5,129 matches
-
drepturile și le-am mai lărgit, că așa suntem noi, cu vederi largi, cuprinzătoare, dar de obligații nu am auzit, că nu se aude bine din locul ăsta, n-ați știut?! Asta este băieți, dacă vă convine, bine, dacă nu, cărați-vă la Domnul vostru, că al nostru nu mai are nevoie de voi!" Noi am Înțeles, nu știu dacă Înțelegeți voi ce vă pregătiți cu propriile mânuțe și căpșoare luminate de stăpânii voștri. Știți (mă scuzați că vă tot plictisesc
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fusese retezat cu o parte din turn. Acele fosforescente se opriseră exact la 7 și 14 minute seara sau dimineața, nu se mai putea ști. Tresări pe neașteptate zărind o umbră în cămașă. Avea capul gol și șoșoni în picioare. Căra o căldare de apă. Zgâlțâită în mers, căldarea se vărsase, udând pantalonii omului de la genunchi în jos. Venea spre el, aplecat într-o parte, legănându-și capul alb, înconjurat de un roi de muște, ca un nimb. Păzea, puștiule. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că, pe măsură ce vorbea, se înstrăina și se îndepărta de el, dispărându-i acea nerăbdare, grabă și bucurie nestăpânită cu care-l întâmpinase pe scări. Tot nu înțeleg. Ucide-mă, și nu înțeleg, strigă el. Dincolo se demontează fabricile și se cară-n Germania din ordinul lui Hitler, se duc cu forța mecanicii de locomotivă, și-aici, belferilor le arde de petreceri? Să se pupe bot în bot cu ticăloșii ăștia! Politica! Așa-i politica, șopti ea plictisită, și chipul ei luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din ambele țări: “Releurile de poștă sunt stabilite, în cele două Principate, la o depărtare de patru leghe. Poștele trebuie întotdeauna să țină gata un număr mare de cai pentru serviciul poștei și funcționarilor săi, care nu plătesc nimic, dar cari încă, pentru cea mai mică întârziere, și după toane, bate pe căpitanii de poștă și pe surugii și îi forțează de-a alerga ca niște disperați. Când trece un personaj însemnat, prințul este ținut de a-i procura o trăsură
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
prin spatele capelei, uitându-se cu atenție în stânga și dreapta ei. - Dați-mi și mie de-o bucată de pâine, să fie primit, domniță! În fața ei apăruse brusc un bătrân, gârbovit, slab, cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău. Căra după el o grămadă de pungi, pesemne goale. Îi așeză în palmă întinsă mărunțișul cules de prin buzunare și trecu mai departe, zărise numele pe care îl căuta. O cruce simplă, pierdută printre „monumentele” impunătoare din jur. O fotografie mică
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fost atent, Ioana s-a smuncit și a scăpat din mâna lui, a pus mâna pe un retevei și i-a aplicat mai întâi două pălituri la fluierele picioarelor și Ion Baier a căzut jos de durere, iar Ioana îi căra cu reteveiul pe unde apuca, pe unde nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura: Săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară Baier! Primii oameni care au venit au fost verișorii Ioanei, care au asistat cum îl bătea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea aria, locul unde toți oameni își cărau snopii de grâu și-i clădeau în cirezi, unele mai mari, altele mai mici, după cât grâu aveau de treierat. Când începea a se lăsa seara, pe deal se auzea scârțâitul carelor încărcate cu povara snopilor aurii de grâu. Până noaptea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
groasă, așa de lată și așa de lungă până atunci, dar după ce batozele au fost trecute în șomaj de către combine, nu am mai văzut curele ca acelea din copilărie. Când începea treieratul - tot boii erau la putere - cu boii se cărau paiele de la pestelcă (așa se chema locul pe unde cădeau paiele din batoză). Aici, la pestelcă, erau doi tineri iuți și rezistenți la căldură și la praf. Acești tineri trebuiau să ferească paiele și să le așeze pe traglă, pentru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pestelcă (așa se chema locul pe unde cădeau paiele din batoză). Aici, la pestelcă, erau doi tineri iuți și rezistenți la căldură și la