7,266 matches
-
El îmi este alături și mă scutură în felul său, destul de nedelicat dar eu înțeleg că nu din adversitate și pentru a-mi demonstra că socializează cu mine, mă scutură ca să-mi dea curaj, mă aprobă să continui pe noua cărare a vieții spre care mă îndrept fără regrete. La câte zgârbace mi-a aplicat soarta în ultimii 2 ani, mai, mai să mă doboare,vârtejurile sale cu care mă tot răvășește, respirația-i înghețată cu care se străduie să mă
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Să las tristețile deoparte, Să fiu liberă,să iubesc. În nări să simt parfum de cetini, Iar sub pași al frunzelor covor, Să fim cu gâzele prieteni, Să-mi ostoiesc al vieții dor. În simfonii de păsărele, În parc,pe cărări să ne plimbăm. Să admirăm în noapte stele, Și cu dragostea să cochetăm. Sunt numai vise efemere, Care în ziuă se risipesc. Iar eu rămân cu-a mea durere, Și încerc zadarnic s-o gonesc. Nu poți fugii de-a
AI VIEȚII PAȘI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383684_a_385013]
-
pe nume Și-atâtea păsări zbor au irosit În căutări arzânde. Peste brume Am alergat desculță. Am fugit Și-nspre lumină și-nspre întuneric, Și-nspre apus și înspre răsărit. Prin vălul ceții diafan, eteric Sau prin cuprinsul gândului trudit Mi-am desenat cărări de întâmplare. Și-n cuib de disperare-am ațipit! Munți am mutat. Și-am răsturnat și-o mare Da’-n nicio zare nu te-am mai găsit! În tălpi am iarăși spini de resemnare Îmi e atât de frig și-
CĂUTĂRI ARZÂNDE de AURA POPA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383740_a_385069]
-
de pe vremea când am terminat liceul. Fiind un liceu cu profil real, orele dedicate studiului limbii române erau extrem de puține, iar eu, o „împătimită” a cuvântului scris, am suferit foarte mult din această cauză. Ulterior, viața m-a purtat pe cărări ciudate, pasiunea mea pentru scris rămânând însă intactă și regăsindu-se ulterior, dar în cu totul alte domenii. Este vorba despre domeniul ezoteric și cel al medicinii naturiste, unde această pasiune s-a concretizat în două cărți, publicate în urmă
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
alerg desculț peste poieni, De mâna întinsă la Câmpeni, Mi-e dor de tot , mi-e dor de toate, Mi-e dor atât cât se mai poate, Mi-e dor de tot ce e și nu e Și pașii pe cărări mă suie Tot mai aproape lângă zbor, Mi-e dor de Munte și ce Dor! Nicolae NICOARĂ-HORIA, (pseudonim Silvania Ardeleanu), născut la 22 noiembrie 1951, în localitatea Sohodol-Nicorești, județul Alba. Poet. A profesat mai multe meserii: electrician, director de cămin
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
ei de aur Din norul nopții iar tresară, Cerul devine mândrul faur! Fără să mai privească-n sus Îndrăgostiții au uitat Că Soarele a și apus, Fără să îi fi întrebat! Când roata carului de stele Apare-ncet pe o cărare, Frumoșii tineri de sub ele Urcă iubirea-n Ursa-Mare! Referință Bibliografică: Martori la lăsarea serii! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate
MARTORI LA LĂSAREA SERII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383790_a_385119]
-
pierdut, umbra dulapului, umbra sicriului de lemn, merele, păianjenul, musca-victimă, râmele, șerpii, ploile, florile care se ofilesc imediat la atingere, ș.a. Personajele, cu nume - și ele nedefinite, nu poți ști după nume dacă sunt bărbați sau femei, - Malu, Sera, Soare, Cărare - intră în conversație cu umbrele, cu merele, cu păianjenul casei care pândește din umbră. Totul încărcat de sensuri adânci, care se cer descifrate. Jumătățile de măr își caută jumătățile pe potrivă, ca să refacă întregul: „S-au risipit jumătățile după cădere
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
fiecare îi este păianjen celuilalt. În Actul II, autoarea ne plasează în plin concret, avem de-a face cu personaje reale, cu o aparență de dragoste și cu rodul ei. De fapt, o mare înșelătorie, o minciună sfruntată. Sera, Soare, Cărare sunt oameni obișnuiți în căutarea unui trai mai bun, pentru aceasta fiind capabili de orice compromis. Evadând din ficțiune, intrați într-o ficțiune și mai mare, obligați să admită că trăiesc într-o lume mărginită, visează la libertate. Cel puțin
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
