1,541 matches
-
nu-i păsase niciodată de farduri, dar Connolly răspundea foarte bine la artificii. Prima dată când Sheba a venit la una din întâlnirile lor purtând pe buze un gloss roșu aprins și kohl în jurul ochilor, el a rămas cu gura căscată. — Ce e? a întrebat ea. E masca de război? — Arăți ca un manechin, a șoptit Connolly. Aventura nu a avut un efect imediat asupra căsniciei ei, pretinde ea. Relația cu soțul ei a avut chiar de câștigat la început. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mușchilor, arată ca un broscoi umflat cu steroizi și are o strungăreață de parcă acum i s- ar schimba dinții. Ochii asimetrici lasă senzația unui eșec genetic - produsul unei iubiri amorale și ilegale, ceva Între rude. Rămînem și noi cu gura căscată la prostiile pe care le spune. Pentru mai multă elocvență, se ridică În picioare și, din una În alta, ajunge În față, lîngă caporalul care tace, bucuros de spectacol. CÎnd vorbește, musculosul se agită, gesticulează necontrolat, ai senzația că o să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oferea, sau de orice fel de servicii și de relații, dar și omul care primea cu plăcere o invitație la filarmonică sau la teatru, Își cumpăra cărți pe care le și citea, știa o mulțime de lucruri, lăsînd cu gura căscată oameni educați. Bamba era plin de respect pentru artă și pentru cei care o produc, așa că-și făcea veacul prin atelierul cui Îl primea. Circulau despre el multe legende... de multe ori se băga singur În bucluc, dar, fiind un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
forme aberante, Încît pînă și o futută de pereche de blugi poate fi o crimă. Dorințele noastre naive ies din gura acestui monstru comun transformate În amenințări la adresa Statului-Major și a Ocîrmuirii Socialiste. În cîteva clipe, plonjez din lumea mea căscată În această realitate pervertită În care sîntem ce vor acești oameni să fim: fie dușmanii țării, fie orice altceva, ceva care servește scopurilor lor scîrboase, le justifică existența. Sigur, niște dușmani cărora le palpită sfincterele și care Își lasă pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aplaudă În picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune, apoi În sală intră CÎrmaciul În persoană și se duce la tribuna din fața prezidiului, făcînd semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o stupefacție iritată. Probabil că-i vine să-i dea una În cap, dar asta, În mod cert, e o idee cît se poate de proastă. Nu te joci cu Sfarmă-Piatră. Patrana apare În coasta lui Marcel, cu gura căscată, vrea să prindă bilet În rîndul Întîi, poate că are și el cîteva Întrebări de pus. Și povestea merge mai departe În același fel. Instrucția obișnuită e Înlocuită de ore de cunoaștere tehnică. Caporalii ne prezintă piesele tunului și rolul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zi am fost văzuți pe la etajele de jos, ba chiar și pe la parter, unde, găsind telefonul public, mi-am amintit de metoda lui Coaje de a face bani cu un telefon public, pe care, pentru a-i lăsa cu gura căscată, le-am povestit-o. V-ați prins? Îndeși un burete prin fanta pe unde-ți cad fisele neconsumate cînd nu se face apelul sau cînd sună ocupat și fisele nu mai cad, rămîn pe-acolo pe undeva, și vii după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Universitate și pe scările Universității sînt studenți care discută, vorbesc aprins, rîd. Iar la Universitate sînt și mai multe afișe, tot centrul, pînă dincolo jos la Teatrul Liric, e plin de culoare. Iar eu mă plimb uluit. Umblu cu ochii căscați, de parcă vin de pe altă planetă (arăt, cu ochii ăia cît niște faruri de bicicletă, ca de pe altă planetă). E foarte multă viață În acest oraș. Și foarte multă culoare și zgomot. E alt oraș. Dacă dai la o parte afișele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