praf. Acești tineri trebuiau să ferească paiele și să le așeze pe traglă, pentru a fi cărate la distanță de batoză. Tragla era un dispozitiv compus dintr-un drug de lemn drept și neted, legat de capete cu câte o frânghie și aceste frânghii se adunau la tânjală, de care erau legate formând un unghi ascuțit. Tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mare parte, nisipoasă, cu fragmente de gresie, deși pantele imediat apropiate sunt argiloase; în sensul Lohanului sunt formațiuni solificate îngropate, care indică înălțarea fundului văii prin masive depuneri aluvio - coluviale. Șesurile văilor afluenților Lohanului sunt puternic coluvionate prin depunerile laterale cărate de apele de șiroire de pe pantele învecinate. Textura acestora variază de la lut fin - nisipoasă la lut - argiloasă. Depozitele loessoide sunt materiale de culoare gălbuie, care se apropie de loess prin multe însușiri: prezintă macro și microporozitate, sunt omogene, cu textură
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
și din glacisuri. Apar pe valea principală a Lohanului, în conurile de dejecție ale Târziilor și Olteneștilor. Aici, apa este mai adâncă decât în șesurile aluvionare. Sunt mai puțin sălcii decât cele din șesuri, pentru că se filtrează prin materialul permeabil cărat de torenți (nisipuri). De aceea, pot fi utilizate ca ape potabile. Nivelul lor se ridică în perioadele inundabile, când apele din șesuri se infiltrează lateral și când calitatea apelor lasă mult de dorit. Același lucru se întâmplă și cu apele
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
așezate în pomi cu lemne groase peste ele pentru a nu fi luate de vânt. Iarna veneau cu vitele în pădure și le dădeau să mănânce frunzele culese toamna. Dacă vremea nu permitea acest lucru, atunci sătenii plăteau femei să care în spate până în sat frunzele. Atunci când regulile silvice sunt mai aspre, și aici ne referim la nivelul constituțional, sătenii își restrâng practica la pomii din vatra satului. Când fac frunzarul în sat, el are 1,20 metri lățime și 3
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Îl zărise pe unchiul Vasile cu o țigare În colțul gurii, trebăluind ceva În fața magaziei. Tu ce vrei mă? Îl apostrofase pe copil de cum intrase În curte. Unchiule, am venit..... Văd că ai venit, ia fă tu stânga mprejur și cară-te. Ai venit cu cerșitul, crezi că nu m-am prins? Dă-i drumul de aici până nu pun mâna pe un retevei și te altoiesc eu...uite la el...n ai primar În sat? La el să te duci
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
premiul I, cu o fundă mare mov, iar Lucy cupa și diploma. Plus mâncare. Fericite, fetele iau un taxi. Șoferul se miră grozav, văzând doi câștigători. În fața blocului s-au adunat copii. − Haideți să ne ajutați! strigă Lucy. Și copiii cară cei doi saci de mâncare pentru câini până la ușa fetelor, iar Shelley și Lucy vin mândre cu câinii, diplomele și cupele. Barbie rămâne cu gura căscată: − Ce-i asta?!? Unde ați fost?!? Ce ați făcut?!? − Ura!!! Am câștigat!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
unei sarcini nedorite, femeile apelau la diverse mijloace. Printrea altele s-a revenit la practicile descrise de Panait Istrati la începutul secolului precedent. „Cruzimi fără nume, adevărate barbarii”, numea scriitorul obiceiurile femeilor ce-și înțepau uterul cu andrele de împletit, cărau poveri, își opăreau picioarele cu apă fiartă sau și le rupeau sărind de la înălțime. Inventarierea mijloacelor de provocare a avortului dovedește că faptul echivala cu suferințe fizice și psihice greu de estimat. Perioada 1984-1989 poate fi considerată cea mai dramatică
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
