429 matches
-
brusc în inima ta și să stau ceasuri întregi. Să privesc stelele, într-o noapte cu lună plină. Să aud din depărtare cum o mică vrăbiuță rupe o creangă. Să aud vântul rupând glorioasa tăcere a nopții. Uite! O stea căzătoare! Îmi doresc să se oprească timpul, să fie o veșnicie acum! Să fim doar noi două departe de toți și de toate! Și-aș mai vrea să-mi spui o poveste înainte de culcare, o poveste cu stropi de ploaie și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o știe Din viața mea tu fă popas Sau pierde-mă în galaxie. Potrivire Sunt eu, ești tu, e potrivire? Răspunsul vom afla în timp. Căci cine-ar vrea spre risipire în inimă să nasc-un spin? Să ningă stele căzătoare Și-n dimineți, priviri cuminți Ți-or aștepta cu-nfrigurare Sărutul buzelor fierbinți. Și visul meu mustind a verde Să ți-l închin tăcut, mă lasă. Și prinde-mi mâna, nu mă pierde Căci toți luceferii m-apasă. Tu-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
astea pe foc, n-o să mai fim în stare să construim nimic în loc. O să fim nevoiți să dormim sub cerul liber. Nu-mi pasă, zice Roja, mă simt ca un meteorit, pentru că tot a adus Tîrnăcop vorba, ca o stea căzătoare, cum se zice în popor. — Nu-și pierde timpul nici cu meditații existențiale, nici cu introspecții filozofice, zice Tîrnăcop mai mult pentru sine, de parcă ar fi recitat pe de rost dintr-o carte. Este dominat de Soare, și asta spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puțin decât ar spune Tatăl Nostru, va fi teaca lui de carne și de sânge. Era pregătit să Îl ascundă pentru totdeauna În adâncul străveziu al trupului său istovit și rătăcitor. Cuțitul venea spre el, lin, mut, ca o stea căzătoare, ca un meteorit, ca o cometă pitică: o cometă de circ. 3. Nu știa cum se moare. După calculele lui Însă, ar fi trebuit să fie În drum spre Urgențe sau spre un „Loc plin de lumină și verdeață, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întrebat. Cea pe care o iubea prințul? - Ăsta e un mister, a zis Gera. Probabil că a murit de durere. Sera a făcut un cântec despre ea, cum a luat-o Regina Cerului și a transformat-o într-o stea căzătoare. - Numele ei se mai știe? am întrebat încet. - Dina, a zis ea. Îmi place cum sună, ție nu? Într-o zi, poate dacă o să am o fată, o să-i pun numele Dina. Gera n-a mai zis nimic altceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vedem ce este? - Ca să înțelegi lucrurile trebuie numaidecât să le și pipăi? - Dar cum altfel, stăpîne? zise Auta. Marele Preot întoarse capul spre fereastră și stătu o vreme așa. În frunzișul de sub fereastră zburătăceau păsările. - Nu e oare o stea căzătoare? întrebă deodată sclavul. Bătrânul își întoarse într-o clipă ochii spre el. - De ce n-a căzut? Se mai gândi un timp, apoi zise cu o luminiță ciudată în ochi: - Să nu-mi ceri încă răspuns. Astfel de întîmplări se petrec
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
născută pe planeta Marte, ai cărei locuitori erau, după explicațiile ei, mult superiori din punct de vedere moral și intelectual ființelor omenești și capabili să ia o multitudine de forme fizice. Martia venise pe Pământ Într-o ploaie de stele căzătoare, cu o sută de ani În urmă, și exista sub mai multe aspecte, animale și umane, până când Îl adopta pe Barry. După ce Își dezvăluia existența În scrisori pe care Barry le găsea lângă pat când se trezea, lua forma unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
