3,434 matches
-
atunci bătu cineva a ușa dormitorului. O menajeră aduse o tavă cu două ciocolate calde și un plic care Îmi era adresat. L-am deschis și am citit: Dragă Sylvie și Hunter, Nu o să vă vină să credeți. Locuiesc În cabana vecină, la Camille de Dordogne. Veniți la câte un cocktail diseară? xxx Lauren Cât se poate de previzibil din partea ei, Lauren lăsase neonorate toate cele trei invitații de Crăciun pe care le acceptase. În ultimul moment, se hotărâse să petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Casiraghi ar fi perfect pentru nr. 4? S-ar putea chiar să mă gândesc să mă și mărit cu el. Să devin Prințesa Lauren de Monaco este o ofertă pe care nu o pot refuza. Am mers cu mașina până la cabana lui Camille devreme În seara aceea - eram obosiți și, ca să fiu cinstită, oricât de dragă mi-era mie Lauren, nu mă simțeam În stare să fiu În societate după un zbor atât de lung. Am hotărât să trecem pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În stare să fiu În societate după un zbor atât de lung. Am hotărât să trecem pe acolo puțin și apoi să ne Întoarcem și să ne cuibărim amândoi În patul acoperit cu blană, care parcă era rupt din rai. Cabana Dordogne fusese construită de familia lui Davide În anii ’20 și era pe jumătate ascunsă de o coamă muntoasă abruptă. Camille ne Întâmpină la ușă. Era minionă și Îmbrăcată cu niște pantaloni largi din tweed și cu o bluză din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
minte. Plănuisem În linii mari să-i organizez o petrecere surpriză la New York, dar, dacă În ultimul moment s-a ivit excursia la Megève, am uitat de ea cu desăvârșire. Păi, poate reușesc să pun la cale o petrecere-surpriză aici... Cabana noastră este perfectă pentru un cocktail distractiv. —O să fie așa de frumos. Te ajut eu, spuse Marci. Mai avem Încă trei zile până pe 24, așa că timp e destul. O să fie super. Am cunoscut deja o grămadă de oameni noi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Marci Își puse din nou ochelarii și s-a Întors cu fața la oglindă, ca să se admire. —Nu-i așa că are un bun gust desăvârșit? „Ce dacă nu știu să schiez“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce priveam Alpii de pe terasa cabanei, a doua zi dimineața. Munții ăștia chiar arată la fel de proaspeți și de curați ca munții de un albastru pal de pe eticheta unei sticle de Evian. De-abia așteptam să fiu acolo, la aer curat. —O să-ți placă la nebunie, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de Hunter. —Serios? i-am spus, pe un ton plin de recunoștință. Pierre dădu din cap. De ce Sophia Îi dăduse lui papucii pentru un bărbat Însurat, nu Înțelegeam. —Trebuie să vii musai la petrecerea surpriză de ziua lui Hunter, la cabană, i-am zis, recăpătându-mi un pic stăpânirea de sine. E pe 24. Cu mare plăcere, acceptă Pierre invitația. Și acum, ar trebui să o iei din loc. Melania Trump nu s-ar fi Împăcat deloc cu stilul vestimentar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
umplea de invitați În seara zilei de naștere a lui Hunter, tot ce aceștia făceau Între sorbitul din șampanie și mâncatul din raclette 1 era să-și compare pozele În care aveau fiecare imortalizate săriturile la schi. Pe la 10 seara, cabana era plină ochi, iar Hunter părea să se distreze de minune. Lipsea o singură persoană: Marci. Nu Își făcuse apariția, iar nenumărații oaspeți pe care Îi invitase tot Întrebau de ea. Unde era? I-am zărit pe Camille, Eugenie, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o bezea. După slujba religioasă Încântătoare, eu și Hunter am cumpărat ciocolată caldă din piața centrală și apoi am mers acasă și ne-am petrecut cea mai mare parte a după-amiezii relaxându-ne În bazinul cu apă fierbinte de pe terasa cabanei. Îți mulțumesc pentru petrecere, Sylvie, spuse Hunter În timp ce stăteam În spuma aburindă. A fost minunată și atât de diferită de New York. —Și mie mi-a plăcut, am răspuns, Înconjurându-mi brațele pline de picături de apă În jurul lui și sărutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
au fost de vină. Mult prea multe diamante la o vârstă tânără provoacă o nebunie prematură“; „Dacă s-ar fi ținut de exercițiile Pilates, asta nu s-ar fi Întâmplat niciodată“; „A răpit-o Louis și ea este Închisă În cabana lui din Alaska. Nu suporta să vadă că ea se distrează atât de bine“; „Nu bea suficientă apă. Dacă ar fi băut doi litri de Evian pe zi, ar fi aici“. Varianta mea preferată era: „S-a dus să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
