588 matches
-
ai chemare și nu ești învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea este un meșteșug. Căci nu te deprinzi așa de ușor să fii singur și zi de zi trebuie să te căznești în nemîngîiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil în nefericire și de simetrie în mâhniri pare a le fi lipsit poeților. Căci ce înseamnă a fi poet? A nu avea distanță de propriile mâhniri, a fi identic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în repetarea neîncetată a străduinței. Timpului apucat de streche, veghea spiritului îi pune surdina hotărârii de a fi. Nu ne-ar înghiți gama vremii de n-am domoli-o în efortul de consimțire la fire? Celelalte ființe trăiesc; omul se căznește să trăiască. Este ca și cum te-ai uita în oglindă înaintea fiecărei acțiuni. Omul e un animal care se vede trăind. Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag. Gândirea proiectează neantul, ca o supremă consolare, sub presiunea unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Zvârle în lături învelitoarea de lână policromă și-și coboară anevoie picioarele pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos șnurul clopotului, cubicularul se strecoară precum o umbră înăuntru. — Varsă-mi apă să-mi spăl gura, ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul. La atât se reduce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
opinii aduce faima, șușotește încet Antonia. Vipsania încuviințează cu gravitate. — Cine nu știe, continuă imperturbabil tânărul, că în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte virtuoși! Alte ropote dezlănțuite. — De ce vă mirați atunci că încerc să urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici. Văd și aud cu ochii și urechile proprii. Velleius Paterculus i se destăinuie brusc: — O minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i vorba de fise. Sunt la ananghie.” Începu să vorbească repede, ca să nu-mi lase timp să-l Întrerup. „Planul. Planul e bun. Te rog, nu-mi spune ceea ce știm deja. Ei sunt pe urmele mele.” „Cine anume?” Mă tot căzneam să Înțeleg. „Templierii, pe cuvânt, Casaubon, știu că n-o să-ți vină să crezi, dar totul era adevărat. Ei cred că eu am harta, au dat de mine, m-au obligat să vin la Paris. Sâmbătă la miezul nopții vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Deakins și de alte neajunsuri: Jesse James a fost o vedetă mediatică încă din timpul vieții. Ce scria în ziare îl preocupa, iar ziarele au fost cele care i-au clădit soclul mitologic păstrat până azi, când Brad Pitt se căznește să-și înghesuie ego-ul în costumul prăfuit al acestui Robin Hood modern. Ca să fiu sinceră, m-a luat somnul la film. Stilul regizorului (scenarist) Andrew Dominik mi s-a părut fals, făcut, pretins poetic și introspectiv. Directorul de imagine Roger
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
minții se mulcomi repede, ca sub puterea unui farmec, și somnul coborî ca o alinare dulce... Când se trezi, auzi un glas străin lângă dânsul. Simțământul de grea osteneală îi zăcea și acum în oase, încît nici nu ridică pleoapele, căznindu-se doar să recunoască glasul care-i mormăia în urechi: " E doctorul Meyer! se gândi apoi dumerit. Vasăzică, sunt bolnav..." Deschise ochii să se convingă. Privirea lui întîlni pe Ilo-na, care stătea la picioarele patului și care, văzîndu-i mișcarea, strigă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Hicks sărise la ușă și comandă închiderea. În patru labe, Vasquez se repezi la deschizătură, iar caporalul fu nevoit să lase comenzile pentru a o prinde și a o împiedica să iasă. ― Drake! urla ea, nestăpânită. E atins! Hicks se căznea să o oblige să se întoarcă spre el. ― E mort! Nu mai poți face nimic pentru el, Vasquez. E mort. Ea-și ridică figura dementă și mânjită de funingine. ― Nu. Nu, el