machiați cu un contur negru puternic, care se prelungește Într-o coadă nu foarte lungă, pornind spre capătul sprîncenelor. Mă Întreb cum reușește să-și țină firea și să nu rîdă, acolo, În alee, văzînd șirul de fețe cu gura căscată de la ferestre, care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au venit părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vechi, rare a fost o avansare pînă la gradul de general și ocuparea funcției de șef al Direcției de Cultură din Ministerul Apărării, În armata română postrevoluționară. Ironie sau cinism? Abia dacă mai are importanță, notez pe margine, sub privirea căscată brusc a țărăncii care a dormit tot drumul cu papornița de rafie În brațe. Generalul-procuror i-a Întocmit un dosar pentru crime Împotriva păcii și crime Împotriva umanității, dar se pare că lucrurile s-au oprit undeva pe drum și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai Înțeles greșit, protestă Smith, deși ești oarecum pe aproape. Misiunea mea este de a culege cît mai multe informații despre anumiți oameni, pe care trebuie de fapt să-i protejez. Am o informație care o să te lase cu gura căscată. Infirmiera și asistenta medicală s-au certat groaznic, ieri, de la un supozitor antihemoroidal. Smith se prefăcu că Își drege glasul și duse discret mîna la rever, unde se afla ascuns, sub stofa hainei, butonul de pornire al microcasetofonului. Era un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sus, ceea ce stimula dorința de revanșă a doctorului. Și-apoi, părea că nimic nu-l poate uimi. Uneori Thomas ar fi fost În stare să-i spună o minciună oricît de gogonată, numai ca să-l vadă cum rămîne cu gura căscată sau fluieră admirativ. De data asta se pomeni vorbind despre un proiect vizînd Îmbunătățirea rasei umane. Evident, prin clonare. Prinsese din zbor cîteva aluzii, Într o discuție cu Feder și Nut, și ca să-l impresioneze pe Vic, se pomeni lăudîndu-se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
poate de serios. — Cu un boșorog? — Dar nu e boșorog! protestă Christina, aproape țipînd. Arată foarte bine, are o sănătate perfectă, e un domn foarte stilat și, În definitiv, e tatăl meu! La auzul ultimelor cuvinte, Marychka rămase cu gura căscată. — Așa!..., Îngăimă. Ei, atunci vă rog să mă scuzați. Dacă e tatăl dumneavoastră, se schimbă problema. Unde este dînsul acum? — În Statele Unite. Marychka rămase cîteva momente pe gînduri. Începea oare să Înțeleagă? — Dacă-mi asigură cazare și masă, mă mut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fel de Mothercare combinat cu Body Shop. Ronnie o avertizase pe fiica ei că experiența Stellei În ceea ce privește etnicul nu mergea mai de departe de a rezerva cea mai bună masă la restaurantul La Gavroche. Stella ar fi rămas cu gura căscată la cuvinte gen egalitarist În aceeași manieră În care o făcea În momentul În care descoperea că la Harvey Nicks 2 aveau tupeul de a lipsi pliculețele de zahăr. Ruby decisese totuși să treacă cu vederea peste ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prietenelor lui Ruby aveau În jur de șaizeci de ani. Unele erau chiar mai În vârstă de-atât. Majoritatea aveau acum talii groase și șolduri planturoase, cu sâni care-n ultimii ani erau din ce În ce mai mari. Oamenii rămâneau mereu cu gura căscată când făceau cunoștință cu Ronnie prima oară. În ceea ce-o privea, acesteia chiar Îi plăceau complimentele și că i se spunea mereu că nu părea nici pe departe suficient de În vârstă cât să aibă o fată de peste 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