din colivie. Păianjenul din colț și-a scăpat prada. Între elucubrațiile existențialiste ale lui Manu și complotul pus la cale de Soare, Sera visează. Manu prinde muște să hrănească păianjenul. De fapt, este vorba de o trădare ordinară. O spune Cărare, omul care-l slujește pe Soare: “Cărare: Cine-i mai înțelege pe cei bogați? Își complică singuri viața. Niciodată nu sunt mulțumiți cu ce au. Dacă ar putea și-ar însuși până și luminătorul zilei, lăsând pe cei asemenea lor
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
scăpat prada. Între elucubrațiile existențialiste ale lui Manu și complotul pus la cale de Soare, Sera visează. Manu prinde muște să hrănească păianjenul. De fapt, este vorba de o trădare ordinară. O spune Cărare, omul care-l slujește pe Soare: “Cărare: Cine-i mai înțelege pe cei bogați? Își complică singuri viața. Niciodată nu sunt mulțumiți cu ce au. Dacă ar putea și-ar însuși până și luminătorul zilei, lăsând pe cei asemenea lor în întuneric. Mă uit la stăpânul meu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
înțeleagă cât de naivă a fost, când o să fie prea târziu. Atunci nu va mai avea pe umărul cui să plângă”. Un triunghi conjugal pe cale să se sfărâme. Foecare va pleca în altă parte. Soare se va întoarce la familie. Cărare este vocea auctorială, lucidă și transparentă, care dezvăluie urzeala ce îi învăluie pe ceilalți. Și totodată se autodefinește ca o persoană onestă: “Am auzit că oamenii cu funcții înalte când ajung printre străini sunt asemenea mie, slugi, nu angajați așa cum
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
atât de prețioasă: “Floarea și lumina e secretul. Floarea de colț e lumina din stânca vieții fiecăruia. Când atingi vârful muntelui răsare și înflorește. Toți avem undeva uitată o floare sălbatică ce așteaptă răbdătoare să-i recunoști zâmbetul.După ce străbați cărări întortocheate spre vârfuri de piatră, floarea desăvârșirii tale răsare ca o lumină, purtându-te spre absolut”. Piesa este o pledoarie pentru a a te învinge pe tine însuți și primejdiile din jur. Numai încercând poți vedea dacă reușești sau nu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
de toamnă...’’ CHIAR DACĂ: ‘’Chiar dacă/Alerg acum pe câmpuri/ Doar de mine știute/Eu tot te iubesc...// Chiar dacă//Mă vezi călcând acum/ Pe amintirile cu noi/Eu mă întorc mereu din drum...’’ OF, TINEREȚE: ‘’Am plecat de ieri la drum/Pe cărările sparte ale trecutului/ Răscolind cenușa timpului pierdut/ În nostalgiile cu miros de scrum.’’ LA MARGINE DE VIS: ‘’Fereastra/Paravan improvizat/Contra adevăratei/Liniști interioare/ Care se zbate/ În spatele propriului eu/ Rămâne intactă/ De parcă ploaia/S-ar opri/La marginea visului
MARIUS CIOAREC – ‘’VEŞNIC ÎNDRĂGOSTIT’’ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383803_a_385132]
-
Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului iată îngerul frânt de oboseală zboară cu tot cu aripi una câte una filele din penaj lasă câte o amprentă peste zbor ca să-i ajung zborul aleg o cărare fără nori așa de bună voie n-ai să pleci știu inima ta cântă fierbinte în somnul meu Referință Bibliografică: CATRENE CU MIGRENE 10 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016. Drepturi
CATRENE CU MIGRENE 10 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380132_a_381461]
-
Dar m-a surprins acolo dimineața Și m-a chemat spre zările deschise... Am vrut să mă ascund de suferință În vârf de munte...în adânc de mare Dar m-a găsit și-acolo căci suspinul A pietruit în inimă cărare... Am vrut să mă ascund dar...ce eroare... N-am înțeles că-i viață și în ea... Că doar trăind-o prețuiesc mai mult Seninul, bucuria, dragostea! Referință Bibliografică: Am vrut să mă ascund de suferință... / Maria Luca : Confluențe Literare
AM VRUT SĂ MĂ ASCUND DE SUFERINŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380148_a_381477]
-
te conjur Să mă ajuți să-mi i-au acum avânt. Din visul tău avut sau nepăsare Ce-mi amintește că sunt pământean. În care cu o mare-ngrijorare Mă complăceam într-una, an de an. Cu pas bătătorind acum cărări Și mintea încărcată de cuvinte. Eu mă gândesc că nu există zări Ca visele să fie ne-mplinite. Cad stele noi și-s răuri în cascadă La ”malul” tău adast când mă întorc. Cu visele ce-acuma stau grămadă Pe viața
SEMNUL CRUCII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380131_a_381460]
-
