392 matches
-
cu revere scurte și mantalele se află în spatele lor. În celălalt stil, nu există revere. Este utilizat un guler simplu și înalt, mantalele având nasturi. Acestea au fost, de asemenea, favorizate de o purtare mai puțin formală, în special de căruțași și de birjari, care aveau nevoie să-și miște liber mâinile. Pelerina este concepută pentru a proteja hainele de ploaie. Spre deosebire de majoritatea impermeabilelor, pelerina Inverness nu are mâneci, ci o manta, care se pune peste brațe și umeri. Purtătorul o
Pelerină Inverness () [Corola-website/Science/319951_a_321280]
-
asemenea acest privilegiu nu era transmisibil. Structura armatei în perioada clasică era alcătuită din armată de uscat, compusă din cavalerie ( spahii timarioți din provinci, spahii de Poartă, akîngii - trupe de prădători sau trupe de graniță), infanterie ( ienicerii, gebegii, tunarii și căruțașii tunurilor) și artilerie. În domeniul naval, se utilizau galere otomane. Cavaleria: Infanteria Ienicerii făceau parte din trupele de Poartă, alături de tunari și cavaleria spahiilor de Poartă. Aceștia au apărut sub Murad I, fiind prizonieri de război (proveneau din mediu nemusulman
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, "„strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“", devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și "„staroste al cărăușilor din barieră“". Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
oprește pentru o noapte la un han, unde, la menționarea numelui Orlok, sătenii reacționează îngroziți. Ca avertizare, tânărul primește o carte despre "Vampiri", pe care o ia în batjocură. A doua zi, o căruță îl duce prin pădurea înfricoșătoare, dar căruțașului îi e frică să-și continue drumul. Hutter va fi luat după aceea de o trăsură a contelui și dus direct la castel. Contele Orlok îl primește rece pe vizitator. În timpul cinei, tânărul se taie din greșeală la deget. La
Nosferatu – Simfonia groazei () [Corola-website/Science/315547_a_316876]
-
de lunga călătorie pentru a-și instrui trupele. Mulți dintre noii recruți nu știau să utilizeze cătarea puștii și refuzau să tragă de la umăr din cauza reculului puternic. Avansul era lent. Nu erau suficienți catâri pentru transportul proviziilor, și mulți dintre căruțași, toți civili, au plecat când li s-a întârziat plata. Numărul mare de "soldaderas"-femei și copii care însoțeau armata-consuma rapid proviziile deja insuficiente. Soldații au început să primească rații reduse. La 12 februarie, ei au trecut Rio Grande. Temperaturile
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
Clopotele se puteau topi pentru fabricarea de muniție și localnicii s-au temut că Clopotul Libertății, precum și alte clopote, ar putea avea această soartă. Clopotul a fost dat jos în grabă din clopotniță și trimis sub pază strictă la Bethlehem. Căruțașii localnici au transportat clopotul la biserica reformată germană din Allentown, unde a așteptat pe parcursul ocupației britanice a Philadelphiei în spatele unui zid fals. S-a reîntors la Philadelphia în iunie 1778, după plecarea britanicilor. Cum clopotnița Casei Statului era în stare
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
rromii pe teritoriul țărilor române și cum au intrat în robie. Istoricul Nicolae Iorga corelează apariția rromilor pe aceste meleaguri cu Invazia mongolă în Europa din 1241, sugerând probabilitatea ca robii rromi (care erau cercetașii, iscoadele, rotarii, crescătorii de cai, căruțașii, căldărarii, pielarii, cortorarii și fierarii mongolilor și mai târziu ai tătarilor) să fi fost preluați de la mongoli și tătari în secolul al XIV-lea, odată cu înfrângerea acestora de către regii poloni sau ungari, de către voievozii români sau de către țarii ruși (robia
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
din Moravia (în regiunea Slovacia Moravă, astăzi în Republica Cehă), ce avea o populație predominant catolică. A crescut în satul Čejkovice din Moravia de Sud, mutându-se mai târziu la Brno pentru a studia. Tatăl său, Jozef Masaryk (Masárik), un căruțaș analfabet (mai târziu majordom), era un slovac din partea maghiară a Austro-Ungariei (care a devenit după 1918 provincia estică Slovacia a Cehoslovaciei), în timp ce mama sa, Teresie Masaryková (născută Kropáčková) a fost o moravă de origine slavă, dar cu educație germană. Părinții
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
cablu (odgon); se fixau la cele două capete ale acestuia doi vagoneți: unul cobora gol în salina, în timp ce altul se ridică plin. Tamburul se rotea cu ajutorul a 4 perechi de cai înhămați, ce îl învârteau. Caii erau mânați de 4 căruțași care își aveau locașul în scaune atașate de câte un braț al tamburului. Acest obiect a funcționat la salina Praid între anii 1762-1950. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
