784 matches
-
mâinile osoase, slabe sau cu spații între degete, vor avea o viața mai dificilă, cu mai multe obstacole și vor fi nevoiți să muncească mai mult pentru a reuși. Succesul, prosperitatea și norocul e de partea celor care au mâini cărnoase, unde nu se observă oasele, unde degetele sunt apropiate și pielea e moale. Ei vor avea o viață mai ușoară. Linii orizontale pe muntele lui Jupiter indică necazuri în familie, ori decepții pentru celibatari. Includerea în comunicarea artistică a diferitelor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
decât prezența lui. Desigur, maiorul simți convenția, dar aceasta nu-l împiedică s-o privească la fel de încîntat. Se așezaseră în hol, Doina Popovici cu fața spre fereastră, neevitând să primească în plin obraz lumina. Avea un chip interesant, puțin prea cărnos, extrem de senzual. Ochii enormi, verzi, aruncau lumini dulci, citeai în ei împăcare și o poftă de viață nealterată de vârstă. " Nu-i e frică de bătrînețe", conchise maiorul. Doina Popovici izbucni în râs. Gura cam mare era bine desenată, dinții
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spre nordul Atlanticului. Mediterana, Marea Caraibilor și Golful Mexic formează o mare omogenă, chiar dacă este întreruptă. A.J. Liebling THE EARL OF LOUISIANA Unu O șapcă verde de vânătoare sugruma vârful unui cap umflat ca un balon. Împinse de urechile cărnoase, de părul netuns și de țepii fini care creșteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și albaștri și galbeni urmăreau cum eroina îi duce veselă o găleată cu apă elefantului ei. — Va fi chiar mai rău decât mi-am imaginat, spuse Ignatius când văzu elefantul. Puse punga de floricele care se golise în dreptul buzelor lui cărnoase, o umflă și așteptă cu ochii strălucind în reflectarea tehnicolorului. După bătaia unei tobe, coloana sonoră se umplu de viori. Eroina și Ignatius deschiseră simultan gura, ea ca să cânte, el ca să geamă. În întuneric, două mâini tremurătoare se loviră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se regula în draci, până-și pierdeau amândoi răsuflarea, acoperiți de transpirație. Mașina opri lângă noua lui casă. Rick își verifică cheile, în buzunar. — Vrei să urc? întrebă Lisa, indiferentă. Avea niște ochi albaștri frumoși, cu gene lungi. Niște buze cărnoase frumoase. Așa că Rick își zise, la naiba de ce nu? — Sigur, zise el. Urcă. Își sună avocatul, pe Barry Sindler, ca să-i spună că soția lui îi furase mașina. — Crezi că ea a fost? zise Sindler. Părea să se îndoiască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putea spune că nu le-am fost un client bun. Unul dintre avantajele dusului la liturghie era că te puteai uita la picioarele fetelor cînd Îngenuncheau pe scăunelul de rugăciune. CÎnd spun „picioarele“, trebuie să Înțelegeți singura parte ceva mai cărnoasă care se lăsa văzută Între tivul rochiei și șosete. Cele care purtau deja ciorapi de nylon erau rare. Mi-aduc aminte de o familie numeroasă ale cărei două fete mai mari erau niște adorabile liceene care cu siguranță l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
La sfîrșitul lunii august, a venit să ne spună la revedere. Se Întorcea la Toulon și nici măcar nu mă prevenise! Toată lumea a ieșit din bucătărie ca s-o Însoțească pînă la camioneta tatălui ei: am asistat la plecarea micuței și cărnoasei domnișoare Patakis În vehiculul magazinului familiei. Plecarea Marysei a fost urmată de o altă catastrofă. Tata a făcut o călătorie dus-Întors pînă la Paris, unde a aflat că nu se intra atît de ușor cum crezusem eu la Institutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
