16,527 matches
-
își revărsă culorile peste oraș. Copacul în care bieții puișori muriră era acum plin de omizi. Nu mai erau păsărelele care să le mănânce. Copacul, care era odată plin de fructe roșii și coapte, acum nu mai rodea. Familia din căsuță se uita cu tristețe la copacul care atâta timp i-a servit cu fructe dulci și gustoase. Supărați, cei din familie au certat pisica, spunându i: Acum ești fericită ? Uite cât rău ai făcut! Miau! răspunse pisica, uitându-se urât
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
moi și pufoși cădeau din haina ei aibă și lungă. Copiii bucuroși se pregăteau de colinde, iar părinții lor pregăteau bucate alese. La fiecare casă, sclipeau în fereastră globurile din pomul de iarnă. Oamenii erau fericiți și primitori... Într-o căsuță liniștită trăia o familie care avea doi copii, Ana și Marinel. Ei nu se bucurau ca ceilalți copii. În loc să fie pe pârtie sau la săniuș, stăteau în casă lângă mama lor. Fără nici un zâmbet pe față scriau o scrisoare pentru
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
-ți place să trăiești la noi ? Ba da! Ție îți sunt recunoscătoare pentru că m-ai salvat, iar părinților tăi pentru grija pe care mi-au purtat-o. N-am să uit niciodată cum mă hrăneai, cum îmi construia tatăl tău căsuțe, iar mama ta cum mă îngrijea. Îți promit că n-am să vă uit dar, te rog lasă-mă să plec! Locul meu nu este aici! Băiatul puse pasărea pe geam și cu ochii înlăcrimați se uită Ia ea. Nu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
marginea lor e nu o dată un prilej de controversă și implicit de avansare a unor perspective personale, în fertilă mobilitate. Cît de sărăcăcioasă ar fi exegeza marilor opere dacă ele ar fi atribuite în chip definitiv unor coordonate fixe, unor căsuțe mendeleeviene! în vederile lui René Wellek, barocul ar însemna atîtea lucruri încît înțelesul i se cam pierde. Periodic au loc mișcări de flux și reflux ale aplicațiilor categoriei. Corneille și chiar Racine s-au pomenit deturnați de pe orbita lor clasică
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
minunii". S-a putut spune, se va mai spune, că acest lirism a învățat lecția unui Blaga, și el pătruns de "largi fiori de sfânt mister"; că într-un tabel mendelevian de istorie literară poezia lui Adrian Popescu ocupă o căsuță "neomodernistă", de vreme ce, în anii 70 ai secolului trecut, se afla, cu primii echinoxiști, într-un fel de coadă de cometă a generației lui Nichita Stănescu, estetizantă, nu-i așa, și de un blamabil "modernism înalt". - Sunt și vor mai fi
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
mai departe, sau comentează cu corpurile tinerii din "insectar" întîmplările protagoniștilor dezvoltă, plastic, o poveste vizuală foarte puternică. Trupuri de tineri, oricînd posibile victime pentru creiere bolnave, pentru crime oribile, pentru acte de terorism nemiloase, palpită, freamătă la vedere, în căsuțe bine delimitate. Insectarul imaginat de Radu Afrim și Cosmin Florea devine un punct tare al spectacolului. Pus în picioare, exponatele-victime își arată, ca într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de scriitorul Katurian, fie o faptă
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
Mircea Ioniță și Ovidiu Chițanu, ca și muzica acestor dansuri, o partitură ce se impune de-a lungul spectacolului cu pregnanța unui șlagăr. La farmecul spectacolului au contribuit substanțial și costumele și mai ales decorurile inspirate, al palatului sau al căsuței piticilor, realizate de Adriana Urmuzescu. Desigur, nu putem compara mere cu pere, adică versiunea contemporană a spectacolului Albă ca Zăpada, realizată de Angelin Preljocaj și prezentată de curând pe scena Teatrului Național București, cu cea clasică a lui Francisc Valkay
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
credibil să fie în compania președintelui României. (...) Acest om a asigurat toate legăturile la care ne-am referit până acum. Nu este din București, este de lângă București, din Ilfov. La margine de București, la margine de lac, liniștit, are o căsuță liniștită omul. Are circa 60-62 de ani. Este un prieten foarte apropiat al șefului statului, din copilărie. Face politică la vârf în PDL”. „Bătrânul de la București”, poreclit „Costică nașul” Avocatul familiei Anghel a precizat că îl va propune ca martor