când se întorcea din satul vecin, împreună cu dascălul Trifan Rabei, unde au oficiat serviciul divin la înmormântarea lui Ion Lisnic. Se zice că căruță în care erau s-a răsturnat, conform cercetătorului G.Botezatu, decedează doar preotul și dascălul, dar căruțașul și vărul sau au scăpat cu viață. O altă versiune oficială, pusă în circulație prin intermediul cotidianului moscovit Pravda, zice că aceștia erau în stare de ebrietate. Astfel,au înghețat în câmp, întorcându-se de la un praznic din satul vecin. Totuși
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Baraboi () [Corola-website/Science/330709_a_332038]
-
din urmă de familia Graves care plecase în căutarea lor. Familia Graves era formată dintr-un cuplu de 57, respectiv 47 de ani, cei nouă copii ai lor cu vârste de la 1 la 20 de ani, ginerele lor și un căruțaș pe nume John Snyder, toți călătorind împreună în trei căruțe. După sosirea lor, expediția Donner cuprindea 87 de persoane și 60-80 căruțe. Familia Graves a făcut parte din ultimul grup care a plecat din Missouri, ceea ce confirmă faptul că expediția
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Era deja luna octombrie, iar membrii familiilor conduse de Donner, s-au îndepărtat de restul grupului pentru a câștiga timp. Două din căruțele rămase s-au încurcat între ele și John Snyder, furios, a lovit cu biciul un bou al căruțașului lui Reed, Milt Eliot. Când Reed a intervenit, Snyder a ridicat biciul la el; Reed a răspuns lovindu-l mortal cu un cuțit. În acea seară, martorii celor întâmplate s-au reunit pentru a hotărî ce era de făcut; legile
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a fost refuzat de toți: spuneau că nu vor risipi timp și energie pentru a căuta un bătrân de aproape șaptezeci de ani. Între timp, Reed a ajuns la grupul condus de Donner și a continuat să meargă alături de un căruțaș, Walter Herron; cei doi, chiar dacă împărțeau același cal, reușeau să parcurgă 25-40 de mile (40-64 km) pe zi. Și restul expediției i-a ajuns pe cei din grupul Donner, dar vicisitudinile au continuat: indienii au furat toți caii familiei Graves
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
și nouă erau copii, dintre care șase foarte mici. Mai la vale, în apropierea torentului Alder, familiile rămase cu familia Donner au construit în grabă corturi în care puteau locui douăzeci și una de persoane, printre care doamna Wolfinger, fiul său și căruțașii lui Donner: în total șase bărbați, trei femei și doisprezece copii. Când au ridicat tabăra, proviziile aduse de Stanton erau pe sfârșite. Boii au început să moară, iar carcasele lor au fost înghețate și stivuite. Deși lacul nu era înghețat
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
întors învinși. Asupra lor s-a abătut o altă furtună de zăpadă; a nins aproape o săptămână, iar zăpada a acoperit trupurile cailor și ale boilor, singura lor sursă de hrană. A murit Spitzer și apoi Baylis William, unul din căruțașii familiei Reed. Franklin Graves a făcut 14 perechi de rachete de zăpadă din jugurile animalelor. Cu acestea un grup de 17 persoane, bărbați, femei și copii, au plecat pe jos pentru a încerca să treacă pasul; au luat cu ei
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
părți, iar Elisabeta și familia sa au fost luați prinzonieri în timpul nopții. A doua zi, aflată captivă într-o căruță și văzându-i pe boierii săi fideli aliniați la marginea drumului le-a strigat: "Boieri, boieri, rușinatu-m-au păgânul!" și poruncind căruțașului să oprească a cerut niște foarfece și și-a tăiat părul și i-a poruncit unuia dintre boieri să-l așeze la Mănăstirea Sucevița pe lespedea mormântului soțului ei, Ieremia Movilă. Părul ei castaniu se găsește și astăzi într-o
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
cioban vrânceni(de unde și numele Delavrancea), se însurase cu Eana (Ana) dintr-un sat vecin și se mutase la marginea Capitalei unde până la 60 de ani a umblat zi și noapte pe drumuri, ”pe ploi și viscole”, fiind staroste al căruțașilor ce transportau grâu de la schelele Giurgiu și Oltenița. Barbu era cel mai mic dintre copiii familiei. A crescut printre vii și porumbiști, pe drumul prăfuit al mahalalei, în chiotele grânarilor și nechezatul cailor, vrăjit de atmosfera folclorică de la marginea Bucureștiului
Barbu Ștefănescu- Delavrancea- ”Cât fac 25 de măgari și cu 15 boi?” ”8000” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102124_a_103416]