liniștite. Noua bogăție obraznică, neliniștită a Vestului se luptă cu trecutul, un trecut care nici el nu este din cale afară de vechi. Ici și colo, vechii bogați stau răstingniți În fotolii, Întrebîndu-se de unde au apărut bogații cei noi. Un domn cărnos șade alături de amanta sa, o fostă stewardesă pe care a reușit să și-o țină alături timp de șaptesprezece ani. Colțurile gurii ei atîrnă În jos, ochii Îi sînt tiviți cu roșu de toți anii ăștia petrecuți așteptînd lîngă telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în bumbac prețios vopsit în purpură, din urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un roșu luminos. Diferit de blondul ruginiu al majorității femeilor longobarde, amintea mai curând de frunzele de viță intrate în toamnă. Ochii ei mari de culoarea alunei aveau firișoare de un verde crud, precum cojile verzi de nucă primăvara. Buzele cărnoase, dar fără să pară umflate, erau de culoarea smochinei plesnite sub arșița verii. Glasul îi era ușor răgușit, dar cald. Două lucruri la ea nu se potriveau cu o nevastă longobardă: părul lung până peste umeri, în parte despletit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ducă mai departe o strategie modernă și mai eficientă. Din această primăvară, angajații care sunt confirmați vor afla acest lucru direct de la computer. — Și ceilalți? Întrebă Emma dură. Șeful Începu să analizeze cu o privire ștearsă anatomia angajatei sale. Buze cărnoase, de culoarea cireșelor, balcoane opulente. Păcat că nu-și dăduse seama mai devreme. Dar poate fusese norocul lui: raporturile personale sunt absolut interzise de regulamentul firmei. Riști să-ți pierzi postul pentru o tăvăleală. — Ceilalți nu vor primi mesajul. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochii și-l evaluă pe necunoscut pe sub pleoape. Ce văzu? Un bărbat de douăzeci de ani. Un campion de judo, atletic, cu umerii largi și abdominalii sculptați. Părul scurt, un moț Întunecat drept deasupra frunții. Trăsături hotărâte - nas acvilin, buze cărnoase, ochi negri și inteligenți. Și atunci Îi răspunse: Nu. Mingea cu romburi purtată de curent se Îndepărta În larg, dar el nu se mișcă. Mă numesc Antonio, spuse. Ea privi mingea care plutea deasupra spumei, apoi se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei crize familiale care nu Îl privea. Iar cealaltă, a sa, Îi era interzisă. Valentina Îi surâse dintr-o ramă ce părea din argint, rezemată pe televizor. Părul ei castaniu, aceiași ochi strălucitori, ca ai mamei, aceeași gură cu buze cărnoase și Întunecate, dar o expresie complet diferită, Îmbufnată, severă, fără surâs. I-ar fi plăcut să aibă așa o fetiță. Dacă ar fi fost fiica lui, fata aceea ar fi fost foarte fericită. — E vichendul ei, concluzionă Olimpia. Trebăluia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Conștient de stinghereala ei, Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru gustul localnicilor, precum și felului de a-i face să simtă că nu avea nimic În comun cu ei. Cu atît mai mult cu cît se născuse la Rennes. Cu corpul ei zvelt și musculos, cu dinții strălucitori și gura cărnoasă, la patruzeci de ani Chantal părea să aibă cu zece mai puțin și datora acest lucru Îngrijirilor constante și naturale pe care le acorda corpului ei. Urmărirea ridurilor devenise o ocupație care-i acapara Întreg timpul. Oricum, tot nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cald; Brigitte purta o fustiță scurtă. A doua zi, erau acoperiți cu bășicuțe roșii, cu pielea urzicată de mâncărimi cumplite. Trombidium holosericum, numit și rujet, e foarte răspândit, vara, pe pajiști. Are un diametru de circa doi milimetri, corpul solid, cărnos, foarte bombat, de un roșu viu. Își Înfige rostrul În pielea mamiferelor, provocând mâncărimi insuportabile. Linguatula rhinaria, sau linguatula, trăiește În fosele nazale, În sinusurile frontale sau maxilare ale câinelui, uneori și În ale omului. Embrionul este oval, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă înconjoară din toate părțile. Nu pot găsi nici o cale de ieșire. Și atunci simt cum mi se ridică brusc inima în gât. Printr-un spațiu gol din mulțime, observ o claie binecunoscută de păr lânos. Și niște obraji roșii cărnoși. Un zâmbet jovial familiar. Arnold Saville. Privirile ni se întâlnesc