încât, din pricina trepidațiilor nu se vedea prin câteva locuri nimic. Copacii luau forme cunoscute ( mintea lucrează mereu cu amintiri, cu ceea ce am învățat). Mi s-a părut și apoi mi-ar fi plăcut să fi fost într-adevăr o stea căzătoare și dorința mea să nu se fi irosit. Peisajul părea ca fiind și o carte pe paginile căreia nu se vedea decât o margine între un negru mai puțin și mai tare negru. Citeai ce doreai. Am urmărit steaua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de paharul ăla. În timp ce Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat-o un-doi și au dispărut, ca niște stele căzătoare umane. — Ce fetiță cuminte, spuse Phoebe, legănând copilul pe șoldul ei osos. Noi Îi spunem Meni. Ce nume drăguț, am zis. — Nu că e grozavă? În clipa aceea, fu o explozie de flashuri În spatele magazinului. Capul lui Phoebe se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
într-o noapte, așezat chiar în locul acela, privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă, nu ca zborul nebun și trecător al stelelor căzătoare ce se prăbușeau pe negândite în neant. Pentru prima oară îi îngheță sângele de groază, căci în memoria lui și în memoria strămoșilor lui, în tradiții sau legende, nimeni nu pomenise de o asemenea stea care se întorcea urmând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
timpul umplând și mai mult cerul cu stele. „Trebuie să fie vreun semn ceresc, își spuse. Felul prin care Alah vrea să ne arate ceva, dar ce?“ încercă să caute un răspuns în Coran, dar Coranul nu pomenea de stele căzătoare cu precizie matematică, și cu timpul se obișnui cu ele și cu trecerea lor, ceea ce nu însemna însă că le uitase. în aerul limpede al deșertului, în întunericul unui pământ fără o lumină pe sute de kilometri în jur, aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe care le rosteau în somn într-o arabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
noapte, că sosi și o asemenea noapte, dracii s-au înfățișat și-n casa lui. Îmbrăcați, toți, în negru. Pe cap - cu cagule. În frunte - cu niște lanternuțe moderne, care, când se aprindeau, când se stingeau. Ca niște mici stele căzătoare, sporind gradul de frică și de panică, în rândul jefuiților. După ce-și încheiau misiunea, dispăreau, tot pe acolo pe unde pătrundeau. Cu bătrânul Tucă nu le-a mers. La el, regula a luat o întorsătură neașteptată. După ce ia lăsat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
exprim în ton cu numele pus de lume, în toate ale ei. Deci, fata mare, dintre cele mai atractive din zonă, nu trecea pe lângă bărbat, care să nu tresară la apariția sa, care, se intersecta, cu fiecare, ca o stea căzătoare, ori, ca un meteorit terestru. Mai adesea, Licurica se întâlnea, însă, cu Hăhăianu - om nu la tare mare distanță de vârsta fetei, serios, care-i căuta permanent prietenia. Licurica observă lesne ce era de observat. Hăhăianu o plăcea nevoie mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acela era visul vieții lor. Un vis de o secundă: clipa cât i-ar lua fetei să cadă din săritură; timpul cât i-ar trebui soarelui să se ascundă și berii, să înceteze să mai pară înghețată. Vis de stea căzătoare pe care atâția o urmăreau, pentru că, odată, cu mulți ani în urmă, într-o revistă sau pe un panou de pe șosea, atenția lor s-a oprit asupra unei orbitoare creații publicitare. O lume ciudată care, pentru a vinde mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spectacolului, a gestului transmiterii copleșește actul trăirii. În consecință, preocupat, în mod deosebit, de forma în care își face cunoscute simțirile, poetul se apropie foarte mult de parnasianism: S-a prăbușit secunda-n neștiuturi, / Precum o stea de-a pururi căzătoare. Răzbind un nor, tânjește să coboare / Uimita clipă pe aripi de fluturi sau: Un pas târziu în ploi s-a rătăcit. / Miresme crude de-ntomnări blajine / În care cerul gurii aprins au înflorit. Și chiar specia literară în care alege să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
