ Florica!...Florica! ...” - Da! Aici sunt!; va răspunde mama involuntar și cămăruța se va umple de hohote de râs. * Trecând printre cele doua case așezate spate în spate, ca dintr-o supărare, Albert și-a închipuit că trece printr-un tunel. La capătul acestuia, o portiță șantalie i-a lăsat să treacă
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
chiar să schimbe lumea. Sigur, am văzut și mizeria în starea ei de putrefacție, dar am fost mult prea preocupată ca să dau atenție acestor detalii. Am vizitat locuri frumoase și am luat cu mine imaginile, pentru a le păstra în cămăruța inimii. Senzația de întoarcere dintr-o călătorie e nemaipomenită, deoarece revii la normalitatea ta confortabilă. Am fost nostalgică, doar uitându-mă în trecut, la copilăria la care nu mă mai pot întoarce. Dar, mi-am îndreptat privirea curioasă către viitor
MAI VESELĂ CA NICIODATĂ de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341086_a_342415]