și, deși continuă să zâmbească, în privirea lui există o duritate pe care nu am mai văzut-o niciodată. O mânie aparte, dedicată exclusiv mie. În clipa în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că venit toți, am auzit un glas din spatele meu. Era Nunatuk, una dintre femeile Cipusik. Neamul meu făcut lui Krog cea mai călduroasă casă de pe ghețar. Nunatuk era mare și grasă. Tânără și cu țâțele mari. Avea părul negru, buzele cărnoase și vineții, iar gura i se lăbărța de la o ureche la alta. Ochii, la fel de negri ca părul, Îi jucau, mari, deasupra obrajilor rotunzi și roșii. Era pricepută să zâmbească, dar n-avea Încotro la cât de... altfel era față de femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu o vreme uscată, rece și cristalină, am Întâlnit o cunoștință care se numea Battle. Era un profesor, un englez care străbătea străzile Înghețate Îmbrăcat doar Într‑un pardesiu vechi, subțire. Un om de vreo șaizeci de ani, solid, rumen, cărnos, cu o față lată, Înfrigurată, plină ca un ardei roșu, gras. Avea un păr des și lung și, uneori, Îmi amintea de quakerul de pe cutia de fulgi de ovăz. Pulsa de suficientă energie pentru a Încălzi doi oameni deodată. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
discordanță fizică. Trupul culcat al lui Ravelstein era uriaș, el măsura doi metri și ceva, iar halatul pe care‑l purta, croit să le ajungă celorlalți pacienți până la glezne, abia de‑i atingea genunchii. Buza lui de jos, mare și cărnoasă, avea o curbură afectuoasă, dar nasul trona sever. Respira pe gură. Pielea avea o textură de griș fiert. Îmi dădeam seama că urmărea În mintea lui o procesiune de idei iudaice sau de esențe iudaice. În aceste zile nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ieșise de nicăieri și care trebuia să se manifeste într-un fel sau altul. Căută un motiv și găsi mai multe: pe canapea, Ioana, hlizindu-se în somn și chicotind cu horcăieli. Pe jos, o formă uriașă și un braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare lucru, așa că se transformă într-un soi de umanoid cețos: câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Hannon Navigatorul care a trăit în secolele VI-V î.H. Caius Plinius Secundus sau Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), istoric, filosof și om de știință roman, autor al monumentalei lucrări Istoria naturală (n. tr.). Plantă euforbiacee, cu tulpina cărnoasă, din care se scoate prin apăsare un suc foarte acru folosit în medicină ca purgativ (n. tr.). „Consiliul Americilor“ (în engl., în orig.). Ceață amestecată cu fum (în engl., în orig.). Compania Minieră a Sudului (în engl., în orig.). Cartiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asistentei Harris era, într-adevăr, uriaș, dar avea aspectul butucănos și lipsit de forme al unui braț de canapea. Altfel, în ordine descrescătoare, în funcție de cum săreau în ochii privitorului, veneau dinții lați, ochii rotunzi, exoftalmici, părul cenușiu, lins, și obrajii cărnoși și pământii. Singura asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era neagră, ciorapii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
contrastul acela aprinse sclipiri pofticioase în ochii bărbatului. Îi plăcea să o vadă mângâindu-se, trebuia să recunoască în sinea sa. O făcea încet, cu ochii pe jumătate închiși, lăsând să-i răzbată pasiunea prin toți porii, lingându-și buzele cărnoase cu limba. O limbă bine instruită, gândi. - Da, locul tău e-n pat. Iar al meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete. Se ridică, își trase pantalonii, apoi luă cămașa de pe jos
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spuse că viața de polițist ar putea să ducă pe cineva la disperare dacă nu ar exista, măcar din când în când, câte o amantă. Amintirea gleznelor Luciei îi dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul în scrumieră și simți o mână pe umăr. - Hai să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]