convingător. Te duci înaintea ei cu rucsacul plin. Ești nebun! arată Radu viscolul. În studenție, cînd mergeam la munte... Ia stai! se miră Runca. Tu ai mers cu schiurile o noapte întreagă, atunci cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să se prelingă, pe gene, picături infime de lacrimi. Își amintește de noaptea cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi și s-a rătăcit. În căutarea lui s-au format mai multe echipe; nici una însă echipe de oameni cu chef, ca de revelion nu mai spera să-l recupereze. Singură ea, Aura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umbră, îl întunecă o clipă: "Ar fi păcat să nu mai fie petrecerea de mîine! I-am trimis invitația la hotel profesorului, de fapt i-am spus și telefonic de spectacol, așa, ca un divertisment, cum alteori era dus la cabană, la Poiana Brîndușelor. Mîine, după spectacol, vreau să-l invit... Marea dragoste a Mariei, în umbra căreia rabd de șaptesprezece ani!" O prinde pe Doina cu brațul după umeri și o apropie, sărutînd-o în creștet: Vreau ca mîine seară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un pahar împreună surîde directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter să ia liftul, jignită adînc de apropo-ul cu cabana. "Deseară îi spun lui Iftimie. N-are decît să-mi găsească un post la el, ori în altă parte. Și să nu-l mai prind că-l invită pe Haralamb la noi, că-i trîntesc ușa în nas! Cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la grădiniță. Tot atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
polenul sau ca praful, cum eu nu reușeam să mă dau peste cap și să ajung bărbat, el redevenea copil, nu numai prin cântecelele și poantele din adevărata lui copilărie, ci prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și Didi 1935. I-a tremurat bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag în aceeași încăpere strâmtă, poate după ce mâncaseră o altă ciorbă de fasole. Ei bine, eu cu acel puști umblam pe munți, cu micul licean care tocmai își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jumate, poate două, ca să se odihnească și să aducă altă sondă urinară, bunica mea Veronica se închisese în camera ei ca un altar și se ruga neîntrerupt, unchiul meu Didi, al cărui nume e încrustat pe cantul unei mese de la cabana Omu (alături de-al fratelui lui și de un an, 1935), plângea stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era mic și era la Uca, iar eu, abia apărut de la liceu, de data asta nu ca un fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un băiat zburător, un cap tăiat, lucrători agricoli ridicînd privirea la auzul unui oligofren ce se tînguie, un șuierat de tren, un rîu, o plută, razele soarelui strecurîndu-se printr-o pădure de mesteceni, o mînă mîngîind o coapsă dezgolită, o cabană În junglă, un călugăr pe moarte. Inițial doar mîncam, ronțăind și mestecînd fericit, ghidat de dictatele gustului. Însă curînd, am Început să citesc ici și colo fragmentele rîndurilor aflate la marginea paginilor ce constituiau mesele mele. Și, pe măsură ce trecea timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ordine alfabetică. Au venit la mine cu Fanta, Coca-Cola și salam și am încropit un plan. În primul rând, ziceau ei, trebuia să mă sui pe un munte mic, pentru începători. Alin, care era umblat prin lume, știa unul lângă cabana lui din Bușteni. Ne-am urcat în mașina lui Alin și am luat-o înspre cabană. Au venit cu noi și fete: Maja, nevastă-mea, care nu voia să mă lase singur pe munte, că m-aș fi putut rătăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
În primul rând, ziceau ei, trebuia să mă sui pe un munte mic, pentru începători. Alin, care era umblat prin lume, știa unul lângă cabana lui din Bușteni. Ne-am urcat în mașina lui Alin și am luat-o înspre cabană. Au venit cu noi și fete: Maja, nevastă-mea, care nu voia să mă lase singur pe munte, că m-aș fi putut rătăci sau nu mi-aș fi pus fularul și mănușile și aș fi răcit; soția lui Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ea să-i poarte de grijă; și Ana-Diana-Claudia, o fată despre care Alin își imagina că îi este nevastă, dar nu îi era. Totuși, a venit și ea, din curiozitate și ca să se ocupe cineva și de Alin. Ajungând la cabană, am suferit o mică dezamăgire, coșmelia fiind, de fapt, o casă normală, fără acoperiș de lemn și fără lupi la intrare, cum mă așteptasem eu. Ne-am îmbrăcat cu haine călduroase, blănuri, pufoaice, pantaloni din păr de cămilă, șoșoni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Sanda insistase pe lângă diriginte să-i mute copila cu o altă elevă. Luana se făcuse foc și pară auzind de intervenția mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În pustietatea pădurii, tinerii se dezlănțuiră. Făcură foc de tabără și dansară în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
comentariu dar păstră un sentiment nedefinit că Bariu n-o mai privea cu ochii de altă dată. Își găsi împăcarea în brațele lui Ștefan. În noaptea de Crăciun, la căldura focului din sobă și la lumina globulețelor din brad, în cabana din vârful muntelui unde se refugiaseră, pierduți în peisajul euforic din jur, ei se bucurară de frumusețea înălțătoare a Sărbătorii. Au stat lipiți unul de altul și-au privit stelele agățate de fereastra lor, mângâindu-se și sărutându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de drum spre biroul ei la etaj, trecând pe lângă o baricadă improvizată din mese și din scaune și marcată de o inscripție pe o foaie de hârtie: DINCOLO DE ACEST PUNCT TREC DOAR REVOLUȚIONARII. A făcut-o să se gândească la cabana unui copil construită Într-un copac și prăbușită la pământ. — E ciudat, a zis Margaret când a ajuns la ușă. Nu pot s-o deschid. Nu merge cheia, broasca pare să fie blocată. Mick a răsucit cheia, apăsând totodată mânerul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]