„Costică nașul” este „bătrânul de la București”, a dezvăluit Pavel Abraham by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77466_a_78791]
-
bâiguit, surprins de adresare... Pe urmă pricepusem. Era ca o nobilă parolă; un nume hărăzit visătorilor și bântuiților lumii. Comandantul salută și plecă solemn. Și iar mă gândii la pianul prințesei Trubețkoi... * Nu cu mult înainte, văzusem muzeul din Tobolsk, căsuța de lemn care adăpostea pianina prințesei Trubețkoi, din cea mai nobilă familie a Rusiei, exilată la Tobolsk. Pianul, subțire, plăpând, fusese cărat prin nămeți, tocmai până-n centrul Siberiei. L-am văzut cu ochii mei, singuratic, în odăiță de lemn, șubred
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
pe de rost un contract pe care trebuia să-l semnăm a doua zi, dar după o noapte de nesomn, chef, femei frumoase și multe alte lucruri minunate, am semnat un contract asemănător cu primul și nu am observat o căsuță goală și un mic spațiu lângă sumă și așa s-a făcut că În loc să semnez un contract de șaizeci de tone fir texturat și dublu răsucit pentru un preț foarte bun, am semnat un alt contract pentru aceeași sumă dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
benzină și le dă foc. O ia la fugă. În urma lui se aud chirăituri. Lionel se pregătește de culcare. În ultima clipă, se duce la birou, ia o foaie de hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl împarte în șapte căsuțe egale. Deasupra fiecărei căsuțe, scrie câte o zi a săptămânii. Se duce în vestibul și prinde, cu patru piuneze, scadențarul deasupra oglinzii. Cu un pix, face un X în căsuța pe care scrie luni. Încă șase zile de trăit! Stinge
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
foc. O ia la fugă. În urma lui se aud chirăituri. Lionel se pregătește de culcare. În ultima clipă, se duce la birou, ia o foaie de hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl împarte în șapte căsuțe egale. Deasupra fiecărei căsuțe, scrie câte o zi a săptămânii. Se duce în vestibul și prinde, cu patru piuneze, scadențarul deasupra oglinzii. Cu un pix, face un X în căsuța pe care scrie luni. Încă șase zile de trăit! Stinge lumina. Capitolul 2 în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl împarte în șapte căsuțe egale. Deasupra fiecărei căsuțe, scrie câte o zi a săptămânii. Se duce în vestibul și prinde, cu patru piuneze, scadențarul deasupra oglinzii. Cu un pix, face un X în căsuța pe care scrie luni. Încă șase zile de trăit! Stinge lumina. Capitolul 2 în care madame Agnès are un pont pentru Lionel, Roman e beat mort, Claude și Clovis nu pescuiesc nimic și Liliane face o cafea proaspătă. Cântă Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să se culce. În ultima clipă își amintește de scadențar. Se duce în vestibul, bifează căsuța marți, stinge lumina și se culcă. Capitolul 3 în care Liliane acționează, Gérard se mobilizează, Lionel se sinucide de două ori la rând, lâmâiul primește o nouă șansă, iar pronia cerească primește o zi liberă: duminică. E miercuri, 9 mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mă-ntorc... - nu știe cum să pună problema. Dacă nu-mi deschideți? — Păstrează florile, rupe cartonul, aruncă o cală și dă-le iubitei. — Așa am să fac, domnule. Lionel îl conduce până la ușă. Observă că nu a bifat în scadențar căsuța sâmbătă. O bifează. A mai rămas o singură căsuță nebifată: duminică. Didier iese. Îl observă pe agentul Patrick în aceeași poziție nefirească, amenințând ușa de la apartamentul lui Liliane. Când trece prin spatele lui, aude un mârâit amenințător și niște bufnituri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu-mi deschideți? — Păstrează florile, rupe cartonul, aruncă o cală și dă-le iubitei. — Așa am să fac, domnule. Lionel îl conduce până la ușă. Observă că nu a bifat în scadențar căsuța sâmbătă. O bifează. A mai rămas o singură căsuță nebifată: duminică. Didier iese. Îl observă pe agentul Patrick în aceeași poziție nefirească, amenințând ușa de la apartamentul lui Liliane. Când trece prin spatele lui, aude un mârâit amenințător și niște bufnituri furioase din spatele ușii. Didier se felicită în gând că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. În ultima clipă, se întoarce: ceva i-a atras atenția. Se uită la scadențarul de deasupra oglinzii și vede că cineva a bifat căsuța duminică. Se privește în oglindă. În oglindă nu e nimeni. Epilog 2 pentru optimiști E luni, 14 mai, ora 5.59. Lionel sare în capul oaselor, ca un arc. Se uită spre masă: vede că buchetul de flori e tot