trăiește! El... Hicks se uită la ceilalți ocupanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vizual. Niște semnale luminoase luminau un pasaj lateral. O mișcare. Se răsuci și aruncătorul de flăcări scuipă napalm spre un demon imaginar. Nimic. Monștrii observaseră oare limba de foc a armei? N-avea vreme de astfel de griji. Porni iar, căznindu-se să nu tremure. Încerca să nu se gândească decât la informațiile furnizate de către localizator. După aceea ajunse la cercul inferior al infernului. Trebuia acum să se aventureze în alveolele interne și vedea înăuntrul pereților forme scheletice: trupurile năpăstuiților coloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
după aceea. Și apoi, când vorbește Jerry? Când tu ești de față, Norman. Și când a Încetat calmarul atacurile? Când tu ți-ai pierdut cunoștința, Norman. Nu Harry, ci tu. Vocea ei era atât de calmă, atât de liniștită. Se căzni să ia În considerare spusele ei. Era oare posibil să aibă dreptate? Fă câțiva pași Înapoi și Încearcă să privești de la distanță, continuă Beth. Ești psiholog, aflat aici Împreună cu o trupă de savanți specializați În științe pozitive. Nu ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry era pasionat de raționamentele logice. Tu ești cel interesat de emoții. Și cine-l manipulează pe Jerry - sau mai exact, nu reușește să-l manipuleze? Tu, Norman. Numai tu. — Nu se poate, spuse Norman. Mintea i se Învârtea. Se căzni să găsească o contradicție și reuși: Nu se poate să fiu eu - pentru că nu am pătruns În sferă. — Ba da, replică Beth. Numai că nu-ți mai amintești! Se simți lovit, izbit fără Încetare. Nu reușea să-și regăsească echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deplasă sub Cilindrul E. Avea oare și acesta o trapă de acces? Găsi trapa și roti maneta. Se deschise cu ușurință. Împinse capacul circular În sus și Îl auzi lovindu-se cu zgomot de peretele interior. — Norman! Tu ești? Se căzni să se urce În Cilindrul E. Sprijinit În mâini și genunchi pe puntea lui E, gâfâia din pricina epuizării. Trânti la loc trapa și o blocă, apoi Își trase o clipă sufletul. „Atenție! Douăsprezece minute și numărătoarea continuă.“ „Dumnezeule! Așa repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
grimase. Spre deosebire de adversarul său principal, Geoană a fost crispat. Decis să recupereze handicapul din sondaje față de Băsescu, a șarjat în permanență, depășind mereu timpul alocat, s-a apucat să răspundă și la întrebări care nu s-au pus. A râs căznit la poantele joase ale lui Mitică, dar în general a căutat camera, încercând să-și spună discursul direct către bucureșteni, cărora le spunea „voi“. Iarăși și-a făcut portretul de băiat de București, căsătorit în București, cu copii în București
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
-o Ciontu, să completeze volumul dislocuit. Pe fondul absenței lui Iliescu din jocul electoral, Vadim ar mai putea ciupi câțiva nostalgici și alegători sărmani de la PSD. Acum urmează circul, cum îi spune Geoană, și aici are ceva dreptate. Procedura e căznită rău, dacă nu chiar hilară: două guverne, sau unul și același, vor veni în fața Parlamentului solicitând să cadă. Dar așa e constituția noastră, pe măsura părintelui ei Iorgovan și Curtea cu juri cuirasați o păzește neclintit. Guvernul demisionar se va
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
intrat în direct, după anunțarea primelor scoruri la europarlamentare, însoțiți de trupele de șoc. Ca niște diriginți care-și târâie elevii la recitări de sfârșit de an școlar, bocii, voiculeștii, tăricenii, stolojanii și tot neamul Șoimăreștilor de la PSD s-au căznit să umple cadrul camerei de filmat, luându-și figuri de învingători. În fața tuturor ședea El Lidero, încadrat, ca în carpetele cu căței jucând biliard, de prietenii și camarazii de nădejde. Dispuși pe rânduri, în spatele lor, erau „secunzii“. Se înțelege, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