toamnă? când, blând, seceri de rouă vor strânge-n piept, păduri, când, aripi îți vor ninge țărâna peste rană, ce zi va crește-n verde nuntind povești cu muri? Ce ropot de aghiazmă va boteza pământul? mușcând din firul ierbii cărări de mim grăbit, sau care-mbrățișare va strânge-n lesă vântul? sub gene lungi de freamăt prin ochi de zori ciuntit. Cum va mai plânge ploaia? știind că eu, pe-o toamnă, m-am scuturat de oase și-am îmbrăcat
ÎNCĂ, NU ȘTIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380151_a_381480]
-
vântul? sub gene lungi de freamăt prin ochi de zori ciuntit. Cum va mai plânge ploaia? știind că eu, pe-o toamnă, m-am scuturat de oase și-am îmbrăcat un lut, sub ce ciulini de cruce mi-or bea cărări din cană, și-or sângera amurguri sub dor de frunze mut? Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ÎNCĂ, NU ȘTIU! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea
ÎNCĂ, NU ȘTIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380151_a_381480]
-
a rătăcit apusul printre munți, Zburătăcit de vânturi și de ceață. Se clătinau luminile pe punți, Speriate că-și vor pierde din roșeață. Când astrul mâniat de întâmplare, S-a-ntors din drum, cercând să le învie, Le-a adunat pădurea pe cărare, Și le-a-ndemnat spre-a nopții colivie. Din cetini grele le-a făcut culcușuri, Grăbindu-le în pace să adaste Până în zori, când soarele-n suișuri, Le va chema pe-ntinderile vaste. Și-n noua zi, grăbite înspre zare, Se limpezesc
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380165_a_381494]
-
în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului de-acum mi-oi face codrul casă acoperiș cu frunză deasă perdele fie-mi numai norii și muc de de lumânare zorii iar larmă fie ciripitul orlogiu însuși infinitul cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380190_a_381519]
-
PIONIER Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului CRAVATA DE PIONIER De când ne naștem și până când părăsim planul terestru, suntem într-o continuă așteptare. Animați de vise, pășim naivi și încrezători pe cărarea vieții și așteptăm... și așteptăm... ca în final să ne mutăm la cele veșnice. Eram prin clasa a treia, la Școala generală numărul 2, azi Ioan Bob. Școala avea două locații: corpul propriu-zis al școlii, alături de care mai avea o
CRAVATA DE PIONIER de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380223_a_381552]
-
adevăraților ticăloși. - ... Adică.... să mă înfund singur și, de bunăvoie?!? Ce judecăți geniale ai! - Florin râdea într-un fel ciudat, și parcă toate acele hohote umpleau camera nu cu veselie, ci cu furie. Măcar, ești sigur că știi pe ce cărări mișună ticăloșii? Sau chiar îți închipui că, este la fel de simplu să-i dibuiești la fel ca atunci când, primeai așa, din zbor, câte un pont și așteptai contrabandiștii exact pe noul traseu pe și-l aleseseră, și uite-așa, te umpleai
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
fiori... Suntem totuși trecători. Florile-și întorc privirea Uneori le simt uimirea Că-n petalele de soare, Galbenul frumos răsare... Frunzele șoptesc în vânt Când e pace pe pământ... Și se leagănă duios Lângă pomul cel frumos! Dorul prinde o cărare Când e liniștea mai tare Și alergă în amurg Se visează iarăși murg... Trup și suflet le-aș unii Să mai fim o zi copii, Cerul s-ar deschide iar Și în piept ar crește jar.... 13.02.2016 foto
AȘ PLECA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380259_a_381588]
-
mult m-afund în trecut încât uneori aud tropotul timpului întrebându-mă unde-am plecat beau pahare de întuneric mă îmbăt cu iluzii într-o gvadrigă a singurătății cad amurguri peste mine și pe ochii mugurilor care așteaptă primăvara pe cărările goale îngropându-mă într-un veac de uitare numai mireasma femeii iubite mai trece prin vântul de miază-zi mersul ei mai curat decât apa fântânilor miroase a trandafiri și-a iluzii livada mea de vise bate-a culori de primăvară
GVADRIGA SINGURĂTĂȚII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380271_a_381600]
-
DORINȚĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului DORINȚĂ Iubire abandon din realitate, Ca pierdere a sinelui în mine, O respirație doar pe jumătate În confundarea minelui cu tine, Ochi porți înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești, Prin suflet călător în contemplare, În echilibrul viselor firești, Iubire frunză căzătoare, verde, Lumină ce te stingi ca-ntr-o eclipsă Pe cerul nopții mele care-și pierde, Neantul sentimentului
DORINȚĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380291_a_381620]