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
molecule încercate, circulând, reciclate, prin noi desenele mele pe tablă sunt trigramele tale suprapuse, în care imaginarul explică fiziologia. seara, când te văd, deși am cumpărături de luat din portbagaj, mai întâi vin la tine fac o piruetă cât întreaga căsuță, cu rochia fluturând, și te îmbrățișez. pun masa, îți gătesc dietetic pești și curcani, doar cu salată. bucurie mi se face somn, de fiecare dată, dar continui să îți torn în pahar vinul acesta chihlimbariu, amărui din care bei până
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o întorsătură grozavă, se vor petrece numai lucruri bune, va fi lapte și miere de flori de tei, tu vei înflori, vei fi cea mai iubită, cu dragostea cea nouă, transformată, renăscută din cea veche, va ninge cu zahăr pudră, căsuțele vor fi din turtă dulce, toți vor mânca turtă dulce pe străzi și prin parcuri, toți vor plimba copii de mână, apele vor fi foarte curate și sfințite, va mirosi a tămâie, se va auzi șoptit corul bisericii, în șapte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
acuma nu-ți mai sunt? SMARANDA: Mi-i mai fi fiind, cine știe? Da' nu despre asta-i vorba acu'. Mă uit împrejur și nu mă pot mira îndeajuns: de-atâta amar vreme, de când trăim noi laolaltă, ce-am înjghebat? Căsuța asta, care-i ca vai de lume, și-o șură mare și goală, unde ne-am aciuat boișorii. Și pe urmă? DĂNILĂ (leapădă din mână surcelele adunate): Da' fie, Smarandă, că boi ca ai noștri nu găsești să cutreieri șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-ne Într-un limbaj elevat detalii despre domnia lui Petru Rareș. Am cumpărat pliante și am aprins lumânări pentru sănătatea celor vii și liniștea celor plecați spre eternitate. Apoi, maica L. ne-a condus către locul de cazare. Ne așteptau căsuțele cu verande din lemn, pe marginea cărora erau așezate, unul lângă altul, ghivece cu mușcate albe, roz, roșii, În marea majoritate. Ce frumusețe! După cum se vede, am ajuns În „grădina raiului!”, spune prietenul meu, ușor ironic, dar și Încântat de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei, mare cât o școală (vorba ei), de ar putea avea grijă de ea. Și apoi, cât le trebuie lor doi? Casa stă mereu încuiată, doar când vin vara copiii cu nepoții stau în ea. Ei și-au făcut o căsuță în fața casei cu o bucătărioară, o baie și o odaie și nu le trebuie nimic mai mult. De-ar avea sănătate! Ioana era conștientă că de-ar fi dorit să treacă cu traiul în casa părintească, n-ar fi fost
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea acasă, ca să nu fie singur și apoi și ei i-ar fi fost mai ușor, dar tata nu acceptase. O rugă pe sora să nu se supere, zicându-i că nicăieri nu se va simți mai bine decât la căsuța lui, acolo unde și-a trăit viața alături de mama și unde, împreună, și-au crescut copiii. Toată mângâierea lui era Biserica, credința și nădejdea pe care niciodată nu le pierduse. Reușise să cultive multă dragoste și la nepoții, pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui. Era sărbătoarea Schimbării la față a Domnului și el, după Sfânta Liturghie, fiind invitat de fina, se dusese la ea acasă. Noi eram mulți, copii și nepoți. Când ne văzuse, începuse a plânge de bucurie. Ne întoarserăm toți la căsuța lui și petrecurăm câteva ore împreună. Ne arătă grădina, via, pomii, ne servise cu de toate din ce avea. Trebuia să plecăm. Grea a fost despărțirea. Ne binecuvântase pe toți, iar noi îi sărutarăm mâna. Rămase în poartă, rezemat în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]