1,506 matches
-
moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei calități ieșeau la iveală în singura împrejurare în care puteau să se manifeste: gătitul. Episodul 140 TOT RĂUL SPRE BINE într-adevăr, în momentul când începură să curgă mâncărurile, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette rămaseră literalmente cu gura căscată. Căci ce nu le văzură ochii, gustară limbile, înghițiră gâtlejurile și primiră mulțumite stomacurile? Zacuscă de morun, icre de cegă cu lapți de nisetru, plachie de crap, pilaf de scoici, țipari lungi prăjiți în ulei, știucă umplută cu obleți, raci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încăpuse pe pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze onoarea familiei, palatul, moșiile, gondola de mahon și flota din Mediterana, s-a gândit la un plan. — Ce plan? - făcu bătrânelul cu gura căscată. — Se împrumuta de pildă, de la un cămătar, cu o dobândă uriașă. O ținea numai într-un chef o lună, să zicem, timp în care, să fiu drept, nu ne lipsea nimic: femeile roiau, mâncam numai banane, mă rog, belșug. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la niște bănuți, la niște sfeșnice de-argint sau, mă rog, la ce-i mai fi având matale pe corabia asta? Luați, mă băieți, că se răcește - spuse turcul către cei trei ieniceri din subordine, care-l priveau cu gura căscată de admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă-ta ! — Ești nebun! murmură cu tristețe copilotul, aproape plângând. Și eu sunt mai nebun că am acceptat să mă bag în asta, deși te cunosc ... Du-te-n mă-ta și tu! Toată familia Sayah rămase împietrită, cu gura căscată, necrezându-și ochilor, incapabilă fără doar și poate să accepte că ceea ce se întâmplase putea fi altceva decât un coșmar; de îndată ce mașina ce se îndepărtase pe urmele celei dinainte dispăru, Gacel se apropie de un palmier și își sprijini fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
raliurile pe teritoriile noastre, conchise. — Care teritorii? — Toate cele în care trăiesc comunități tuarege. — Bine, dar îți dai seama ce spui? — Desigur. — Există comunități tuarege în cel puțin douăsprezece țări africane. — Știu. Egipteanul nu putu să reacționeze; rămase cu gura căscată, incapabil să spună ceva. În cele din urmă îngăimă: — Vrei să-mi dai de înțeles că ați hotărât să boicotați raliul în douăsprezece țări? — Întocmai. Dar nu puteți face asta! protestă Amed Habaja. Sunt națiuni libere, cu guverne independente, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
râde mai bine! Zicând asta, se îndreptă spre nord-est, și în câteva minute aparatul nu mai era decât un punct în zare. Abia atunci familia Sayah se apropie de sac, Aisha îl deschise și rămase câteva clipe năucită, cu gura căscată și cu ochii cât cepele. — Este posibil să existe atâția bani? exclamă în cele din urmă. Există sau nu, n-o să-i păstrăm - îi spuse fratele său. Nu sunt ai noștri. Și ce ai de gând să faci cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mă las să cad pe canapea. N-am cui să-i spun, cu cine să mă sfătuiesc. Nino nu e acasă. Parcă o am Înaintea ochilor, trîntită pe un scaun de bucătărie, cu basmaua căzută Într-o parte, cu gura căscată, cu ochii holbați de groază, cu fața aceea rotundă cianozată din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mă duc mai bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pedeapsa vina mea Își găsește justificare pierde din gravitate las-o să fie puternică să ne putem continua lupta) ... păi știi dumneata cum Îi, cînd Îți vine așa pă nepusă masă, vorba aia, bună, zdravănă și deodată rămîi cu gura căscată și Începi să te zbați ca peștele pă uscat și aerul nu vrea neam să mai intre În tine, dă zici că ăl de sus ți-a pus ștreangul de gît și te-a legat ca p-un sac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ghemuiesc cuminți În somnul gîtului și-și continuă existența larvară mimînd ceea ce se Întîmplă dincolo de ușa Închisă; mici scenete aidoma celor de la cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Asta nu o pot ști. Dacă vreți pot suna la biroul ei... —Biroul ei? Ce vrei să spui? Bineînțeles că are biroul ei, domnișoară, mi-a răspuns pe un ton evident. Lucrează aici. M-am holbat la el, cu gura căscată. îmi venea din ce în ce mai natural să par proastă. —Dar eu credeam că lucrează la o firmă de consultanță managerială, undeva în West End. Vorbim despre aceeași persoană? — Da, domnișoară. O cunosc pe Laura Archer. Lucrez aici de șase luni și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tine. Invit-o la Stockholm, cu fetițele, bineînțeles! Ca să trăiești din nou ca un evreu normal. Dă-o uitării pe flușturatica de nevastă-ta! Pune-te repede la masă, scrie o scrisoare și o invitație! Feifel a rămas cu gura căscată. Ca de obicei, Hanna era dictatorială. Vocea ei semăna atât de mult cu vocea Riteiă Oare nu-l îndemnase chiar demonul lui să facă binele? Feifel se hotărî să fie surd la toate insinuările Hannei. „Sunt bătrân acuma, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