crezu că se prăbușește poarta peste el. Toate-i mergeau de-a-ndoaselea). Dacă nici de data asta nu reușea... Întîi mergem după comoară, Ilinca... Și, după ce-o găsim, trecem și pe la mătușa ta și aduc eu lîna. Cum s-o cari tu singură? Hai, Ilinca! Atîta chemare stăruia în ochii lui Virgil, încît Ilinca nu se mai putu opune. Mmmm bine, zise ea mușcîndu-și o unghie. Ce să iau cu mine, cazma, sau lopată? Ia... adică nu lua tu nimic... Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fiecărui participant, ceva nedorit, chinuitor și dușmănos ca o hienă a apărut în fața întregii echipe: foamea! Of, blestemată pedeapsă nemeritată hărăzită unor truditori atît de învăpăiați! Toată mîncarea lui Vlad din plasă, toți biscuiții aduși de Tomiță, toate perele busuioace cărate de Virgil și Bărzăun, în sfîrșit, tot ce fusese bun de mîncat dispăruse de mult, pe nesimțite... Nimeni nu voia să spună însă că i-i foame... Dar tortura fiecăruia era mai presus de orice vorbă! Eu zic să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu se găsesc amatori cît lumea la așa ceva? Numai să spun despre ce-i vorba și... Dar noi luăm numai cîțiva dintre cei mai buni. Îi spun eu lui Tomiță... lui Sorin... lui... fete nu luăm, că nu le putem căra cu noi prin asemenea chihărăi! Îl mai chemăm pe... Adică de ce să nu luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mirat, fiind sigur că-i ceva rău în ceea ce-l privește. Domnul Nicanor, domnul Răgălie, domnul doctor Stănescu și alții vor să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să cărăm ciolanele acelea de... mamuți, de lilieci, ori naiba mai știe de ce, la școală. Nu ți-a spus frate-tu Matei? Bărzăunul rămase paralizat. Avea convingerea că ori n-a auzit el bine, ori că Ilinca vrea să-și bată joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o dată acolo? Mai încet, nea Petrică, sări Ilinca arțăgoasă. Acolo ne-am hotărît să mergem noi, că tot noi am descoperit și locul acela... Și nu vrem să pățim cum am pățit cu Peștera Liliecilor... Noi am descoperit, noi am cărat din peșteră ce s-a găsit, noi ne-am frînt spinările și mintea, iar alții au devenit "mari descoperitori"! Halal!... Păi treabă-i asta? Nea Petrică șezu puțin pe gînduri, rîse cam stînjenit, că, de, doar și el era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
coduri și programe independente, se încarcă singuri cu energie, alții o fac pe pompierii, dau alarma și sting focul. Alții anunță inundațiile și viiturile apelor. Deci, roboții pot fi paznici buni. Unii roboți sunt și buni cărăuși; un robot poate căra pănă la 150 kg păine, apă sau zăpadă cu o viteză de 77 km pe oră, poate urca pe scări greutăți sau să le coboare. Eva: Ultimul tip de robot ASIMO recunoaște fețele umane ale cunoscuților cărora le poate pronunța
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
gulerul de la cămașă. Ale geau împreună rodii și anghinare, târguiau mure pentru plăcintă și se opreau în drum la magazinul de brânzeturi al lui Jean Philippe. Cam în vremea aceea, Dominique începu să-l viziteze din ce în ce mai des pe Auguste, contabilul, cărând în sacoșa atâr nată de ghidonul bicicletei, din care se ițeau sfioase legături de cimbru și pătrunjel, catastife groase, legate cu panglică ruginie. Afacerea începuse să meargă prost. 12. Noi În acest timp, Omalissan... Mai lasă-mă cu Omalissan! De ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în ecran. A vorbit, după câteva zile... gâjâit, poticnit, neinteligibil aproape. Mi-a dat o cutie mare, de carton, știi, cutie din alea de televizor, plină cu poze vechi și scrisori. Mi-a dat-o e mult spus. Mi-am cărat-o singur într-o cameră de serviciu. Fosta cameră a lui Alex. Nu m-a întrebat de Alex niciodată, de când a dispărut. Nu știu ce să-ți mai spun... nu sunt obișnuit să vorbesc despre asta. În dimineața aceea, Dominique s-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înțelege ce s-a petrecut cu Lupino la vederea puiului aflat în pragul pieirii. Nu și-a amintit, mai tîrziu, cum anume s-a aplecat înspre hăul nemilos; cum l-a apucat pe Dakota de după cap, cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și să-l readucă, în siguranță, pe malul rîului... Era complet ud, dar nu mai simțea frigul. Ba mai mult, o căldură mistuitoare, nefirească îi clocotea în interior
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe cea a maxilarelor. Acum se străduiau să se elibereze. Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]