avea nici o Îndoială cu privire la cât de bine cotată era la categoria „amețitor“. —Deci, scumpo, pe când aștepți copilul? zise Claudia, admirându-se În continuare În oglindă. Enervantul „scumpo“ nu era nimic În comparație cu Întrebarea care urma. O lăsă pe Ruby cu gura căscată. Ochii i se ațintiră În jos, spre stomac. Asta era ce puteau să-i facă nouă grisine - să o baloneze În asemenea hal Încât să pară Însărcinată? — De fapt, nu sunt Însărcinată, spuse Ruby simțind cum Încep să-i ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se datorează mâncatului puțin și genelor perfecte. Ca rezultat le fac pe toate noile mămici să se simtă Îngrozitor doar pentru că s-au Îngrășat puțin din cauza sarcinii. Chiar și după standarde Hollywoodiene, asta-i incredibil! Chanel, care rămăsese cu gura căscată câteva minute, nemaizicând nici pâs, spuse: Deci, dacă tu ai purtat În pântece copilul Claudiei și n-a murit, atunci Alfie trebuie să fie... —Copilul Claudiei. Da, așa e. —Și atunci de ce mai e la tine? — Păi, asta-i partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
țuica de corcodușe furate de la mine. Stai jos și să știi că pun Poliția pe voi. De data asta m-am hotărât: nu vă mai iert. Rudarul, când s-a Întors de la câmp, a rămas ca un bou cu gura căscată, văzând că În locul ogrăzii lui nu mai era decât pământ galben și sfărâmicios. Mai Înțelepți, caii lui au luat-o domol spre casa pe care o zăriseră În vale. Rudarul nu a avut mult de lucru ca să-și repare gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce avem noi aicea?” a zis el, prefăcându-se a fi la fel de curios ca și ceilalți. „Ia uite, domnule!” și a tras scurt cârpa deoparte. Oamenii au rămas Înmărmuriți de frumusețea și strălucirea picturii. Asemenea bogăție Îi lăsa cu gurile căscate. Mie Îmi era rușine de-mi venea să intru În pământ. Fostul brigadier Gogoașă a luat primul cuvântul, căci până atunci pe prispa lui fusese cea mai vestită pictură din sat. „Frumos, ce să zic”, Începe el. „Ca lumea. Culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci nu era un iubitor de băuturică: „Un bun comandant de pluton ori companie era cel care, Înainte de luptă, se dădea peste cap să le facă rost soldaților de rachiu În bidonașe”. Colonelul Își urmase vorba, ghicind prin Întuneric gurile căscate ale ciracilor: „Și tot bun comandant era ăla care știa, la picătură, cât să le dea soldaților să bea. Dacă Înghițeau cât trebuie, li se ascuțeau mintea și privirile, mușchii se Întăreau și aveau tresăriri care Îi scoteau pe ostași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
existau. Nenorocitul ăla de examen de treaptă se apropia vijelios. Colegii mei Își puseseră cu toții meditatori la matematică și fizică: discutau, foarte doct, despre tot soiul de probleme și exerciții, iar multa lor știință pe mine mă lăsa cu gura căscată, mă făcea să mă uit la ei ca la niște genii și la mine ca la un limbric. I-am spus mamei că n-o să trec niciodată examenul. Mă cunoștea bine și ghicise din vorbele și purtarea mea că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ferească, totuși, de lovituri prea puternice. Rămăsese nemișcat, arma Îi sărise de pe piept În față și-i spărsese nasul, din care curgeau, năvalnic, două fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai albul ochilor. Piticul rămăsese cu gura căscată și, În timp ce Monstrulică dădea să se aplece asupra camaradului, Începuse să țipe isteric și să ordone Întruna drepți, ca o placă zgâriată, Încât, zăpăcit și el de Întâmplare, soldatul rămas În picioare nu-și dădea seama dacă acea comandă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dumnezeu. Își drese glasul și rosti cu un ton oficial, ca acela pe care Îl folosea când Încheia căsătoriile: „Am venit să te anunț pe mata și pe tatăl matale că, Începând de astăzi, colaborarea noastră comercială Încetează”. Văzând gura căscată a omului, adăugă „hai noroc!”, se Întoarse pe călcâie și o luă Înapoi prin Vale. I se chirci sufletul de neputință și durere când Își dădu seama că din Întreg satul se Înălța către cerul limpede miros ucigaș de friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simțea cum albinele Îi vâjâiau pe la urechi, pașii i se micșorau și genunchii păreau din ce În ce mai slabi. Fără să se poată Împotrivi câtuși de puțin poruncii dinlăuntrul său, o rupse brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]