compun în minte această poezie, să-i zicem: În amintirea unchiului Godfrey Jeliți, jeliți, cei ce luptați în război, Căci, iată, a pierit unul din voi. Vuiește aprig vântul, capela o izbește tare, Și fiece strop de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel blând, Dar acum el zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doi ani și ceva și deși știu că amintirile dinainte de vîrsta de trei ani nu sînt demne de Încredere, tata mă ținea În brațe lîngă un gard și prin noaptea aflată undeva pe sus trecea o cometă. Ori o stea căzătoare, tatăl meu nu era tare la astronomie, era medic, și ne găseam În satul unde vindeca competent diverși oameni cu cojoc. Pe atunci am interpretat imaginea ca pe-un semn al destinului. Acum, În ciuda faptului că nu mai văd stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tatăl meu nu era tare la astronomie, era medic, și ne găseam În satul unde vindeca competent diverși oameni cu cojoc. Pe atunci am interpretat imaginea ca pe-un semn al destinului. Acum, În ciuda faptului că nu mai văd stele căzătoare, nu mai sînt, au căzut toate iar tata a plecat probabil ca să-mi aducă una și să mi-o arate lîngă cine știe ce alt gard dărăpănat, continui să interpretez alte semne ținîndu-mi copilul În brațe În noaptea aflată tot pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inimaginabil de uriașă, Încît nici măcar lumina nu va mai reuși să o parcurgă. Nu vom mai vedea nici un sistem, nici o constelație, nici un quasar, nici o cale lactee. Nu vom mai vedea nimic. Pe sus. Nici o galaxie. Fără urmă de stea, nici măcar căzătoare, cerul va fi cu desăvîrșire tăcut, mut, negru. Mort. Adio, muzica sferelor. Astfel Încît simt nevoia imperioasă să scriu despre comete, acum cînd Încă le mai pot zări și cînd Încă mai sînt alcătuit din praf de stele, asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
calități poetice - a răspuns profesorul, privind la Gruia admirativ... ― Eu vă mulțumesc pentru această bună părere despre mine, domnule profesor, dar... ― Oamenii de la țară spun că atunci când cade o stea a murit un om. Ei nu știu că acea stea căzătoare este doar un meteorit, care, odată intrat În atmosfera terestră, datorită frecării cu aerul dens, se aprinde... Tu Însă ai urcat sufletul dragului meu profesor Zenit acolo sus - la mii de ani lumină - hărăzindu-i o stea... Îți mulțumesc! Medicii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
piticilor, unde se creează toamna! Bine, asta înțeleg, dar ce este așa de rău în legătură cu groapa și cu lumina aceea? Păi, stai să-ți explic! În fiecare an, noi, piticii, producem toamna și tot ce se înțelege prin aceasta: frunze căzătoare, ploi, primele semne de ninsoare și așa mai departe, pe care le transmitem în lumea voastră, a muritorilor, prin acest portal de legătură între cele două lumi. Bine, dar ce este așa de rău cu acea lumină? Păi, când acea
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
cum face acesta. Ei, dar ce să-i faci? Tulburări de vârstă! Azi, trecând În tramvai spre patinoar, l-am văzut pe Petre mergând spre Dinamo. M-am uitat lung după el, așa cum urmărești drumul de foc al unei stele căzătoare. Ce mult l-am iubit! 15 iulie 1962 (duminică) Patru luni de când n-am scris! Ce interesant! Până acum, scriam despre dragostea mea pentru Petre, acum a intervenit o persoană supusă total voinței mele, care mă iubește ca un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se revărsau spre Amara în zbor sinuos, ca împinse de o putere misterioasă. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă: ― Mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sarcastic: — Vei avea șansa să trăiești, dacă mă vei ajuta să dorm bine noaptea. Lumina soarelui se strecoară în camera întunecată a inimii mele și zâmbesc. — Zâmbetul s-a întors! țipă el fericit, ca un copil care descoperă o stea căzătoare. — E vremea ca Majestatea Voastră să doarmă? — Nu mai este o treabă ușoară, oftează el. — Ar ajuta dacă ați renunța la gânduri. — Imposibil, Orhideea. — Majestății Voastre îi plac jocurile? Nu mă mai interesează jocurile. — Majestatea Voastră știe „Bucurie la întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]