se-nhață... Dar acum, cântecul lui nenea Fănică nu se mai auzea, ca înainte, toată ziua. Glasul bătrânului se dogise, își pierduse mult din farmec. Țăranul cânta din ce în ce mai rar. Pieriseră și voioșia, și zâmbetul de pe chipul său, cu toate că el se căznea să dea măcar impresia că totul începe să fie ca mai-nainte. Sătenii înțelegeau că, în sufletul lui, cântecul se stingea încetul cu-ncetul. Și le părea rău. Căci erau siguri că existau încă multe melodii pe care nenea Fănică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
s-a făcut vinovat? Cuuum?, a tunat vocea de tentor a tovarășei Apostol, tot nu e clară vinovăția lui Paul Alexandrescu? Nu! nu e clară deloc, a replicat, calmă și cu stăpânire în glas, tovarășa Gorjanu. Atuuuunci de ce mă mai căznesc eu de o oră să vă explic? E treaba dumneavoastră. Cert este, însă, că vă cam căzniți degeaba. Până acum n-ați reușit să convingeți aproape pe nimeni. Cum pe nimeni? Nu uitați că au fost și unii tovarăși care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vinovăția lui Paul Alexandrescu? Nu! nu e clară deloc, a replicat, calmă și cu stăpânire în glas, tovarășa Gorjanu. Atuuuunci de ce mă mai căznesc eu de o oră să vă explic? E treaba dumneavoastră. Cert este, însă, că vă cam căzniți degeaba. Până acum n-ați reușit să convingeți aproape pe nimeni. Cum pe nimeni? Nu uitați că au fost și unii tovarăși care au votat “pentru”. Or fi fost, nimic de zis. Dar, pariez pe ce vreți dumneavoastră că abia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
spaniolă, dar încăpățânatul meu nu știa decât No, I don’t. Atunci, îmi scotocesc prin creieri și-mi aduc aminte ce mă învățase Dorin, studentul. Și-i zic: What laguages do you speak? La care tipul, fericit că m aude căznindu-mă să spun ceva în limba mă-sii, face radios: Only English. Pe când “sporovăiam” noi așa, nu știu ce m-a făcut să mă uit la ceas, mai aveam cam șapte opt minute până la decolare. Gesticulez, mă-nroșesc ca un rac, cred
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a oprit la un mo ment dat în câmp și, cum ter minasem euge niile, ne-am aprins câte o țigară, uitându-ne tăcuți în întuneric, prea obosiți să vorbim. În de părtare, o lu mină stin ghe ră se căznea să răzbată prin noapte. Când am sosit în București, după zece jumate, nu mai aveam cum să prindem nici o mașină și a trebuit să pornim spre acasă pe jos. În oraș se desfășura un exercițiu de camuflaj. Am cotit spre
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va aminti mai târziu, când va vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de el". Poemul este omul așa cum ar arăta fără pielea ce-i ține oasele și mușchii laolaltă: ecorșeu și ființă autonomă în care se contopesc lumina, întunericul și un sentiment despre cum poate lumea sfârși. Un străin pe care ne căznim să-l iubim. Cei vechi se pricepeau la om, deci și la poezie, când au lăsat asta: "Iar Dumnezeu a creat omul [pentru ca el] să crească și să stăpânească lumea și a pus în el două duhuri după a căror
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
multă vreme, proza a ocupat locul întâi între preferințele mele. Poezia am început s-o descopăr în toată promițătoarea ei urieșenie după 15 ani și m-a cucerit pe nesimțite. La șaptesprezece, eram fascinat de Lucian Blaga. Pe la optsprezece mă căzneam să înțeleg de ce e o carte atât de mare Divina Comedie, la nouăsprezece mă contaminasem de Nichita Stănescu, iar pe la 20 de Tudor Arghezi, George Bacovia și Nicolae Labiș. Am fost în sinea mea fiecare dintre acești scriitori și mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]