văd, sunteți niște chiriașe minunate! Și cum, așa o să fie în fiecare noapte? Nelly și Kitty stăteau alături pe divan. Nelly cea cu gâtul strâmb privea fața fetei care vorbea, clipind des din ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ușă. Acolo, întorcându-se spre mine spuse: Ies o clipă, mă întorc imediat, și ieși. Gustul amar din gură aproape că dispăruse; rămăsese doar un fel de îngheț al gâtului și al gingiilor ca atunci când, ger fiind, respiri cu gura căscată și când, după ce închizi gura, aceasta îți pare mult mai rece din cauza salivei calde. Dinții îmi înghețaseră complet. Dacă mi s-ar fi scos un dinte, aș fi simțit, fără durere, cum după el ies și ceilalți dinți, ca trași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii ca niște fante și cu gura căscată în dreptunghi. Totul îmi este clar: mama se răzbună mișelește pentru spaima pe care a trăit-o din cauza copilului. Dacă așa arată ceea ce are omul mai bun - mama -, atunci cum trebuie să arate ceilalți oameni! Strada s-a luminat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la lecțiile de geometrie. Fusese un elev care, fără să se laude că i-ar fi plăcut acest obiect, se descurca destul de bine. De multe ori, când era scos la tablă, găsea câte o rezolvare care îl lăsa cu gura căscată pe profesorul de matematică. Raționamentul său nu era deloc greșit și nici soluția găsită nu era incorectă, însă totul era atât de complicat și de cele mai multe ori nu avea nici o legătură cu tema studiată în ziua respectivă. Oricât se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca tine: ori ți se epuizează lista ori ipo teza rămasă nu este cea potrivită. Ah, mai este un aspect, ipotezele pe care le investighezi, trebuie să fie credibile, posibile și investi gabile, ca să spun așa. Agentul rămăsese cu gura căscată. Văzându-l, Cristian se hotărî să explice: Adică, să aibă legătură cu respectivul caz investigat, să nu fie ipoteze fanteziste, adică să fi putut fi comise de eventualii suspecți ori de alte persoane reale și apoi, să poți tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a zîmbit, făcîndu-mi cu ochiul. — Daniel, bine ai venit În Cimitirul Cărților Uitate. Presărate pe culoare și pe platformele bibliotecii se profilau o duzină de figuri. Unele dintre ele s-au Întors să salute de la distanță, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am văzut niciodată atît de fericit cum mi s-a părut a fi În clipa aceea. Fără nici un cuvînt, s-a ridicat din fotoliu și m-a Îmbrățișat cu putere. Am simțit un nod În gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o mustăcioară din creion, ca să fie În pas cu moda. Trecuseră treizeci de zile de cînd ieșise din cadă, și cerșetorul era de nerecunoscut. Însă, În ciuda transformării sale spectaculoase, Fermín Romero de Torres ne lăsase de-a binelea cu gura căscată În cîmpul muncii. Instinctele sale detectivistice, pe care eu le atribuisem fabulațiilor sale febrile, erau de o precizie chirurgicală. În mîinile lui, cele mai extravagante comenzi se soluționau În cîteva zile, dacă nu În cîteva ceasuri. Nu exista titlu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îmi pregătisem brațul pentru lovitură, când deodată parcă l-am văzut. — Ce anume ai văzut? — Tabloul. Era o operă de artă, nu mă puteam atinge de el. Mi-a fost frică. Stroeve tăcu din nou și mă privi cu gura căscată și cu ochii rotunzi, albaștri, ieșiți din orbite. — Era un tablou mare, minunat. M-a cuprins o adevărată spaimă. Era cât pe-aci să săvârșesc o crimă îngrozitoare. M-am tras puțin înapoi ca să-l văd mai bine și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ultimelor evenimente se mai relaxa, lăsându-l epuizat. Acea priveliște de ruine era bilanțul tuturor eforturilor sale, se gândi cu disperare. Forța rațiunii sale nu fusese În stare să facă nimic pentru dezlegarea enigmei. Ca un prost rămas cu gura căscată la scamatoriile unui pehlivan, asistase la desfășurarea fatală a Întregului șir de Întâmplări, fără să poată interveni În nici un fel. Poate că Marcello avea dreptate În privința predestinării totale și orbești a vieții omenești. Printr-o ironie de nepătruns a destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de teatru se cunosc bine de atâția ani, fetele se știu din facultate, de la cămin - când Cezarina i l-a prezentat Maestrului deja însurat cu Loredana, uite iubitul meu, regizorul cutare!, însuratul deja actor a rămas pe bune cu gura căscată, Cezarina și Regizorul!!! -, bărbații se știau de mult, profesia îi adusese unul lângă altul. Viața e ciudată uneori, adună laolaltă cele mai neașteptate persoane. Fiecare știe perfect ce poate celălalt, Cezarina era bună în comedie, Loredana încercase mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]